...






                        

17:33

Patologia sarcinii. Problemele din timpul sarcinii



Bolile placentei

 

Inflamaţiile placenteiplacentitele şi ale membranelor fetale, corioamnionitele, pot fi urmarea unor infecţii ascendente pe cale vaginală sau a unei diseminări hematogene. Lichidul amniotic poate deveni tulbure sau purulent, vilozităţile coriale sunt congestionate, putând prezenta fenomene de supuraţie, tromboză şi necroză care duc la avort. Aceste infecţii sunt produse în special de stafilococi, streptococi, bacili coli, bacili piocianici, uneori anaerobi. Listeria monocitogenes, mic bacil Gram - pozitiv difteromorf poate produce o placentită gravă caracterizată prin apariţia de numeroase microabcese cu polinucleare şi monocite. Noul născut prezintă de asemenea microabcese în ficat, plămâni, suprarenale, splină (granulomatoză septică infantilă). Placentita este urmarea unei endometrite cronice asimptomatice cu acest microb.Placenta

Alteori, infecţia placentară este de natură virală, parazitară (toxoplasmă) sau cu micoplasme. Aceste organisme pot fi puse în evidenţă când se caută cu atenţie în placenta inflamată în cazuri de avort fără cauză bine definită.

Rar se întâlnesc placente tuberculoase, cu aspect miliar sau sifilitice, mult mai frecvente înainte.

Anomaliile structurale şi de implantare ale placentei sunt multiple. Prezenţa unei formaţiuni inelare hialinizate între periferia placentei şi inserţia cordonului constituie placenta circumvalată sau marginată, de multe ori fără semnificaţie patologică, uneori cauză a mici hemoragii. O placentă subţire expusă rupturilor şi hemoragiilor se numeşte placentă membranoasă, în aceste cazuri vilozităţile persistând de obicei pe întreaga suprafaţă a membranelor fetale. Inserţia placentei în grosimea miometrului superficial (placentă accreta), în miometrul profund (placentă increta) sau traversarea peretelui uterin până la seroasă (placentă percreta) face imposibilă desprinderea placentei la naştere şi impune intervenţia chirurgului. Inserţia placentei pe suprafaţa orificiului intern al canalului cervical constituie placenta praevia. Placenta poate fi multiplă în cazul sarcinilor gemelare, inclusiv uneori în cazul monozigoţilor.

 

Avortul spontan

 

Avortul spontan este eliminarea produsului de concepţie în primele 6 luni de sarcină, de obicei în primele 3 luni, în urma unor deficienţe ale organismului embrionar sau fetal. Moartea embrionului poate fi produsă de defecte genetice sarcina( de multe ori se întâlnesc anomalii cromozomiale). Pot exista şi deficienţe materne cum sunt leziunile inflamatoare ale endometrului care nu permit o bună cuibărire a oului, anomalii structurale ale uterului, eventual intervenţia unui traumatism.

Uneori produsul de concepţie mort rămâne în uter (avort reţinut) putându-se calcifica (litopedion) sau dimpotrivă atrofiindu-se (făt papiraceu). În alte cazuri fătul suferă o liză totală în timp ce placenta este interesată de un proces de degenerescenţă hidropică care o transformă într-o masă de vezicule pline cu lichid, semănând cu un ciorchine de struguri (molă hidatiformă).

 

Sarcina ectopică

 

Sarcina ectopică sau extrauterină este implantarea oului în afara cavităţii uterine. Fenomenul se întâlneşte la 100 - 150 sarcini normale. În marea majoritate a cazurilor (85%), acest lucru se întâmplă în trompe, în special în porţiunea ampulară, dar şi în pavilion, porţiunea istmică sau chiar în porţiunea uterină sau interstiţială a trompei (sarcină interstiţială). Lipsa de migrare a oului în uter şi cuibărirea sa ectopică se datoreşte de cele mai multe ori unor procese inflamatoare cronice ale mucoasei tubare, mai rar prezenţei unei tumori uterine (leiomiofibrom). Destinderea trompei prin progresul sarcinii duce la ruperea sa cu hemosalpinge şi, uneori, expulzarea embrionului în cavitatea abdominală (avort tubar). Ruperea trompei şi hemoragia consecutivă este urmată de cele mai multe ori de şoc şi necesită intervenţie chirurgicală de urgenţă. În alte cazuri embrionul moare şi suferă diferite procese degenerative. Întrucât în aproape jumătate din cazuri endometrul prezintă modificări în sens decidual, examenul microscopic al unei biopsii endometriale poate confirma suspiciunea de sarcină tubară.ginecologie

Mai rar, oul se poate cuibări în ovare, cavitatea abdominală sau în ligamentele largi. Se presupune că cel puţi unele sarcini ovariene ar fi urmarea fertilizării ovulului în folicul imediat după ruptura acestuia. Sarcina abdominală este mai rar primară, când oul se cuibăreşte de la început în abdomen şi mai frecvent secundară, urmare a unui avort tubar. Cuibărirea în ligamentele largi este de asemenea secundară unui avort tubar. Ca şi în trompă, în aceste localizări neobişnuite, oul îşi continuă un timp dezvoltarea, formându-şi învelişurile şi chiar placenta. După un timp apar o serie de tulburări circulatoare care duc la moarte.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

127

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017