...






                        

18:12

Pneumoniile copilului



Pneumoniile copilului: inflamaţia parenchimului pulmonar de cauză bacteriană, virală, micotică sau

Vârsta Germeni
Nou-născut Streptococul grup B; germeni Gram-negativi
2 luni-5 ani Haemophilus influenzae; Pneumococul
5-10 ani Pneumococul
Peste 10 ani Mycoplasma pneumoniae; Chlamydia pneumoniae; Pneumococul

 

Pneumonia pneumococică - Pneumococul este implicat în 13-28% din cazurile de pneumonie la copil. Pneumonia pneumococică recunoaşte 3 forme clinico-radiologice principale: pneumonia lobară (francă), pneumonia segmentară (zonală) şi pneumonia lobulară (bronhopneumonia).

Pneumonia lobulară (bronhopneumonia): caracteristică sugarului şi copilului mic.

Etiologie: pneumococul, dar se admite că infecţia poate fi „pregătită" de virusuri.

Debutul poate fi brusc, cu temperatură de 39-400C, tulburări respiratorii, uneori cu convulsii febrile sau menigism; sau insidios, ca o continuare a unei infecţii a căilor respiratorii superioare, cu coriză, febră mică, transpiraţii, oboseală sau cianoză în timpul alimentaţiei, tahipnee, tuse.

În perioada de stare pot fi prezente 3 sindroame: Sindromul insuficienţei respiratorii cu tahipnee, dispnee expiratorie, geamăt, tiraj inter-si subcostal, bătăi ale aripilor nazale, cianoză perioro-nazală care se intensifică cu tusea, plânsul sau alimentaţia; Sindromul cardiovascular cu: tahipnee, tahicardie, hepatomegalie, edeme, cianoză şi colaps; Sindromul toxico-septic: febră, stare toxică cu paloare, somnolenţă, obnubilare sau agitaţie, meteorism, convulsii, vărsături şi diaree.

Diagnosticul pozitiv: simptomatologie, examenul radiologic şi datele de laborator.

Laborator: Leucocitoză; VSH crescut, PCR pozitivă (peste 60mg/l), hiperfibrinogenemie; bacteriemie (în 20% din cazuri).

Diagnostic diferenţial: bronşiolită acută, bronşită spastică, laringită acută, tuberculoza pulmonară, pneumoniile atipice, stafilococia-pleuro-pulmonară, atelectazii pulmonare, fibroze pulmonare.

Pneumonia stafilococica (stafilococia pleuro-pulmonară): produsă pe cale aerogenă sau hematogenă de stafilococul aureu.

Debut de obicei brusc, printr-un sindrom toxi-infecţios cu febră, paloare, agitaţie sau somnolenţă şi cu semne digestive marcate - anorexie, vărsături, diaree, meteorism.

În perioada de stare (care se poate instala în câteva ore sau zile) există 4 stadii clinico-radiologice: Stadiul interstiţial: febră, paloare pronunţată, ochi încercănaţi, simptome digestive mai grave. Copilul are aspectul de „intoxicat". Radiologic apare îngroşarea interstiţiului pulmonar; Stadiul abcedant: sindromul toxi-infecţios şi respirator sunt mai intense; Stadiul pleuretic cu: alterarea stării fizice şi apariţia sindromului pleuretic caracteristic, atât clinic cât şi radiologic; Stadiul bulos: bulele pot lipsi în 20% din cazuri.

Diagnosticul pozitiv: tablou clinic; aspect radiologic; date de laborator: hiperleucocitoză, anemie, VSH-ul crescut.

Evoluţia: spre regresie este lentă în săptămâni sau luni.

Tratamentul pneumoniilor.

Tratamentul igieno-dietetic: izolare, temperatura camerei 18-210C, umiditate 40%; Poziţia în pat- cu umerii ridicaţi: poziţie schimbată la 1-2h, pentru evitarea stazei, iar baia se va face cu 1 oră înaintea mesei; Alimentaţia: poate fi nemodificată dacă bolnavul nu este anorexic sau nu prezintă dispnee; se poate reduce, administra fracţionat, sau prin gavaj. Se va asigura cantitatea necesară de lichide. Tratamentul insuficientei respiratorii acute: Dezobstruarea căilor respiratorii prin aspiraţia secreţiilor; Oxigenoterapie; Ameliorarea ventilaţiei: aspiraţia mecanică a secreţiilor, drenaj postural, tapotajul cutiei toracice, terapia cu aerosoli: asigură umiditate, permite nebulizarea unor medicamente bronhodilatatoare; Reducerea consumului de oxigen la periferie: repaus la pat; Fenobarbital 3-5 mg/kg/zi, p.o./i.m.(se urmăreşte menţinerea unei saturaţii a O2 peste 92% monitorizată cu Pulsoximetru); În eventualitatea că predomină secreţia: scop- fluidificarea şi îndepărtarea secreţiilor: păstrarea reflexului de tuse, drenajul postural, asigurarea lichidelor necesare, fluidificarea secreţiilor, agenţi mucolitici (Bromhexin), corticosteroizi (HHS, Prednison); Când predomină spasticitatea: Beta 2 agonişti cu acţiune scurtă, în aerosoli (Salbutamol, Trebutalin); Anticolinergice, în aerosoli (Bromura de ipratropium); Tratamentul sindromului cardiovascular: trunchi elevat, se reduce cantitatea de lichide, regim hiposodat, tonicardiace, diuretice.

Tratamentul sindromului toxi-infecţios: administrarea de: antibiotice, chimioterapice, antivirale, antimicotice. Tratamentul antiinfecţios cu antibiotice- în funcţie de severitatea bolii şi sensibilitate generală, se administrează:

În formele uşoare şi medii de boală (cu toleranţă digestivă bună), tratamentul se face în ambulator cu: - Aminopeniciline: Amoxicilină, Amoxicilină plus clavulanat -Augmentin, Medoclav sau - Cefalosporine generaţia II, III, p.o. (Cefuroxim- Zinat, Ceftibuten - Cedax); sau - Macrolide: Eritromicina, Azitromicină (Sumamed), Claritromicină (Klacid, Fromilid).

În formele severe care necesită spitalizare: Peniciline cu spectru larg: Ampicilină; Cefalosporine gen II, III: Cefuroxim, Ceftriaxon .

Tratamentul simptomatic: Combaterea febrei: mărirea aportului de lichide, baie cu apă călduţă, prisnitz, antipiretice (Paracetamol, Ibuprofen, Aspirină); Combaterea meteorismului: căldură umedă pe abdomen, sondă rectală, Miostin; Tratament adjuvant: reechilibrare hidroelectrolitică, reechilibrare acido-bazică, combaterea edemului cerebral, tratamentul convulsiilor febrile, tratamentul tulburărilor digestive (diareei, vărsăturilor) -Plegomazin.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

55

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017