...






                        

17:40

Patologia uterului. Inflamaţii şi displazii ale uterului



Inflamaţii şi displazii

 

Inflamaţiile uterului se numesc cervicite când interesează colul uterin şi endometrite când interesează cavitatea.

Cervicitele sunt afecţiuni frecvente, urmare a infecţiilor şi infestaţiilor favorizate de igienă deficientă, excese sexuale, manopere ginecologice, dar şi de tulburări hormonale, în special de hipersecreţia de foliculină. În funcţie de interesarea predominantă a suprafeţei exterioare a colului sau a canalului cervical se diferenţiază în exocervicite şi endocervicite.

Cervicitele acute sunt mai rare, întâlnindu-se după naşteri sau avorturi şi în cazul unor infecţii streptococice, stafilococice, gonococice; pot fi produse şi de infestaţia cu Trichomonas. Se caracterizează prin exudat mucopurulent sau purulent. Din când în când la nivelul colului se întâlnesc leziuni veziculoase produse de virusul herpetic; au o evoluţie benignă, importanţa lor datorându-se cercetărilor care atribuie virusului herpetic un rol în geneza cancerului cervical.uter

Cervicitele cronice sunt mai frecvente, urmare a acţiunii repetate a factorilor menţionaţi. Sunt importante tulburările hormonale care pot determina extinderea mucoasei glandulare a canalului cervical pe suprafaţa colului, fenomen numit ectropion sau eversie. Mai puţin rezistentă decât mucoasa pavimentoasă a exocolului, mucoasa endocervicală se ulcerează frecvent constituind eroziunea colului uterin care întreţine procesul inflamator (cervicite cronice erozive). Mucoasa cervicală apare îngroşată, mai roşie, acoperită de o cantitate variabilă de secreţie mucoasă, poate prezenta ulceraţii sau granulaţii (cervicită foliculară), expresie a unor infiltrate inflamatoare nodulare. În mod curent glandele cervicale obstruate se dilată ducând la apariţia chisturilor Naboth, care constituie o sursă constantă de ulceraţii (cervicită cronică chistică erozivă).

În cursul proceselor de reparaţie a acestor ulceraţii, nu rar regenerarea epiteliilor se face greşit sau displazic, constituindu-se displaziile cervicale. Acestea constau în transformarea unui tip de epiteliu în altul sau într-o metaplazie, epiteliul cilindric glandular al canalului cervical transformându-se în epiteliu pavimentos. Alteori, fără să se modifice tipul de epiteliu, regenerarea decurge totuşi patologic; epiteliul pavimentos suferă un proces de cheratinizare care îl face să semene cu epidermul, de unde denumirea de epidermizare care se dă acestui proces. De cele mai multe ori cheratinizarea este excesivă şi anormală, putându-se vorbi de hipercheratoză, paracheratoză sau discheratoză. Zonele de cheratinizare pot fi puse în evidenţă prin badijonarea suprafeţei colului cu soluţie Lugol; dispariţia stratului superficial normal, conţinând glicogen, care se colorează în brun cu Lugol, se traduce prin apariţia de pete albicioase (proba Schiller). Când stratul de cheratină este mai gros apar pe suprafaţa colului pete albe de leucoplazie.

Examinând la microscop mucoasa displazică, în cele mai multe cazuri nu se constată modificări care să amintească ţesutul canceros, ţesutul displazic semănând cu ţesutul normal. În aceste cazuri se vorbeşte de displazie simplă sau benignă. În cazuri mai rare, displazia prezintă unele modificări care amintesc cancerul (mitoze mai numeroase, inegalitate nucleo - citoplasmatică, tendinţa la pierdere a stratificării celulare, fără să fie însă vorba de o leziune canceroasă constituită). În aceste cazuri se vorbeşte de displazie atipică sau agravată. Întrucât s-a constatăt că cele mai multe din displaziile agravate se transformă după un anumit timp în cancer, diagnosticul acestor leziuni impune supraveghere atentă şi un tratament eficient.

Endometritele acute sunt rare, în afara complicaţiilor infecţioase apărute după naştere sau întreruperea sarcinii. Îmbracă o formă supurată sau gangrenoasă, complicându-se cu peritonită şi septicemie (febră puerperală sau postabortivă). Retenţia unor resturi placentare, pe lângă lipsa asepsiei riguroase, favorizează aceste inflamaţii grave. Uterul apare mărit în volum, cavitatea putând fi umplută cu secreţie fibrinopurulentă (piometrie). În forma gangrenoasă, necroza peretelui poate duce la comunicări cu cavitatea peritoneală.medic

Endometrita cronică este urmarea unor întreruperi repetate de sarcină sau a propagării unor infecţii de vecinătate (trompă). De obicei îmbracă formă hipertrofică, mucoasa prezentând excrescenţe polipoase. Este o cauză importantă a sterilităţii. În menopauză se întâlnesc mai ales forme atrofice, urmare a susceptibilităţii mucoasei subţiate la infecţie microbiană. Tuberculoza salpingelui este de multe ori însoţită de leziuni tuberculoase ale endometrului. Transmiterea infecţiei la miometru constituie miometrita, după cum interesarea peritoneului care tapetează corpul uterului constituie perimetrita.

Hiperplazia chistică a endometrului constituie 15-29 % din bolile ginecologice. Se datorează unei tulburări a echilibrului hormonal, putând surveni un exces de estrogeni sau o secreţie insuficientă de progesteron. Se întâlneşte mai ales la femei în apropierea menopauzei, când aceste tulburări sunt mai importante, dar şi la o vârstă mai tânără. Dezechilibrul hormonal poate fi şi urmarea unor condiţii patologice speciale cum sunt lipsa ruperii foliculilor ovarieni în sindromul Stein - Leventhal, tumori ovariene secretoare de estrogeni, hiperfuncţie cortico - suprarenală, tratamente prelungite cu estrogeni.

Endometrul apare îngroşat putându-se uneori distinge structuri chistice cu ochiul liber. Microscopic, glandele endometriale apar hiperplaziate şi dilatate chistic conferind ţesutului endometrial un aspect de caşcaval elveţian. Celulele care formează aceste glande au aspectul caracteristic primei faze, proliferative, a ciclului menstrual, indicând solicitare excesivă estrogenică. Corionul prezintă o densitate celulară mare având un aspect întunecat; se observă o proliferare de vase dilatate, sinusoide, care sunt responsabile de constantele hemoragii, uneori foarte importante care însoţesc rupturile fragilei mucoase hiperplaziate. Din această cauză, boala a fost numită metropatie hemoragică.

Faţa de această hiperplazie chistică simplă, intensitatea proliferării glandulare conferă uneori endometrului un caracter edematos, formându-se excrescenţe polipoase şi putându-se vorbi de hiperplazii adenomatoase şi polipoase ale endometrului. Când hiperplazia glandulară este foarte intensă încât stroma devine redusă, celulele glandulare îşi pierd aranjamentul normal şi devin pluristratificate, mitozele sunt mai numeroase, este justificat termenul de hiperplazie atipică. Această modificare atrage atenţia asupra posibilităţii transformării hiperplaziei endometriale într-un adenocarcinom. Într-adevăr , 25 % din hiperplaziile endometriale se transformă cu timpul, dacă nu sunt tratate, într-un adenocarcinom, tumoarea malignă caracteristică endometrului.

La unele din femeile în menopauză, în locul obişnuitei atrofii a endometrului, se întâlnesc glande dilatate chistic realizând acelaşi aspect de caşcaval elveţian (atrofie senilă chistică a endometrului). Leziunea este responsabilă de unele metroragii după menopauză şi poate fi întâlnită şi la femei mai tinere cu disfuncţii hipofizo - ovariene.

Endometrioza este prezenţa unor insule de endometru în regiuni anormale. În endometrioza internă, numită şi adenomioză, insule de endometru constituite din placarde de stromă se găsesc situate profund în grosimea miometrului, producând uneori mărirea în volum a corpului uterin.uter Fenomenul este destul de răspândit şi apare ca urmarea unei pătrunderi a endometrului printre fasciculele musculare (de multe ori, prin secţiuni seriate se pune în evidenţă legătura dintre insulele de endometrioză şi restul mucoasei). Există însă şi părerea că focarele de endometrioză ar apărea în urma hiperplaziei unor celule mezodermice nediferenţiate care formează atât glande şi stromă endometrială, cât şi noi fibre musculare. Când insulele de endometru sunt formate numai din stromă se vorbeşte de endometrioză stromală. De cele mai multe ori endometrioza internă nu prezintă importanţă clinică, uneori poate fi sediul unor hemoragii în grosimea miometrului.

Endometrioza externă se întâlneşte în afara uterului, în special în ovare, ligamentele largi, septul rectovaginal, peritoneul pelvian, ombilic sau pe traectul unor cicatrice operatoare abdominale. Mai rar, insule de endometru pot fi întâlnite în vulvă, vagin, apendice şi chiar în mucoasa nazală. Afecţiunea interesează femei tinere şi este mai frecventă la cele puţin fertile, apărând oarecum ca rezultatul unei solicitări insuficiente cu progesteron. Fenomenul ar fi urmarea implantării unor insule de endometru desprinse în cursul menstruaţiei şi expulzate prin trompă în cavitatea abdominală, mai ales dacă există stenoze ale canalului cervical (ipoteza implantării). Întrucât nu se explică prezenţa endometriozei extraabdominale, se presupune şi existenţa unor insule heterotopice de mezoderm care sub acţiunea unor stimuli hormonali se diferenţiază în sens endometrial (ipoteza metaplaziei). Insulele de endometru prezintă modificări în funcţie de ciclul menstrual şi din cauza hemoragiilor prezintă o culoare roşie - albăstruie. Când hemoragia este abundentă pot apare chisturi mai mari cu conţinut sanguinolent (chisturi de ciocolată); când dimensiunea endometriozei sugerează o formaţiune tumorală, se vorbeşte de endometriom.

Examenul microscopic precizează însă natura leziunii. De multe ori asimptomatică, endometrioza poate însă produce dureri în urma hemoragiilor care apar cu ocazia menstruaţiei şi să determine fibroza regiunii respective, în special fibroză ovariană. Prezenţa endometriozei este însoţită de tulburări ale menstruaţiei (autorii mai vechi numeau menstruaţie vicariantă sângerarea nazală din focare de endometrioză la femei cu menstruaţie sărăcăcioasă). În unele cazuri, mai ales în ovar, din focarele de endometrioză se pot dezvolta adenocarcinoame, mai rar sarcoame stromale.

Hipertrofia miometrului este îngroşarea stratului muscular cu creşterea în volum a uterului pe seama unei hipertrofii difuze a fibrelor musculare însoţită de o moderată fibroză interstiţială. Poate coexista cu hiperplazia endometrului şi este asociată cu menstruaţii abundente. Nu se cunoaşte cauza acestei modificări, se presupune o involuţie incompletă a hipertrofiei fibrelor miometriale după sarcină sau menstruaţie (sub involuţie uterină).ginecologie

Modificări ale mucoasei uterine sub acţiunea anticoncepţionalelor. Administrarea cronică a substanţelor anticoncepţionale, în general combinaţii în proporţii diferite de estrogeni şi progesteron, produce modificări ale mucoasei uterine. Astfel în endometru stroma suferă o transformare asemănătoare celei deciduale, pe seama hipertrofiei şi hiperplaziei celulelor componente, în contrast însă cu atrofia glandelor, ceea ce permite diferenţierea microscopică a aspectului endometrului în sarcina timpurie. Întreruperea administrării duce la revenirea endometrului la un aspect normal. La nivelul colului, în zona de trecere dintre epiteliul pavimentos şi glandular, ultimul proliferează sub formă de mici excrescenţe formate din glande hiperplaziate şi chistice, uneori sugerând o transformare malignă; şi în acest caz, întreruperea tratamentului duce la revenirea mucoasei endocervicale la un aspect normal. Nu există până acum dovezi incontestabile în sensul unei acţiuni carcinogene a anticoncepţionalelor.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

28

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017