...






                        

19:58

Reactiile de hipersensibilitate (RHS). Definitie. Particularitatile RHS. Clasificarea RHS in functie de mecanismele imunologice efectuate



Hipersensibilitate – raspunsuri imune excesive sau anormale, capabile sa provoace leziuni tisulare si maladii. Aceste reacţii se pot dezvolta în cadrul mecanismelor de apărare faţă de un microb patogen. În acelaşi timp, reacţii similare pot fi dirijate contra substanţelor de origine ne-infectioasa.

Particularităţile RHS:

  • RHS sunt specifice de Ag/alergen.
  • RHS sunt induse de un contact primar cu Ag/alergenul care provoacă răspunsul imun specific (umoral, celular).
  • RHS sunt declanşate la contacte ulterioare repetate cu acelaşi Ag/alergen.

Clasificarea RHS după mecanismele imunologice efectuate (Gell, Coombs)

Hipersensibilitatea de tipul I (reacţii imediate, anafilactice)

Hipersensibilitatea de tipul II (citolitic-citotoxică)

Hipersensibilitatea de tipul III (prin complexe imune)

Hipersensibilitatea de tipul IV (tardivă)

Hipersensibilitatea de tipul V (prin autoAc)

 1.                   Reactiile de hipersensibilitate de tip I (imediate, anafilactice). Factorii implicati, alergenii. Anafilaxia locala si generala, mecanismul reactiilor. Depistarea RHS de tipul I. Combaterea reactiilor  anafilactice.

RHS imediate mai sunt numite “alergie” sau “atopie”. Persoanele predispuse la astfel de reactii sunt numite “atopice”. Antigenele care declanseaza o hipersensibilitate imediata sunt calificate ca “alergeni”.

Manifestările patologice survin timp de 15-30 min după reîntroducerea  alergenului în organismul sensibilizat.

În reacţiile anafilactice participă Ig E. la persoanele predispuse la alergii intalnirea cu unele Ag determina activarea limf Th2 si producerea Ac Ig E. Fiind sintetizate în timpul primului contact cu alergenul, IgE se fixează pe receptori ai mastocitelor (în special din ţesutul conjunctiv sau din mucoase), persistând mai multe luni.

La pătrunderea repetată (percutan, prin mucoase, intravenos) antigenul omolog leagă încrucişat fragmentele Fab ale Ig E vecine de pe mastocite. Aceasta duce la eliberarea din celule a unor mediatori, substanţe biologic active (histamină, serotonină, Factorul de Necroză al Tumorilor, prostaglandine, leucotriene). Ele se fixează pe receptorii terminaţiilor nervoase inducând contracţia musculaturii netede (bronşice, intestinale, uterine), vasodilataţie, creşterea permeabilităţii vasculare cu edem, reacţie urticariană în tegument şi hipersecreţie de mucus la nivelul bronşic. Aceste reactii survin la cateva minute de la reintroducerea Ag.

Alti mediatori ai mastocitelor – citokinele – recruteaza, pe parcursul al catorva ore, neutrofile si eozinofile la nivelul localizarii reactiei. Acest proces inflamator al RHS imediate reprezinta faza tardiva a reactiei. Este responsabila de leziunile tisulare provocate de catre atacurile repetate de hipersensibilitate imediata.

Anafilaxia generală (şocul anafilactic)

Este cea mai brutală şi gravă reacţie declanşată de un Ag/alergen. Se manifestă în câteva secunde după administrarea parenterală a dozelor mari de Ag/alergen cu semne clinice sistemice: urticarie, asfixie, colaps circulator şi şoc. Poate duce la deces subit.

Ag responsabile de şocul anafilactic: medicamente (analgezice, anestetice, AB, seruri sangvine de animale, enzime), venin de viespi, de albine, alimente.

Anafilaxia locală (alergenul administrat în doză foarte mică sau depus pe o mucoasă)

La nivelul mucoaselor: conjunctivita alergică, rinita, astmul şi traheita spasmodică (alergeni: polenuri, dejecte de acarieni din praful de casă)

Forme cutanate: dermatita atopică şi urticaria

Alergia alimentară: manifestări extradigestive (urticarie, edem Quincke, astm, anafilaxie) şi digestive (diaree, vome)

Depistarea RHS tipul I:

Teste cutanate prin aplicarea cutanată sau administrarea intradermică a alergenilor. Reacţie pozitivă – peste 15 min local apare o reacţie eritemo-papuloasă.

Teste de provocare – se efectuează la astmatici, prin administrarea alergenului în aerozol (pe cale nazală, oculară, orală) şi măsurând modificările imediate şi tardive a volumului expirat maxim.

Dozarea imunoenzimatică sau radioimună a Ig E

 

 

Principii de tratament: Evitarea alergenului; Desensibilizarea prin administrarea repetata a dozelor mici de Ag, care induce sinteza Ac Ig G; Tratament simptomatic (inhibitori ai degranulării mastocitelor, anti-histaminice, etc)

2.                  Reactiile de hipersensibilitate de tip II (citolitic-citotoxice). Factorii implicati, consecintele. Diagnosticul si combaterea RHS de tipul II.

Implică Ac (Ig G sau Ig M) dirijaţi contra unui Ag natural sau exogen fixat pe suprafaţa unei celule sau a unui ţesut. Se dezvoltă în câteva minute sau ore. Afectează în special celulele sângelui, provocând citoliza prin activarea complementului sau prin opsonizare şi fagocitoză de către macrofage. Celulele K de asemenea pot distruge celulele opsonizate. Aceste mecanisme cauzează citopenie.

Reacţii transfuzionale (prezenţa Ac anti-hematii în timpul unei transfuzii sanguine poate induce hemoliză intravasculară prin activarea C pe cale clasică).

Maladia hemolitică perinatală prin incompatibilitate Rhesus. Mama Rh- se imunizează în cursul primei gravidităţi contra fătului Rh+ la trecerea hematiilor fetale în sângele matern (la naştere, în timpul unui avort). La o graviditate ulterioară, mama pre-imunizată contra factorului Rh+ poate sintetiza Ig G anti-Rh+, dacă fătul este iarăşi Rh+.  Aceşti Ac pot traversa bariera placentară şi liza hematiile fătului la finele gravidităţii, provocând o hemoliză gravă.

Prevenirea: administrarea Ac anti-Rh+ tuturor femeilor Rh- în primele 48 ore de la naşterea unui copil Rh+ sau a unui avort. Aceşti Ac opsonizează hematiile fetale din sângele matern şi provoacă eliminarea lor rapidă. Hemoliza imună de origine medicamentoasă (medicamentul se depune pe membrana eritrocitară şi Ac anti-medicament distrug eritrocitele acoperite de acest medicament). 4. Trombocitopenii şi granulocitopenii.

Diagnostic: Depistarea Ac contra celulelor (ţesuturilor) implicare; Prezenţa Ac şi C în leziuni, depistaţi prin RIF

 3.                   Reactiile de hipersensibilitate de tip III (mediate de complexe imune solubile). Factorii implicati. Mecanismul, manifestarile patologice. Depistarea  RHS de tipul III. 

RHS de tipul III (mediate de complexe imune Ag-Ac solubile)

În mod normal CI sunt eliminate repede din organism. În unele circumstanţe CI persistă perioade îndelungate. Cauze:  Infecţii cronice: angine streptococice, endocardite bacteriene, hepatite virale, parazitoze, etc

Ţesuturi proprii devenite auto-reactive în urma unor procese distructive (ex.: colagenoze)

Introducerea albuminei serice în cantităţi mari (tratament cu seruri imune)

Mecanismul: Complexele Ag-Ac solubile activează C şi determină leziuni în locul formării sau depunerii lor în ţesuturi sau pe endoteliul vascular.

Fenomene patologice locale: reacţia Arthus, glomerulonefrita, artrită, poliatrerite. Se produc în exces de Ac după 3-10 ore de la contactul cu Ag.

Fenomene patologice generale: boala serului (în exces de Ag).

Depistarea RHS de tipul III: Evidenţierea CI în biopsii tisulare. Se efectuează utilizând RIF, RIE sau ARI; Titrarea Complementului seric (diminuarea titrului)

4.                   Reactiile de hipersensibilitate de tip IV (mediate celular, tardive). Tipurile. Factorii implicati, alergenii. Depistarea RHS de tipul IV. 

RHS de tipul IV (mediate celular, tardive, întârziate)

Sunt determinate de limfocite T CD8 (Tc) sau TCD4 (Th1) activate la contactul secundar cu Ag sensibilizant.

Sunt cunoscute 3 modele de hipersensibilitate tardivă: Hipersensibilitatea tuberculinică; Reacţia granulomatoasă; Dermatitele de contact

 

Hipersensibilitatea tuberculinică este indusă de infecţii bacteriene, virale, fungice sau parazitare, prin vaccinare cu vaccinuri vii atenuate sau cu proteine fixate pe un adjuvant complet.

Pătrunderea repetată a Ag activează limdocitele Th1 specifice de acest Ag, ducând la activarea Tc şi eliberarea unor citokine, responsabile de acumularea locală a celulelor  mononucleate cu apariţia eritemului şi formarea unui infiltrat, în unele cazuri chiar şi necroză. Leziunea apare peste 48 ore şi dispare în 3-5 zile.

Hipersensibilitatea granulomatoasă apare în cursul sensibilizării cu substanţe insolubile sau greu digerabile (constituienţii unor paraziţi, compuşi lipoidici ai micobacteriilor, brucelelor, etc). În aceste cazuri RHS se prelungeşte şi se manifestă prin formarea, în câteva săptămâni sau luni, a unui granulom.

În componenţa granulomului se disting 3 zone: centrală, din celule epitelioide, intermediară – din limfocite şi fibroblaste şi periferică – din leucocite PMN, limfocite B şi plasmocite. Granulomul poate fi supus fibrozei şi calcifierii, persistând mai mulţi ani.

 

Hipersensibilitatea de contact este determinată de haptene (metale grele - Ni, Cr, substanţe chimice – cauciuc, clei, pesticide, vopsele, produse cosmetice, medicamente).

Aplicate percutan se combină cu proteinele membranare, în special ale celulelor Langerhans din epidermă. Aceasta duce la expansiunea clonală a limfocitelor TCD8+. La contacte repetate cu aceeaşi haptenă, citokinele eliberate de limfocitele activate determină infiltrarea celulară a glandelor sudoripare, sebacee, a foliculilor piloşi, a epidermei. Peste 48-72 ore local se observă eritem, edem şi formarea veziculelor.

Explorarea hipersensibilităţii tardive:

T e s t e  c u t a n a t e (in vivo)

Dermatitele de contact se depistează prin aplicarea cutanată a haptenelor şi examinarea eritemului, infiltratului cutanat şi a veziculelor apărute peste 48 ore.

Hipersensibilitatea tuberculinică se explorează prin introducerea intradermică a alergenilor microbieni: tuberculina (derivat proteic al unei culturi de Mycobacterium tuberculosis), brucelina, tularina, antraxina, dizenterina, etc. Peste 48 ore se măsoară diametrul eritemului şi induraţiei. Reacţia pozitivă denotă că organismul a fost în contact cu alergenul (infecţie anterioară sau actuală, vaccinare) şi că acesta persistă în macrofagele organismului. Pentru confirmarea maladiei sunt necesare investigaţii suplimentare.

T e s t e  i n  v i t r o

Testul de transformare limfoblastică (limfocitele unei persoane cu hipersensibilitate tardivă cultivate in vitro în prezenţa Ag /alergenului suportă o transformare blastică cu proliferare ulterioară).

Testul de inhibiţie a migrării leucocitelor (activarea limfocitelor T de către Ag specifice duce la secreţia citokinelor  care inhibă migrarea leucocitelor)

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

28

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017