...






                        

20:12

Pacienţii HIV-infectaţi si sifilisul



Consideraţii generale

  • Testele serologice pentru sifilis la pacienţii cu co-infecţie HIV sunt în general demonstrative pentru stabilirea diagnosticului de sifilis şi pentru evaluarea răspunsului terapeutic
  • Au fost raportate teste fals-negative şi fals-pozitive, precum şi apariţia întârziată a seroreactivităţii la aceşti bolnavi
  • La indivizii HIV-infectaţi cu clinică suspectă pentru sifilis şi serologie repetat negativă la sifilis, se recomandă să se efectueze alte teste diagnostice, aparte de cele de triaj preliminar sau screening, de exemplu: examenul histologic, imuno-fluorescent sau PCR a bioptatului dintr-o leziune clinic suspectă şi microscopia directă în câmp întunecat a exsudatului din leziuni sifilitice recente pentru depistarea spirochetelor
  • Pacienţii HIV-infectaţi cu sifilis precoce prezintă risc crescut de atingere neurologică şi oculară şi o rată mai mare de eşec terapeutic cu benzatin penicilină, manifestând mai frecvent şi recidiva serologică. În acest context, este importantă  supravegherea atentă a acestor bolnavi
  • Se recomandă examinarea LCR:
  • Ca component esenţial al programului diagnostic la pacienţii HIV-infectaţi cu sifilis latent tardiv sau sifilis latent de durată neprecizată (vezi mai sus în text)
  • Peste 2 ani după tratamentul sifilisului precoce (pacienţilor non-HIV nu se recomandă).

Tratamentul sifilisului la pacienţii cu HIV-infecţie concomitentă

  • Tratamentul se va indica asemeni celui pentru pacienţii neinfectaţi cu HIV

Notă (1): Supravegherea documentată este esenţială (vezi mai sus şi la monitorizare post-terapeutică).

Notă (2): În Marea Britanie, unde neurosifilisul este de obicei tratat ambulator cu procain penicilină IM plus probenecid oral, s-a propus ca pacienţii HIV-infectaţi cu sifilis să fie trataţi conform schemei menţionate pentru prevenirea dezvoltării neurosifilisului. Cu toate acestea, date convingătoare pentru această tactică terapeutică nu există.

 

Reacţiile la tratament

Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibilele reacţii la tratament. În sala de proceduri se vor asigura condiţiile necesare resuscitării.

Reacţia Iarisch-Herxheimer

  • Un puseu acut febril cu cefalee, mialgii, frisoane, care se reduce în 24 ore
  • Frecventă în sifilisul precoce, dar de obicei lipsită de importanţă doar dacă nu se produce la etapa neurosifilisului, sifilisului ocular sau în sarcină, când poate cauza distress sindromul fătului şi naştere prematură
  • Neobişnuită pentru sifilisul tardiv, dar poate fi deosebit de gravă, punând viaţa în pericol, în cazul când sunt afectate structurile de importanţă vitală (de exemplu: vasele coronariene, laringele, sistemul nervos)
  • Episodul febril poate fi anihilat cu prednisolon, administrarea acestuia însă fiind neraţională pentru ameliorarea inflamaţiei locale. Totodată, acest tratament a fost raportat în cazul deteriorării clinice severe în sifilisul precoce cu neurită optică şi uveită. Deoarece sub acestea condiţii steroidul este folosit în conduita terapeutică per se, plauzibilitatea biologică ar sugera că poate fi de folos
  • Tratamentul sistemic cu un blocator al factorului de necroză tumorală (TNF) poate fi mult mai eficient decât tratamentul sistemic cu un corticosteroid
  • Conduita terapeutică:
  • Se recomandă regimul de staţionar, dacă există afectarea cardio-vasculară sau neurologică (inclusiv neurita optică)
  • Prednisolon 10-20 mg de 3 ori pe zi timp de 3 zile, începând tratamentul anti-treponemal peste 24 ore după startul prednisolonului
  •  

Reacţia la procaină (procain-psihoza, procain-mania, sindromul Hoigné)

  • Apare în cazul injecţiei intravenoase accidentale de procain penicilină; poate fi minimizată prin “tehnica de aspiraţie” a injecţiei
  • Caracterizată prin frică de eminenţa morţii, poate cauza halucinaţii sau convulsii imediat după injecţie. Durează mai puţin de 20 de minute
  • Conduita terapeutică:
  • Excluderea anafilaxiei
  • Calmarea verbală, la necesitate imobilizarea
  • Diazepam per rectum/IV/IM în caz de convulsii.

Şocul anafilactic:

  • Trebuie asigurate condiţiile de resuscitare în caz de şoc anafilactic, penicilina fiind una dintre cele mai frecvente cauze ale anafilaxiei
  • Conduita terapeutică:
  • Epinefrină (adrenalină) 1:1000 IM 0,5 ml, urmată de:
  • Antihistaminice IM/IV, de exemplu: clorfeniramină 10 mg
  • Hidrocortizon IM/IV 100 mg.
® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

17

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017