In scopul combaterii malariei şi profilaxiei acesteia în ţările, în care ea a fost lichidată, se prevăd acţiuni contra vectorului (distrugerea ţînţarilor maturi, a larvelor şi nimfelor lor) şi măsuri contra agentului, care se realizează prin depistarea precoce şi tratarea tuturor bolnavilor şi purtă­torilor de paraziţi. Persoanele, care pleacă în focare endemice de malarie, vor fi supuse unui program de chimioprofilaxie individuală.

Administrarea reme­diilor schizotrope (clorochina, amodiachina, fansidar) începe cu cîteva zile înainte de a intra în focar şi continuă pe tot parcursul aflării în el, plus 4— 6 săptămîni după ieşirea din zona impaludată. în scopuri chimioprofilactice se administrează de obicei delagyl, cîte 0,5 g o dată în săptămînă, amodiachi­na cîte 0,4 g (baze) o dată în săptămînă. Chimioprofilaxia realizată conform schemelor descrise previne îmbolnăvirile de malarie tropica şi cuartă, precum şi manifestările precoce ale malariei terţe şi celei de tip ovale. în zonele cu malarie tropica rezistentă la clorochina se aplică fansidar sau metachelfină (se admite sulfalen 0,5 g+cloridină 0,025 g, cîte 1 comprimat o dată în săp­tămînă). în scopul unei chimioprofilaxii radicale a malariei terţe şi de tip ovale după ieşirea din focar se ordonează o serie de tratament cu primachina. Din anii 70 se fac tentative de a crea vaccinuri antimalarice trivalente : faţă de sporozoiţi, merozoiţi şi gametociţi.

Ca şi în alte forme, boala debutează acut, cu frison şi pirexie. Febra are caracter neregulat, cu transpiraţie. Unii bolnavi acuză junghi toracic şi tuse, care poate fi uscată, mai rar cu expectoraţie muco-purulentă, uneori cu hemoptizie. Mo­dificările obiective în plămîni apar tîrziu. Aceasta se explică prin faptul că pro­cesul inflamator începe în hilul pulmonar, în interiorul şi în jurul bronhiilor, extinzîndu-se apoi la periferii. Sporirea în volum a ganglionilor limfatici pe­riferici nu este caracteristică pentru această formă a afecţiunii. Rolul prin­cipal în diagnostic revine examenului radiologie, care relevă mărirea ganglioni­lor limfatici hilari, paratraheali şi mediastinali în incidenţele oblice I şi II'; în­să nu mai devreme de a 7-a zi de boală. în ţesutul pulmonar, pe fond de în­tărire a desenului pulmonar, se constată modificări cu caracter local, segmen-tar sau diseminat. Evoluţia bolii este gravă şi trenantă, piuă la 2 luni şi peste, cu tendinţe spre recidive şi complicaţii specifice (abcese, bronşiectazii, pleu-rezie etc.).

Varianta bronşitică, sau pseudogripală, se distinge prin evoluţie uşoară : temperatură subfebrilă, cenestezie normală. Sînt caracteristice dureri retroster-nale, tuse uscată, raluri uscate difuze în plămîni.

în orice formă de tularemie este posibilă interesarea plămînilor şi, ca com­plicaţie a afecţiunii, dezvoltarea unei pneumonii secundare.

Lezarea tubului digestiv, „forma abdominală", a fost noti­ficată pentru prima dată de E. Polumordvinova (1935) şi G. Rudnev (1944). în această formă a afecţiunii pe prim plan apare lezarea ganglionilor lim­fatici cu formare de bubon pe traiectul tubului digestiv. Clinic, boala se mani­festă cu cefalee, dureri în membre. Febra este înaltă, cu mici remisii. Ficatul şi splina manifestă exces de volum. Deseori se constată fenomene de dispep-sie : nausee, vomă, dureri abdominale, meteorism, constipaţie, uneori diaree. Durerile abdominale pot fi intensive, fiind considerate eronat drept „abdomen acut". în unele cazuri se palpează ganglionii limfatici mezenterici sporiţi în volum.

Forma generalizată evoluează după tipul unei infecţii generale cu toxicoză manifestă, uneori cu pierdere a cunoştiinţei şi delir, adinamie, cefalee puterni­că, mialgii, inapetenţă totală. Febra cu caracter ondulant durează pînă la 3 săptămîni şi peste. Deseori apar erupţii cutanate. Se constată hepato- şi sple-nomegalie. însănătoşirea se produce lent. Afectul primar şi limfadenita peri­ferică în această formă a afecţiunii nu pot fi sesizate.