...





                        

20:14

Patologia chirurgicală a diafragmului



Printre multiplele procese patologice ale organelor cutiei toracice şi cavităţii abdominale afecţiunile diafragmului ocupă un loc deosebit. Aceasta se explică prin particularităţile ei anatomo-fiziologice şi prin dificultăţile deosebite de diagnostic.

Poziţia anatomică profundă a diafragmului îl face inaccesibil pentru metodele fizice tradiţionale (palparea, percuţia, auscultaţia). Metodele radiologice (radiografia, radioscopia, fluorografia) şi în deosebi metodele radiocontrastante (pneomoperitoneum, esofagogastroenterografia, irigoscopia etc.) au contribuit la depistarea cu mai mare succes a patologiei diafragmului. În ultimii timp o importanţă deosebită o au metodele endoscopice, USG, tomografia computerizată.

Patologia diafragmului e variată: hernii, tumori, chisturi, corpi străini, leziuni deschise şi închise ale diafragmului. Dintre toate aceste afecţiuni cele mai frecvente suntherniilerelaxarea diafragmului, lezarea diafragmului, defectele congenitale. În legătură cu diferenţă de presiune organele cavităţii abdominale se deplasează în cavitatea toracică, comprimând plămânii şi organele mediastinului.

Spre deosebire de hernii relaxarea diafragmului contribuie la dereglarea funcţiei dinamice a diafragmului, fiind un rezultat al subţierii diafragmului, al lipsei muşchilor întregii cupole a lui sau a unei părţi. Cupola subţiată (sau efilată) proeminând în cavitatea toracică, uneori atinge coasta a doua. În timpul inspiraţiei cupola sănătoasă a diafragmului contractându-se se aplatizează (se turteşte şi se lasă în jos, pe când cupola subţiată în legătură cu presiunea intraabdominală ridicată proeminează în sus, comprimând plămânii şi deplasând inima în partea opusă. La relaxarea diafragmului (D) o parte sau întreaga cupolă proeminează în sus în cavitatea toracică împreună cu organele adiacente a cavităţii abdominale, totodată poarta herniară lipseşte, deaceea strangularea e imposibilă.

Deosebim hernii – D: 1) traumatice (adevărate şi false)   2) netraumatice

In dependenţă de prezenţa sau lipsa sacului herniar herniile se împart în adevărate şi false. Herniile traumatice aproape întordeauna sunt false fiind consecinţă a rupturii sau lezării D şi foarte rar adevărate.

Printre herniile netraumatice se deosebesc pseudo-hernii congenitale sau defecte ale D, ca consecinţă a neconcrescenţei comunicărilor dintre cavităţile toracale şi abdominale, existente în perioada embrionară. Restul herniilor netraumatice ale D sunt reale (adevărate) şi pot fi divizate în herniile zonelor slabe ale D, hernii cu localizări atipice şi herniile orificiilor naturale ale D.

Printre herniile congenitale în dependenţă de dimensiunile porţii herniare sunt deosebite aplazia întregului D (viciu incopatibil cu viaţa) sau a unei cupole.

Deasemenea se întâlnesc defectele parţiale ale D. Ultimele pot fi posterior-laterale, anterio-laterale, mai rar centrale şi totul rar esofago-aortale.

Herniile adevărate a zonelor slabe a D apar în rezultatul măririi presiunii intraabdominale, a slăbirii tonusului muscular a celor porţiuni a D care prezintă locul de unire a diferitor porţiuni a D. Acestea sunt: fisura Larei – triunghiul sterno-costal, format în locul unirii părţilor sternale şi costale a muşchiului D şi fisura Bogdalec – triunghiul lombo-costal, localizat între părţile corespunzătoare. În regiunea triunghiului în D nu sunt muşchi si el reprezintă doar o placă din ţesut conjunctiv relativ subţire cu aderarea la ea a pleurei şi peritoneului. Apariţia herniilor în aceste regiuni e cu atât mai probabilă cu cât baza triunghiului sterno-costal e mai lată.

Herniile apar adesea în regiunea mai slab dezvoltată a părţii sternale a diafragmului. Aceste hernii se situează nemijlocit după stern şi se numesc retrosternale, spre deosebire de herniile triunghiului sterno-costal, numite retro-costo-sternale, deoarece sunt situate lateral de stern. Ambele tipuri se unesc sub denumirea de hernii parasternale.

Hernii adevărate de localizare atipică se întâlnesc rar şi se deosebesc de relaxarea parţială a D prin prezenţa porţii herniare şi posibilităţii strangulării.

Printre herniile orificiilor naturale ale D cele mai răpândite sunt herniile hiatului esofagian.

Tabloul clinic al herniilor diafragmale depinde de comprimarea şi flexiunile în regiunea porţii herniare a organelor abdominale deplasate în cavitatea toracică, de compresia plămânilor li deplasarea mediastinului, de dereglărilor funcţiei D. Toate semnele pot fi divizate în gastro-intestinale care depind de dereglările funcţiei organelor cavităţii abdominale deplasate în cavitatea toracică, şi cardiorespiratorii, legate de comprimarea plămânilor şi deplasarea mediastinului. Cu cât e mai mare volumul organelor deplasate, cu atât sunt mai pronunţate semnele comprimării plămânilor şi deplasării mediastinului.

Defectele mari ale D aduc la prolabarea a mai multor organe a cavităţii abdominale, dar se strangulează mai rar.

Semnele caracteristice ale herniei D sunt durerile în epigastru, retrosternal, în partea corespunzătoare a cutiei toracice, şi în hipocondrii. Bolnavii acuză – dispnee, palpitaţie care apar îndată după alimentare.

Aceasta impune bolnavilor limitarea alimentaţiei, deoarece pe nemâncate bolnavii se simt practic sănătoşi. Adesea au loc vome (uneori cu urme de sânge proaspăt), după care urmează uşurare. Un semn al herniei diafragmale e garguimentul în cutia toracică din partea herniei. Dispneea se înteţeşte la trecerea bolnavilor în poziţie orizontală. Dependenţa intensităţii acestor semne de gradul de umplere a tractului gastro-intestinal are importanţă deosebită de diagnostic.

La herniile D cu deplasarea în cavitatea pleurală a unei părţi mai esenţiale a organelor abdominale se observă depresiunea sau excavarea abdomenului, descrisă încă de N.I.Pirogov.

Percutor în regiunea cutiei toracice de partea afecţiunii se depistează un sunet mat-timpanic, iar auscultativ în această zonă – slăbirea sau lipsa murmurului respirator. În locul lor se aude peristaltismul intestinal sau clapotajul. E caracteristică schimbarea datelor auscultative şi percutorii în dependenţă de gradul umplerii stomacului şi intestinului.

Deplasarea matităţii inimii spre şi mediastinului spre partea sănătoasă deasemenea e caracteristică. Un diagnostic precis e posibil doar la un examen radiologic.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

83

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017