...






                        

19:37

Pleurita (pleurezia) exudativă



Etiologia: mai frecvent e tbc pulmonar, pneumonia, neoformaţiuni maligne ale pleurei, cancer pulmonar, colagenoze, infarct pulmonar.

 

Patogenia formării exudatului

  • În apariţia procesului inflamator în pleură un important rol joacă staza sîngelui în capilarele pleurei, mărirea permiabilităţii capilarelor, creşterea presiunii intracapilare şi acumularea lichidului în porţiunile latero-inferioare ale cavităţii pleurale, unde este presiunea negativă mai mare.
  • Acumularea lichidului în cantităţi mari duce la comprimarea plămînului şi deplasarea mediastinului spre partea sănătoasă cu dereglarea funcţiei organelor respiratorii şi circulatorii.

 

Acuzele pacienţilor cu pleurită exudativă

  • Durere la baza toracelui, ce se accentuiază la inspiraţie profundă şi în timpul tusei
  • Tuse uscată chinuitoare sau cu eliminări de spută
  • Dispneea este în funcţie de cantitatea lichidului pleural şi de rapiditatea instalării sale
  • Febră
  • Frisoane repetate
  • Astenie
  • Transpiraţii nocturne
  • Pierdere ponderală

Examenul obiectiv

Inspecţia generală

  1. Cianoză
  2. Asimetria toracelui (bombarea hemitoracelui afectat)
  3. Diminuarea amplitudinii mişcărilor respiratorii la nivelul hemitoracelui afectat

 

Palparea cutiei toracice:

  1. Din partea afectată cutia toracică este mai rigidă
  2. Diminuarea sau lipsa completă a freamătului vocal (în dependenţă de cantitatea lichidului) în zona corespunzătoare colecţiei.

 

Percuţia plămînilor

  • Cînd cantitatea lichidului este sub 300 ml, nu sunt modificări la percuţie,
  • În colecţiile mai mari (400-800 ml) se percepe o zonă de submatitate sau de matitate la baza hemitoracelui afectat,
  • În colecţiile pleurale cu o cantitate de aprox. 1500 ml limita superioară a matităţii e în formă de curbă parabolică (numită după autor linia Damuazo).

  

Linia Damuazo - are o porţiune ascendentă parabolică, care porneşte de la coloana vertebrală urcînd spre regiunea axilară, şi o porţiune descendentă, care coboară spre stern.

  • Posterior, în regiunea paravertebrală a hemitoracelui afectat, se delimitează o zonă de submatitate cu nuanţă timpanică, datorită comprimării plămînului de către lichid, numită triunghiul lui Garland, care se află între coloana vertebrală şi linia Damuazo;

 

  • în regiunea paravertebrală a hemitoracelui opus (sănătos), se delimitează un alt triunghi de matitate (prin deplasarea mediastinului de către lichid), numit triunghiul lui Grocco-Rauchfuse, care este format de coloana vertebrală, prelungirea liniei Damuazo şi de diafragmă.

 

Formarea liniei Damuazo se lămureşte prin aceea, că exudatul liber se acumulează în regiunile latero-inferioare ale cavităţii pleurale, pentru că aici se află spaţii libere – sinusurile; pe lîngă acestea foiţele pleurale inflamate opun o rezistenţă pătrunderii lichidului la nivel mai sus.

 

Auscultaţia plămînilor

  • Se determină murmur vezicular brusc diminuat pe toată întinderea zonei mate sau lipsa completă a respiraţiei în această regiune (în dependenţă de cantitatea de lichid).
  • Mai sus de limita exudatului (deasupra plămînului comprimat) se auscultă suflu bronşic
  • Frotaţia pleurală se auscultă la începutul bolii şi la rezorbţia lichidului.

Bronhofonia e diminuată sau lipseşte complet ( în dependenţă de cantitatea de lichid)

 

Examenul paraclinic

  • Radiologic: opacitate omogenă, densă, cu limita superioară curbă, cu concavitate în sus şi înăuntru, ocupînd tot hemitoracele (în pleurezie voluminoasă)

 

  • Radioscopic:
  • se mai evidenţiază diminuarea mobilităţii diafragmului pe partea afectată
  • Examenul radiologic mai permite precizarea poziţiei organelor mediastinale (în particular a cordului).

 

Tomografia compiuterizata – pe stinga colectie lichidiana masiva >

Puncţia pleurală

  • Confirmă diagnosticul de colecţie lichidiană pleurală şi trebuie efectuate în toate cazurile.
  • Puncţia pleurală reprezintă un mijloc direct de explorare a cavităţii pleurale, cu triplu interes:

1) diagnostic – precizarea existenţei de lichid;

2) etiologic: precizarea naturii lichidului;

3) terapeutic: evacuarea lichidului, introducerea de aer (pneumotorax terapeutic) sau de medicamente (antibiotice).

 

Material pentru puncţia pleurală

  • Pregătirea bolnavului: se indică preparate calmante
  • Poziţia bolnavului: şezîndă (sau în decubit lateral, pe partea sănătoasă, cînd nu se poate ridica)
  • Materialele : seringa cu ac lung (10cm) şi d=1mm; bumbac, tinctură de iod, alcool, novocaină, eprubete sterile.

 

Reguli ale puncţiei pleurale

  • Puncţia propriu-zisă se efectuiază în locul cu plină matitate (obişnuit pe linia axilară posterioară în sp. Intercostal VII, VIII).
  • Dezinfecţia cîmpurilor cutanate se efectuiază cu tinctură de iod şi alcool.
  • Anestezia cîmpurilor cutanate se efectuiază cu novocaină.
  • Puncţia se efectuiază pe marginea superioară a coastei inferioare (pentru a nu leza pachetul vasculo –nervos).

 

Tehnica puncţiei pleurale

  • Puncţia se efectuiază printr-o manevră relativ bruscă, prin tegumente şi restul părţilor moi, în cavitatea pleurală (cu senzaţie de pătrundere în gol) şi se extrage lichid pentru examen clinic, citologic şi bacteriologic, după care acul este retras rapid şi locul puncţiei se prelucrează cu alcool.

 

Diferenţiere între transudat şi exudat

  • Pentru a aprecia, dacă lichidul pleural e exudat sau transudat, este necesară determinarea densităţii absolute a lichidului, cantităţii de proteine, efectuarea reacţiei Rivalt şi examenul microscopic.

 

  Transudat Exudat
Densitatea absolută 1002 - 1015 > 1015
Cantitatea proteinelor sub 3 gr % > 3 gr %
Reacţia Rivalt negativă pozitivă
Examen bacteriologic De regulă e steril Pneumococi, streptococi ş.a.
Examen citologic Celule mezoteliale, uneori eritrocite, limfocite solitare În infecţii acute -neutrofile, polinucleare, limfocite; în tbc-limfoc, Er; în cancer –celule atipice, Eritrocite.

Proba Rivalt

  • Într-o eprubetă se toarnă apă şi 2-3 picături de acid acetic, se agită amestecul, picurăm la suprafaţa acestui amestec 2 sau 3 picături de lichid pleural.
  • Cînd reacţia este pozitivă, în eprubetă se formează un “nouraş” alburiu, ca fumul de ţigară. Cauza reacţiei pozitive este prezenţa unei substanţe mucoide, numite sero-mucină, ce se conţine în exudat.
  • Reacţia Rivalt în cazul, cînd lichidul este un transudat, va fi negativă.

Examenul paraclinic

Hemoleucograma: în pleuritele ce sunt consecinţă a complicaţiei pneumoniei se depistează:

  • leucocitoză cu deviere a formulei leucoc. spre stînga;
  • Accelerarea VSH
  • Eozinofilie (frecvent)

În pleurite de etiologie tbc – limfopenie, eozinopenie, monocitoză.

Evoluţia pleuritelor exudative

  • Depinde de factorii etiologici.
  • Evoluţia pleuritelor, de origine tbc este mai trenantă, decît pleurezia în consecinţa pneumoniilor.

 

Criterii diferenţiale ale pleuritei uscate şi exudative

Simptom Pleurita uscată Pleurita exudativă
Durata durerilor în hemitorace îndelungate îndelungate
Dependenţa durerii de tuse şi respiraţie evidentă evidentă
Intensificarea durerii la palpare da la începutul bolii
Prezenţa tusei, dispneei, t° Tuse uscată, t°-moderată Tusea, dispneea, t°- evidente
Simptom Pl. uscată Pl. exudativă
Percuţia pulmonară comparativă (sunetul) Clar pulmonar Matitate
Auscultativ în plămîni Diminuarea murmur vezic Diminuarea bruscă a murm vezicular
Raluri subcrepitante Nu sunt Nu sunt
Frotaţia pleurală pronunţată La începutul şi sfîrşitul bolii
Leucocitoză, neutrofile Nu este, sau moderată evidentă
Accelerarea VSH Nu, moderată evidentă
Datele   radiologice Nu-s schimbări Lichid în cavitate pleurală
® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

101

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017