...






                        

21:33

Particularităţile anatomo - fiziologice ale sistemului muscular și osos al copilului



Dezvoltarea sistemului osteomuscular incepe la a 6-7 a saptamina de dezvoltare intrauterina din tesutul mezodermal al embrionului. La copil pina la 5-7 ani tesutul muscular este foarte slab dezvoltat, iar fibrele musculare sunt scurte, subtiri, fine si putin se palpeaza sub tesutul adipos subcutanat. In raport cu masa corpului a copilului, masa musculara este mai mica decit la adult.La nou-nascut tesutul muscular reprezinta 23,3% din masa corpului.La 8 ani – 27,7%, la 15 ani – 32,6%, la adulti – 44,2%. Sporul total al sistemului muscular inregistrat pe parcusul vietii este de 37 ori. La nou-nascut spre deosebire de cei adulti muschii nu se relaxeaza nici in timpul somnului, adica se afla in hipertonus fiziologic.

Daca acest hipertonus se mentine si dupa virsta de 3 luni atunci este vorba de o stare patologica din partea SNC. Tonusul muscular scade in asa stari ca: rahitism, malnutritie, infectie. Muschii exteriori fixati pe scheletul osos fac parte din muschii striati fiid deosebiti de cei netezi din componenta organelor interne ( vase sangvine, bronhii, intestine, stomac). Muschii situati la nivelul capului, gitului, trunchiului constituie aproximativ 500 de muschi. Componenta biochimica a muschilor la copil, mai ales la cel de virsta pina la 1 an difera prin faptul ca continutul de proteine miofibrice este de 3 ori mai redus ca la adulti.

O particularitate calitativa este prezenta in muschii copilului a formei fetale a miozinei cu textura specifica si activitatea adenozintrifosfatului crescuta. Pe masura ce creste copilul diferentele se atenueaza. In mod firesc creste continutul de proteine sarcoplasmatice , iar cu virsta scade cantitatea de glicogen, acid lactic si acizi nucleici in raport cu masa muschilor. Cu virsta scade si cantitatea de apa in muschi. Cei mai importanti indicatori ai starii sistemului muscular sunt: tonusul, forta, activiatea motorie. Starea tonicitatii se manifesta prin pozitia membrelor copilului si se testeaza cu proba de tractiune. Copilul se culca pe spate si se trage de miini spre sine. Cercetarea miscarilor pasive se face indoind si dezdoind membrele copilului. Controlul si coordonarea  muschilor se dezvolta de sus on jos si se incepe cu muschii gitului, a trunchiului si a membrelor. In cazul cind se atesta o asimetrie la nivelul membrelor, atit ca pozitie, cit si ca miscare atunci este vorba de o patologie a sistemului muscular.

 

Semiologia sistemului muscular include:

  1. Hipokinezia – este o stare a copilului caracterizata printr-un efort mic al miscarilor care reprezinta un factor ce reduce starea de sanatate a copilului. Ea provoaca unele stari patologice cum ar fi obezitate sau distonia vegeto-musculara.
  2. Hipotonia – se evidentiaza in leziuni de neuron motor periferic si se manifesta prin lipsa de rezistenta la miscare pasiva.
  3. Contracturile musculare – se caracterizeaza prin regiditate musculara ( intarirea, bombarea muschilor ). Pot fi de ordin general sau local.
  4. Pareze/parelizii – sunt expresia unor afectiuni ale sistemului nervos
  5. Miscari coreice - caracterizate prin niste miscari bruste si involuntare.
  6. Atrofiile – pierderea a unui grup muscular in masa si afectarea miscarilor.
  7. Hipertrofiile – prezenta cresterii musculare in urma unor suprasolicitari prin exercitii.

Metodele de examinare ale sistemului muscular. Semnele de hipertonie musculară patologică.

Metodele de examinare ale sistemului muscular sunt:

  • anamneza;
  • inspectia:

Musculatura se apreciaza prin evaluarea gradului de dezvoltare, elasticitatea musculara, forma cutiei toracice, a abdomenului, precum si parametrilor fortei musculare si diferenta perimetrelor bratului in satre de repaos si incordare.

Somatoscopia – aprecierea reliefului muscular a copilului prin 3 grade:

  • I – musculatura slab dezvoltata – relieful muscular slab pronuntat, elasticitatea scazuta, cutie toracica plata, omoplatii deplasati pe suprafata cutiei toracice, abdomen ptozat, forta musculara slaba;
  • II – musculatura dezvoltata suficient, relieful muscular destul de pronuntat, elasticitate medie, cutia toracica cilindrica, unghiurile scapulare deplasate, peretele abdominal in tonus, forta musculara medie;
  • III – musculatura dezvoltata foarte buna.

 

  • Palpatia – se apreciaza tonusul muscular (prin aprecierea pozitiei copilului, tinutei lui – normala, girbovita, lordotica, cifotica, dreapta; pozitiei membrelor; prin palparea diferitelor grupe de muschi, prin metoda miscarii pasive a membrelor – indoirea si dezdoirea), forta si activitatea motorie ( determinarea puterii diferitor grupe de muschi cu ajutorul dinamometrului printr-o stringere maxima, investigarea repetinduse de 2-3 ori fixindu-se rezultatul maxim in kg sau prin opunerea unei rezistente active unei sau altei miscari), aprecierea volumului miscarilor pasive si active in articulatii;
  • Investigatiile paraclinice si de diagnostic functional – ECG, veloergometria, radiografia, investigatii de laborator (analiza biochimica a singelui, analiza generala a urinei colectate in 24 h).

 

Hipertrofia musculara – cresterea masei musculare

 

Dezvoltarea sistemului osteomuscular incepe la a 6-7 a saptamina de dezvoltare intrauterina din tesutul mezodermal al embrionului. Osul are o structura trabecular-lamelara cu canale de osteon Havers. Sructura osoasa la copii se desfasoara dupa nastere si va coincide cu mersul vertical stabil. Sporul total al sistemului osos inregistrat pe parcusul vietii este de 27 ori.

Biodinamica tesutului constituie 100-200% , la virsta de 2 ani – 50-60%, la 3-7 ani – 10%, dupa 8 ani – peste 1% ( in perioada pubertatii are loc o crestere a indicilor ). Aceasta caracteristica de reinoire se refera la oasele corticale dar pentru tesutul osos trabecular se evidentiaza indicii de 3-10 ori mai mari.

In procesul de ontogeneza  se pot evidentia 3 stadii:

1.reprezinta un proces anabolic pe parcursul caruia are loc formarea temeliei proteice a tesutului osos (matrice);

2.are loc formarea centrelor de cristalizare a hidroxiapatitei cu mineralizarea ulteroara a osteoidului. In aceasta stadie o importanta majora o are aprovizionarea organismului cu asa substante ca Ca, cupru, fosfor, microelemente, vitamina D.

3.reprezinta un proces de remodelare si reinoire a tesutului osos si care este supus unui control din partea glandelor paratiroide si se afla in legatura cu cantitatea de vitamina D. Ca particularitate vasta este predominarea statusului cartilaginos din care evolueaza procesul de formare a tesutului osos.

Scheletul copilului in procesul cresterii si dezvoltarii sufera complexe, conditionate de un sir de factori externi si interni.

Factorii exogeni actioneaza atit in perioada vietii intrauterine, cit si in viata extrauterina:

  1. Alimentatia – actioneaza inca in perioada intrauterina, deficienta in dieta mamei va duce la nasterea unor copii cu greutate mica in 24-45% si lungimea mica fata de cea normala 10%. Carenta de saruri minerale influenteaza mineralizarea scheletului.
  2. Mediul geografic – influenteaza cresterea prin conditiile de microclimat (aer, soare, temperatura, umiditatea, presiunea atmosferica, raze ultraviolete). Clima calda excesiva se asociaza cu o talie mica, pe cind clima temperata este cea mai favorabila pentru crestere. Altitudinea peste 1500 m duce la un ritm de crestere mic atit ante- cit si postnatal.
  3. Factorii socio-economici – influenteaza deasemenea cresterea staturo-ponderala: conditiile sanitare, morbiditatea infectioasa si parazitara, locuinta, stresul, nivelul de trai al familiei, profesia parintilor, dinamica sociala.
  4. Factorii afectiv-educativi – abuzul si neglijarea copilului duce la intirzierea dezvoltarii si cresterii copilului.
  5. Exercitii fizice – aplicate in primul an de viata vor stimula cresterea si dezvoltarea.
  6. Noxele – chimice, radiatiile, diverse traumatisme pot influenta cresterea si dezvoltarea.
  7. Factorii culturali si politici – procese limitative.

 

Factorii endogeni:

  1. Factorii genetici – cresterea si descresterea este in mare parte determinata de factorii genetici mosteniti de la ambii parinti prin cele 2 seturi de gene.
  2. Factorii hormonali – intervin atit in perioada ante- cit si postnatala. Hormonii materni ce transverseaza bariera placentara, prolactina care are un efect asemanator cu hormonul somatotrop asupra cresterii fetala. Hormonul somatotrop secretat de lobul anterior al hipofizei, anabolizant intervine in reglarea cresterii. Timusul are actiune sinergica cu STH-ul; extirparea lui duce la incetinirea cresterii. Tiroida – are influenta in primii ani de viata prin tiroxina si triodtironina care stimuleaza cresterea. Paratiroidele intervin in mineralizarea scheletului prin parathormon, mentinind o calciemie constanta si la nevoie mobilizind calciul din oase.Suprarenalele – glucocorticoizii au o actiune inhibitorie asupra procesului cresterii; mineralocorticosteroizii intervin in metabolismul mineralelor; hormonii androgeni suprarenali stimuleaza anabolismul proteic, cresterea si proliferarea celulara si maturarea osoasa care odata realizata, printr-un mecanism de legatura inversa stopeaza cresterea. Glandele sexuale – hormonii androgeni exercita o actiune anabolizanta asupra muschilor, oaselor, maduvei osoase, stimuleaza proliferarea celulelor cartilaginoase, diferentierea si maturarea sexuala, iar la pubertate stopeaza cresterea staturala prin calcificarea cartilajului de crestere.
  3. Factorii patologici – intrauterin ( infectii acute: rubeola, varicela, HIV;infectii cronice: TBC, sifilisul; intoxicatiile cronice (alcoolismul, tabagismul; dupa nastere – tulburari acute si cronice, de digestie si nutritie, neuroendocrinopatiile infantile (mixedem, nanism hipofizar), anomaliile cromozomiale, nefropatiile cronice, tulburarile metabolice.Factori care acţionează asupra copilului:  tulburări cronice de nutriţie şi digestie (nanism intestinal), afecţiuni organice ale SNC; boli congenitale de cord (nanism cardiac); boli congenitale renale (nanism renal);  rahitism, acondroplazie.

 

Metodele de examinare:

1.anamneza

2.examenul general: - pozitia copilului in pat (libera-fortata, activa-pasiva); mersul copilului: corect, dereglat; - examenul dezvoltarii fizice – simetria fiecarui segment in parte ( raportul dintre inaltimea capului si lungimea totala a corpului, corelatia dimensiunilor superioare si inferioare).

  1. Examinarea unor parti separate ale sistemului osteoarticular: a) examenul capului (forma capului, simetria, proportionalitatea dintre craniul facial si cerebral, masurarea perimetrului cranian si compararea cu normele de virsta, percutia oaselor craniului.
  2. b) Examinarea toracelui: forma (conica, cilindrica, plata, piramidala), simetria, palparea cutiei toracice – starea claviculelor, coastelor, masurarea perimetrului toracelui, percutia.
  3. c) Examinarea coloanei vertebrale – curburile fiziologice , patologice.
  4. d) Examinarea membrelor – simetria, lungimea, palparea cu scopul de a ivedentia senzatii de durere si a deformatiilor, examinarea mobilitatii articulatiilor, desfacerea coapselor in articulatia coxofemurala la copii pina la 1 an si constatarea simetriei pliurilor fesiere si femurale, examinarea boltii plantare.
  5. e) Explorari radiologice asupra oaselor
  6. f) Date de laborator: analiza biochimica a singelui ( nivelul calciului, fosforului, fosfatazei alcaline in serul sangvin); analiza urinei ( gradul de eliminare a Ca, fosforului).
® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

40

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017