...






                        

09:17

Preparatia dentara pentru coroana metalo-ceramica



Coroana metalo-ceramică implică o reducere importantă de ţesuturi dure dentare. Prepararea este corectă atunci când există o grosime suficientă atât pentru materialul de placare cât şi pentru scheletul metalic (capa), conferind un aspect cât mai natural restaurării.

Coroanele mixte au intrat în protetica dentară în anul 1956, când s-a realizat arderea porțelanului pe aliaje de aur. S-a obţinut astfel o combinarea a calităţilor estetice ale porţelanului cu rezistenţa, ductilitatea şi duritatea aliajului de aur. Pe parcurs, au apărut noi tipuri de ceramică, adecvate arderii pe aliaje de aur, și anume porţelanul leucitic, creat de Weinstein şi colab. În anul 1970 s-au introdus aliajele inoxidabile pe bază de crom, iar în anul 1974 aliajele pe bază de Paladiu-argint. Ambele sisteme reprezintă altemative la aliajele de aur, cu mult mai scumpe (15-20 ori) pentru tehnica metalo-ceramică.

Coroana mixtă metalo-ceramică combină, rezistenţa metalului turnat cu estetica unei coroane jacket ceramice. Aspectul natural poate fi obţinut individualizând placajul fizionomic cu pigmenţi (make-up).

Criteriile după care se apreciază aspectul estetic al unei restaurări protetice, variază de la cultură la cultură, de la ţară la ţară şi de la an la an, (în funcție de tendințe). De obicei, acestea țin pasul cu dezvoltarea tehnologică. În prezent, este posibilă realizarea unor coroane dintr-un material care este foarte aproape de smalţul natural.

Dorința fiecărui individ este să aibă un aspect sănătos în zona aparentă. Această zonă aparentă variază de la pacient la pacient. Dacă ar fi să o definim, zona aparentă reprezintă zona observată (cîți dinți se vad), și cît se vede din suprafața dinților; include toţi dinţii anteriori, premolarii şi primii molari maxilari şi primii premolari mandibulari. Această zonă se evaluează obiectiv și subiectiv. Pentru a o evalua obiectiv această zonă, medicul stă în fața pacientului și trebuie să fie atent la pacient, cînd vorbeşte şi zâmbeşte, iar pentru a o evalua și subiectiv, medicul trebuie să poarte o discuţie cu pacientul. Dacă pacientul dorește extinderea acestei zone mai mult decât cea observată de medic, practicianul trebuie să se supună dorinţei pacientului, pentru a nu dăuna satisfacţiei de sine.

Când preparația privește dinţi, aflaţi în zona aparentă, ce urmează a fi restaurați, medicul are la îndemană două tipuri de restaurări din care să aleagă: fie o coroană parţială metalică (din aliaje de aur) ce lasă suprafeţele vestibulare integre, neacoperite, sau o coroană de înveliş cu o faţetă fizionomică ce acoperă suprafaţa vestibulară și anume coroana metalo-ceramică. În cazurile când o parte considerabilă a suprafeţei vestibulare a fost distrusă sau subminată, se poate alege o restaurare alternativă. Prima metodă de restaurare a dinților a fost restaurarea cu rașini acrilice, în situaţiile clinice care impuneau un plus de estetică; cu dezavantaje considerabile și anume instabilitatea culorii şi lipsa rezistenţei la abraziune.

 

Coroanele mixte metalo-ceramice reprezintă o combinaţie între o faţetă fizionomică din porţelan şi o substructură metalică (capa metalică, fără morfologie). Prin această asociere, a fost posibilă realizarea unei coroane de înveliş cu o faţetă fizionomică stabilă coloristic şi care prezintă o rezistenţă adecvată și poate fi folosită în înlocuirea dinţilor absenţi. Se exagerează, cumva, în a indica coroana metalo-ceramică și pe coroane dentare cu defecte minore, care ar putea beneficia, foarte bine, de un tratament mai conservativ. Se recurge cu prea multă ușurință la coroana metalo-ceramică neluand în calcul și alte variante. Preparaţia dentara pentru o coroană mixtă metalo-ceramică trebuie sa fie realizată corect, altfel restaurarea nu va fi la fel de rezistentă ca substanţa dentară naturală. Deficiențele acestor restaurări pot fi recunoscute după faptul că pot fi: fie opace, fie pot expune colereta metalică de la nivelul gingival sau chia pot determina inflamaţii ale ţesutului gingival. Cauzele acestor probleme îşi au originea în preparaţia incorectă.

Reușita restaurației protetice depinde de o preparaţia adecvată, de materialele folosite în realizarea sa, de prezența unui spaţiu suficient, necesar unei restaurări care să aibă un volum capabil să ofere rezistenţă şi să fie și estetică.

Crearea unei restaurări cu aspect cît mai natural necesită aplicarea unui strat subţire de porţelan opac care să mascheaze metalul subiacent şi un strat mai gros de porţelan translucid care să producă iluzia smalţului natural. Metalul (capa) are o grosime de 0,3-0,5 mm, dacă este din metal nobil, şi 0,2 dacă este metal nenobil. Realizarea unei coroane mixte metalo-ceramice presupune existența unui spațiu final pe fața vestibulară, de minim 1,2 mm în cazul folosirii unui metal nenobil şi 1,4 mm atunci când restaurarea va fi din metal nobil. O șlefuire insuficientă determină supraconturarea restaurării (adică realizarea unei coroane mai mari decât normal), care la rândul ei va produce inflamaţia ţesutului gingival.

Coroana metalo-ceramică este astazi foarte mult utilizată. Tehnologia s-a îmbunătățit, au aparut noi tehnici și materiale, dar au și crescut totodată pretențiilor estetice ale pacienților dar și ale medicilor.

Coroana metalo-ceramică este formată dintr-o capă metalică (fără morfologie) care îmbracă ca un deget de mănușă preparația și peste această capă metalică se aplică porțelanul pentru a reda naturaleța dintelui. Extenzia fațetei (placarea) poate varia, fie să fie pezentă numai pe fața vestibulară, fie chiar mai mult, chiar până la totalitate. Pentru a obține un rezultat mulțumitor, în final, de ambele părți (medic- pacient) preparația necesită reducerea unei cantități importante de substanță dentară, pentru obținerea unei grosimi suficiente a porțelanului și pentru ca să mascheze culoarea închisă a metalului. Prin urmare, această coroană este mai puțin conservatoare, deoarece impune reducerea unei cantități importante de substanță dentară. .

 

 

Problemele cu care s-au confruntat cercetătorii:

-să descopere aliajul metalic, care să fie compatibil cu porțelanul și invers, pentru o rezistență adecvată;

-să redea aspectul cât mai natural.

Capa metalică (substructura metalică) este modelată și apoi turnată dintr-un aliaj special pentru metalo-ceramică, care are un punct de topire înalt și un coeficient de expansiune termică mai mic decât aliajele de aur convenționale. După prelucrarea capei metalice și finisare se aplică masa ceramică care se topește. Ceramicele moderne se topesc la aproximativ 9600C.

  

Indicațiile coroanei metalo-ceramice:

  • în cazuri clinice care impun o acoperire totală;
  • în modificări cromatice ce afectează estetica (în special pe dinții anteriori);
  • în cazurile când se impune un plus de durabilitate (comparativ cu coroana integral ceramică;
  • are o adaptare marginală bună superioară coroanelor ceramice;
  • indicată ca element singular sau de agregare pentru construcții plurale (punți dentare)
  • pentru sprijinul croșetelor sau pintenilor ocluzali sau cingulari în cazul protezele mobilizabile sau crearea planurilor de ghidaj pentru sprijinul brațelor reciproce sau proximale ale protezelor mobilizabile (coroana ceramică nu poate fi modificată în acest scop);
  • distrucții severe ale dinților fie datorită leziunilor carioase, traumatismelor, sau existența unor restaurații vechi (să zicem obturații proximale) ce ar împiedica folosirea unor metode de tratament conservatoare (corone parțiale)
  • în cazuri clinice când este nevoie de rezistența și retentivitate mai mare
  • în cazul dinților tratați endodontic mai ales când pentru ranforsarea dintelui folosim un pivot și bont coronar și apoi se realizează efectul de încercuire cu o coroana metalo-ceramică;
  • în cazuri de reconturare axială a pereților preparației
  • corectarea unor migrări dar minore
  • cu anumite reserve, pot fi indicate în corectarea planului de ocluzie.

Contraindicațiile coroanei metalo-ceramice

pacienți cu un indice crescut de carie (carioactivi) sau cu boală parodontală netratată;

  • pacienții tineri care au camera pulpară mare, în timpul preparației se pot expune coarnele pulpare (indicate sunt fațetele);
  • dacă peretele vestibular este intact se folosește coroana parțială.

 

Avantajele coroanei metalo-ceramice

  • combină rezistența metalului cu estetica porțelanului;
  • principiul care stă la baza acestei coroane este ranforsarea unui material fragil, estetic și plăcut (porțelanul), prin sprijinirea lui pe un schelet metalic (capa);
  • are un aspect cât mai natural și este obținut în urma abordării unei tehnici corecte de aplicare prin, stratificare, a porțelanului dar și prin personalizarea (caracterizarea) internă sau externă, folosind pigmenții adiționali (make-up);
  • are o retentivitate bună, prin includerea tuturor pereților în preparație;
  • forma de rezistență se obține rapid și ușor în timpul preparației;
  • la nevoie, se poate recurge la corectarea formei axiale;
  • în ceea ce privește gradul de dificultate privind realizarea prepeparației, aceasta este asemănătoare cu realizarea preparației pentru coroana turnată pe dinții posteriori.
  • este biocompatibilă

 

Dezavantajele coroanei metalo-ceramice

  • impune sacrificarea unei cantități importante de substanță dentară pentru a crea spațiul necesar materialului ceramic estetic;
  • pretinde plasarea marginilor subgingival (pentru o estetică adecvată), și acest lucru înseamnă iritarea parodonțiului și declanșarea bolii parodontale;
  • plasarea mprginilor poate fi și supragingival, când nu sunt pretenții estetice sau când coroana prezintă mărgini cervicale din porțelan (adică fără suport metalic, fără coletă metalică gingivală, în zona respectivă);
  • efectul estetic este inferior coroanelor integral ceramice; ea se folosește în cazurile clinice unde se prefigurează exercitarea unui stress substanțial sau atunci când dinții nu sunt capabili să furnizeze un sprijin bun pentru coroane integral ceramice;
  • materialul de fațetare, datorită naturii sticloase, este supus la fractură;
  • selectarea, înregistrarea și transmiterea culorii, în mod exact, laboratorului de ceramică altfel nu există reușită;
  • implică multe procedure tehnice pentru realizarea substructurii metalice dar și a fațetei ceramice;
  • costuri destul de ridicate
  • cere dotare corespunzătoare

 

Instrumentarul folosit în preparare:

  • freze diamantate cu vârful rotunjit (cu granulație mare pentru reducerea cantitativă dar și cu granulație fină pentru finisare) sau din carbură de tungsten;
  • freze diamantate efilate (conice subțiri)
  • freze sau pietre diamantate în formă de minge de football sau roată de moară mică (sau romboidală rotunjită), servesc la reducția feței orale a dinților anteriori;
  • freze diamantate conice cu vârful drept, plat (în unghi de 900) pentru prepararea pragului
  • freze și pietre pentru finisare
  • sonda dentară sau parodontală

toporiști (instrumente manuale, dăltițe, conformatoare de unghiuri, toate aparțin instrumentarului Black)

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

77

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017