...






                        

18:51

Osteoporoza - scăderea masei osoase, alterarea microarhitecturii țesutului osos



Boala întregului schelet, caracterizată prin scăderea masei osoasealterarea microarhitecturii țesutului osos, iar în consecință creșterea fragilității osoase, predispoziție la fracturi.

 

EPIDEMIOLOGIE

 

Vârsta afectată e +45 ani la femei și +65 ani la bărbați. După 50 de ani, crește riscul fracturilor. 30% dintre femei și 5% dintre bărbați vor avea o fractură osteoporotică. O femeie de +60 ani își dublează riscul de fractură în fiecare deceniu.

osteoporoza

Mortalitatea la un an de la fractura de șold 20-30%. Doar 20-50% din bolnavii cu fracturii de șold își recâștigă funcția motorie anterioară accidentului.

 

  • ETIOPATOGENIE

 

ETIOLOGIE:

Factori de risc:

 

  1. a) Care blochează realizarea capitalului osos optimal:

genetici: antecedente eredocolaterale.

  • constituție: sex feminin, indicele masei corporale & masa musculară reduse.

 

  • carențe: de Ca în copilărie, expunere deficitară la soare.
  • puțin efort fizic, boli intercurente, pubertate întârziată.

 

  1. b) Care sporesc pierderea masei osoase după atingerea valorii maximale:

 

  • hipoestrogenism: menopauza (precoce, înainte de 45 de ani), amenoree în antecedente, ovariectomie.
  • vârsta înaintată.

 

  • toxice: alcoolism, fumat.

 

  • medicamente: cortizonice, antiepileptice (fenitoina), anticoagulante, hormoni tiroidieni.

 

  • dieta săracă în Ca, sedentarism, expunere joasă la soare.

 

  • boli endocrine: hiperparatiroidism primar, tireotoxicoza, boli Addison și Cushing.

 

  • boli hematologice: mielom, mastocitoza sistemică, leucemii și limfom, anemie Biermer.

 

  • boli digestive: malabsorbție, hepatopatii cronice.
  • boli inflamatorii: artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă.

 

PATOGENIE:

 

Afecțiunea survine pe fon de pierdere naturală de masă osoasă, care începe la vârsta maturizării scheletului (35-40 de ani), și continuă mai mult sau mai puțin accentuat, toată viața.

Bărbații pierd masa osoasă aproape liniar, cu accentuare la +70 de ani.

 

Femeile cu 2 accentuări ale pierderii, una în menopauză (între 50-55 de ani), și alta la +70 de ani. În final, bărbații pierd 30% din osul spongios, 10% din cortical.

Femeile pierd 50% din osul spongios, 30% din cel cortical.

 

  • MANIFESTĂRI CLINICE

 

Clinic:

În absența fracturii, este asimptomatică.

 

Debutul poate fi:

 

  • acut (din cauza fracturii de tasare), acompaniat de durere intensă la nivel toracic, abdomen, cord, membre inferioare (diferențial cu angor, IMA, pleurezie, patologie chirurgicală). Orice mișcare involuntară (tusa, strănut, schimbarea poziției din orizontal în vertical), intensifică durerea. Mișcările coloanei vertebrale sunt limitate, palpator se determină spasticitatea mușchilor paravertebrali.

 

  • insidios: durere surdă în toracică sau cervicală, uneori la schimbarea poziției (permanentă în verticală), din cauza deformărilor și microfracturilor vertebrale. În rezultat, crește slăbiciunea musculară, apare micșorarea înălțimii. Înălțimea la femeile în menopauză se micșorează cu 2,5 mm/an, se schimbă statura și postura (apare cifoza, mers încetinit).

 

oaseMai frecvent sunt afectate:

  • epifiza distală radius (fractura Colles).

 

  • epifiza proximală a femurului și corpului vertebrelor dorsale și lombare.

 

Fracturile pot fi:

 

  • reumatologice: vertebrale trabeculare, apar spontan, nu au linie de fractură la radiologie.

 

  • ortopedice: afectează oasele lungi, după un eveniment traumatic, prezintă linie de fractură la radiologice. Sunt tipice fracturile – epifizei proximale a femurului (de col, subcapital, intertrohanterian), epifizei radiusului (fractura Colles).

 

  • DIAGNOSTIC DEFINITIV ȘI DIFERENȚIAL

 

DIAGNOSTIC:

Scop – recunoașterea bolii, stabilirea formei clinice și fiziologice, identificarea riscului de fractură.

 

  • Antropometrie – măsoară înălțimea, intensitatea cifozei (cifometru, distanța de la ceafă până la perete în poziție orizontală, de la vertebra 12 până la crista iliacă, unghiul de înclinare a bazinului, cifoza evidențiată, se mărește distanța dintre ceafă și perete, scade distanța între vertebra 12 până la crista iliacă, scade înălțimea +4 cm – fractură osteoporotică cel puțin la o vertebră).

 

  • Radiologic – nu permite diagnostic precoce, dar este unica metodă de diagnostic al fracturilor.

 

Semnele radiografice: de impresie (creșterea transparenței scheletului, accentuarea umbrei platourilor vertebrale, vertebre cu gratii - pierderea desenului traveal orizontal și accentuarea celui vertical al corpilor vertebrali, indicele Singh – pierderea succesivă a sistemului de travee osoasă din epifiză proximală a femurului), depuse din măsurători.

 osteoporoza

Pot fi calitative (modificarea formei vertebrelor, întreruperea plăcii vertebrale, linia de fractură la nivelul oaselor lungi), și cantitative (scor semicantitativ Meunier-Renier – biconcav de pește/înclinat/concav/cuneiform/plat, indice de deformare vertebrală Kleerekoper, baza pe măsurarea înălțimii vertebrelor la 3 sedii, pe radiografii laterale, între D4 și L5).

 

  • Osteodensitometrie – bazată pe atenuarea unui fascicul de energie atunci când acesta străbate osul. Constă din absorțiometrie cu fascicul dual de raze X: DEXA, standard de aur în diagnostic precoce.

 

  • Ultrasonometrie – măsurătorile modificărilor unor parametri ai fascicului de ultrasunete care străbat osul (riscul de fractură). Avantaj este cost redus, dezavantaj este că poate fi aplicată doar în regiunile în care piesele osoase sunt înconjurate de părți moi reduce. Cel mai des se utilizează la nivelul calcaneului.

 

  • Scintigrafie osoasă – cu Tc99m metilenbisfonat, la recunoașterea unei fracturi vertebrale recente.

 

  • CT cantitativă.

 

  • Markeri osoși:

 

  • de osteoformare (în sânge): osteocalcina, fosfataza alcalină totală și izoenzima osoasă, propeptidul colagenului de tip 1

 

  • de resorbție osoasă (în urină): piridinoline și peptide înrudite, hidroxiprolina Indicații – stabilirea formei fiziopatologice, monitorizarea efectului terapeutic.

 

DIFERENȚIAL:

Osteomalacie, osteomielita coloanei vertebrale, mielom multiplu, spondiloartrita anchilozantă.

 

  • PRINCIPII DE TRATAMENT

 

Scopul – stabilizarea sau creșterea masei osoase, prevenire fracturi, ameliorarea simptomaticii secundare fracturilor și deformațiilor scheletale, îmbunătățirea funcției fizice și calității vieții.

 

Preparate:

 

  • Inhibitorii resorbiției osoase: bifosfonați (etidronat, clodronat, alendronat, zolendronat, ibandronat), calcitonine (calcitonina de somon), ranelat de stronțiu, preparate pentru terapie hormonală de substituție (estrogeni naturali, tibolona), anticorpi antifactor de diferențiere a osteoclastelor

 

  • Stimulatorii formării osoase: fluoruri, steroizi anabolici, parathormon, androgeni, ranelat de stronțiu

 

  • Preparate cu acțiuni multiple asupra țesutului osos: preparate de Ca, vitamina D și metaboliți activi (D2, D3, calcitriol, alfacaidol), altele (oseina – complex hidroxiapatitic, ipriflavona, diuretice tiazidice).

 

  • Bifosfonați

 

  • alendronat 70 mg/săptămână sau 35 mg/săptămână cu/fără Vit D (2800 UI)
  • risendronat 35 mg/săptămână cu/fără carbonat Ca (6tbx500mg)

 

  • ibandronat 150 mg/lună, 3 mg i/v 3 luni; dimineața, pe nemâncate, cu 200 ml apă, ortostatism
  • zolendronat 5 mg/an.

 

  • COMPLICAȚII

 

Fractura de șold, coloanei vertebrale, tulburări respiratorii (din cauza scurtării lungimii coloanei, modificărilor de postură),

 

  • PROGNOSTIC

 

Evaluarea riscului de fractură. Boala netratată sporește riscul fracturilor. Are importanță nr și localizarea fracturii.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

32

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017