...





                        

18:46

Particularităţile anatomo - fiziologice ale aparatului respirator la copil. Căile respiratorii, plămînul-stuctură şi funcţii



Căile respiratorii superioare sunt înguste la sugar, inflamaţia lor duce la tumefierea mucoasei şi creează dificultăţi în respiraţie. Sinusul maxilar şi celulele etmoidale sunt bine dezvoltate sugarul putând face infecţii la nivelul acestor două regiuni, în timp ce sinusul frontal slab dezvoltat nu poate fi sediul unei infecţii.

Cercul limfatic al lui Waldeyer se hipertrofiază foarte uşor. Amigdalele palatine se măresc progresiv până la 4-6 ani (hipertrofie fiziologică) apoi involuiază.

Laringele situat mai sus decât cel al adultului, se dezvoltă puţin până la pubertate când apare schimbarea timbrului vocii. Poziţia se înalţă, permite sugarului să înghită şi să respire în acelaşi timp.

Traheea, săracă în ţesut elastic, are pereţii puţin rezistenţi la presiune, slab fixată şi uşor deplasabilă.

Bronhia dreaptă, mai largă, are un unghi de bifurcare mai mic decât cea stângă.

Respiraţia este diafragmatică. Diafragmul este mai ridicat, cupola sa atinge a-4-a coastă.

Plămânii cântăresc la naştere 60g, la 1 an 130g, la pubertate 1000g; sunt săraci în ţesut elastic, se îmbogăţesc în acest ţesut în jurul vârstei de 6-7 ani, septul interalveolar este mai gros la sugar, se subţiază treptat, cu vârsta.

Frecvenţa respiratorie:

  • 40-45 resp./minut la sugar;
  • 35 resp./minut la 1 an;
  • 30 resp./minut la 3 ani;
  • 25 resp./minut la 5 ani.

Amplitudinea respiratorie este inegală , ritmul uneori neregulat. În somn poate prezenta pauze respiratorii lungi, uneori respiraţie de tip Cheyne-Stokes.

Minut volumul respirator /kg este la sugar 300 cm3 aer în timp ce la adult este de 100 cm3 aer/kg. Deci sugarul are nevoie de o cantitate de aer de 3 ori mai mare pe Kg corp decât adultul.

Utilizarea oxigenului din atmosferă este scăzută. Sugarul reţine mai puţin oxigen din aerul inspirat decât adultul şi anume el reţine 100 cm3 de oxigen din 3,5 litri de aer, în timp ce adultul reţine aceeaşi cantitate de oxigen din 2,5 litri aer.

Clinic, la ascultaţia pulmonară se percepe un murmur vezicular mai înăsprit datorită grosimii reduse a peretelui toracic.

Sughiţul care reprezintă actul reflex de contracţie a diafragmului apare frecvent la sugarii sănătoşi în primele luni de viaţă dar nu are semnificaţie patologică.

 

Ontogeneza aparatului respirator şi anomaliile de dezvoltare ale lui mai des întâlnite. Mecanismul primei respiraţii.

Dezvoltarea intrauterina a aparatului respirator incepe de la sfirsitul saptaminii III si inceputul sapt. IV de gestatie prin proeminarea peretelui anterior al tubului embrionar. La inceput se formeaza faringele, apoi traheea, bronhiile si plaminii. Divizarea are loc foarte intens indeosebi in saptamina IV unde putem destinge partea dreapta si stinga a plaminilor. Catre sapt. XVI de gestatie se formeaza indeosebi arborele bronsial – perioada glandulara a dezvoltarii intrauterine.

A doua perioada cuprinde virsta de gestatie intre 16-24 sapt. – perioada de recanalizare. Dupa 24 sapt. de gestatie se formeaza viitorii acini si corespund perioadei alveolare. Vasele sangvine se formeaza din mezenchim incepind cu sapt. 20 de sarcina. Vasele limfatice se formeaza pe parcursul sapt. 9-10 iar motoneuronii se dezvolta la inceputul sapt. 15 de gestatie. Acinul incepe sa se formeze cu sapt. 24, dar formarea definitiva are loc mult mai tirziu dupa nastere. Surfactantul inepe sa se sintetizeze in ultimile saptamini de sarcina.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

84

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017