...






                        

16:50

Ornitoza - boală infecţioasă determinată de una din chlamydii



Ornitoza este o boală infecţioasă determinată de una din chlamydii — micro­organism patogen de natură procariotă — transmisă de la păsările infectate preponderent pe cale respiratorie. Este caracterizată prin lezarea primară a plămînilor cu fenomene de intoxicaţie generală. Boala poate evolua în for­mă acută, cronică sau latentă.

Etiologic Agentul patogen al ornitozei este unul din microorganismele larg răspîndite în natură, cunoscut anterior sub denumirea Bedsonla, Miyagawa-nella, Rakeia, ornitozaNeorickettsia, „virus" sau „agent" al grupului PLT (psittacoza, limfogranulomatoză şi trahom) sau OLT (ornitoza, limfogranulomatoză şi trahom). Aceste microorganisme patogene au fost delimitate într-un ordin aparte Chlamydlales. Agentul ornitozei este referit la specia Chlamydia psittaci, genul Chlamydia, familia Chlamydiaceae, ordinul Chlamydlales. Formele principale ale microorganismului sînt corpusculii elementari — formele infecţioase şi corpusculii reticulari sau iniţiali — formele vegetative.- Corpuscu­lii elementari au formă sferică cu diametrul mediu 250X350 nm. Structura lor internă e prezentată de un nucleoid dispus excentric, ADN-genomic, şi de ribosomi, decelaţi în citoplasmă. Corpusculii reticulari sînt de formă ovală sau neregulată cu diametrul mediu de 400—600X 800—1200 nm. Structura chimică a peretelui celular al chlamydiilor este foarte asemănătoare cu cea a bacteriilor gramnegative, ceea ce determină proprietăţile tinctoriale şi facultatea de a se colora prin metodele Romanovski—Giemsa, Machiavello, Gimenez şi Castane-da. Corpusculii elementari şi cei reticulari posedă ADN, ARN, proteină, lipide şi glucide.

Un component antigenic activ al microorganismului este antigenul gru-pospecific glicoproteic termostabil solubil în eter, care se conţine în peretele celular şi membrana citoplasmatică a tutoror chlamydiilor, se relevă în variate reacţii serologice şi se aplică în diagnosticul serologic al ornitozei. în compo­nenţa microorganismului a fost stabilit un component termolabil cu acţiune toxică de tipul endotoxinei.

Agentul se cultivă pe ouă de găină embrionate, în organismul şoarecilor de laborator ; se inactivează prin încălzire la temperatura de 70°C, precum şi prin acţiunea soluţiei de fenol 0,5%, de formalină 0,1%, cloramină 2% timp de 24—72 ore ; este foarte sensibil la eter, lizol, acizi şi alcalii. Microorganis­mul se poate păstra un timp îndelungat în apă, zăpadă, lapte, în dejecţiile pă­sărilor, în aşternutul din poieţi etc. Este sensibil la tetracicline şi macrolide.

Epidemiologie. Drept nişă ecologică a agentului ornitozei servesc păsările sălbatice, semisălbatice şi domestice, care reprezintă sursa şi rezervorul ornito­zei umane. După gradul descendent al importanţei epidemiologice aceste surse sînt : păsările domestice (în special raţele şi curcile), porumbeii (de oraş, se-misălbatici, vagabonzi), păsările decorative de casă (mai ales papagalii şi ca­narii), păsările sălbatice acvatice şi coloniale. Contaminarea omului se produce preponderent pe cale aerogenă, însă nu este exclusă şi calea alimentară. Con­form opiniilor tradiţionale, ornitoza nu prezintă pericol de infectare pentru cei din anturaj. însă sînt cunoscute cazuri de izbucniri intraspitaliceşti de orni­toza, fapt ce necesită aprecierea bolnavului în calitate de sursă potenţială a infecţiei.

La oameni ornitoza se manifestă sub formă de izbucniri epidemice, îmbolnă­viri de grup şi cazuri sporadice.

Izbucnirile epidemice poartă caracter profesional şi apar în gospodăriile avicole, crescătoriile de la fermele avicole în procesul îngrijirii sau sacrificării şi prelucrării păsărilor contaminate.

Cazurile sporadice de ornitoza apar mai frecvent în condiţii de menaj, la amatorii de păsări exotice, crescătorii de porumbei, vînători, precum şi în caz de contact accidental cu păsările semisălbatice (porumbei). Receptivitatea la ornitoza este înaltă.

Cazuri sporadice de ornitoza se înregistrează pe parcursul întregului an. Caracterul sezonier al morbidităţii este condiţionat de perioada sacrificării în masă a păsărilor, de termenele de importare a unor loturi noi de păsări şi de specificul climato-geografic al teritoriului (perioada de reproducere a diferite­lor specii de păsări) etc.

Patogenie. Poarta de intrare a infecţiei este mucoasa căilor respiratorii superioare. Condiţia necesară pentru evoluţia bolii este pătrunderea şi multi­plicarea agentului ornitozei — organism intracelular strict — în epiteliul bron­hiilor şi bronhiolelor, în celule reticuloendoteliale şi limfoide, în caz de multi­plicare maximă a agentului patogen în epiteliul alveolar.ornitozaSub acţiunea microorganismului se produce dezintegrarea «celulelor. îm­preună cu conţinutul celulelor dezintegrate agentul pătrunde însînge, cauzînd virusemie, toxemie, alergizarea macroorganismului, lezarea diferitelor organe parenchimatoase. în sîngele oamenilor bolnavi agentul se. izolează de obicei pînă în a 7—10-a zi de boală. Concomitent se activizează flora bacteriană sau virală asociată, care deseori populează căile respiratorii ; se declanşează un proces infecţios mixt.

De pe urma interacţiunii agentului cu sistemul imun al macroorganismului se declară reacţii imunomorfologice caracteristice şi elaborarea de anticorpi umorali. Pentru agentul ornitozei este proprie persistenţa îndelungată în orga­nismul convalescenţilor, care determină apariţia recidivelor bolii. Imunitatea este nesterilă, fapt ce admite posibilitatea unor reîmbolnăviri.

Anatomie patologică. Tabloul morfopatologic e caracterizat de traheobron-şită catarală şi leziuni micronodulare ale ţesutului pulmonar. Focarele pneu-monice sînt de culoare cenuşie, cenuşie-roşietică sau violetă. La examen mic­roscopic se relevă umplerea neuniformă a alveolelor cu exsudat, epiteliu des­cuamat, fibrină, elemente figurate ale sîngelui. în componenţa exsudatului predomină celulele limfoide — macrofage şi limfocite. în ganglionii limfatici perihilari şi în bifurcaţia bronhiilor se determină hiperplazia ţesutului limfoid şi afectarea celulelor reticulo-endoteliale. în caz de generalizare a infecţiei sînt interesate într-o anumită măsură organele parenchimatoase. Modificările vasculare se prezintă prin hiperemie a splinei, ficatului, precum şi prin hemo­ragii în splină, în pereţii stomacului, intestinului, în rinichi, în măduva spină­rii şi encefal, acestea constituind fenomene frecvente în formele grave de orni­toza. în asemenea cazuri se relevă de asemenea focare de degenerare a paren-chimului renal, miocardului, ficatului şi splinei.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

10

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017