...






                        

19:26

Reumatismul cronic sau artrita reumatoidã



Reumatismul cronic sau artrita reumatoidã este o inflamatie cronicã care produce fibroza si deformarea progresivã a articulatiilor, în special a articulatiilor mici ale membrelor, pe lângã leziuni fibroase mai putin importante în alte organe. Apare dupã 30-40 de ani, incidenta sa crescând progresiv cu vârsta, mai ales dupã 60 de ani. Într-o colectivitate, în jur de 1% din persoane suferã de aceastã boalã. Femeile sunt de 3 ori mai frecvent afectate decât bãrbatii.

Nu se cunoaste exact cauza care determinã aparitia leziunilor, natura lor imunã este demonstratã de prezenta constantã în lichidul sinovial si în sânge a unei structuri, factorul reumatoid, o imunoglobulinã M care reactioneazã cu imunoglobulinele G umane sau de alte specii. Adsorbtia imunoglobulinelor G pe suprafata unor particule (eritrocite, latex, bentonitã) produce aglutinarea lor de cãtre factorul reumatoid (reactia Waaler-Rose). Complexele imunoglobulinã-factor reumatoid, fixând uneori complementul, sunt fagocitate de celule sinoviale sau histiocite de la nivelul sinovialelor articulare. Aceste celule, numite ragocite, a cãror aparat lizozomal este activat, determinã reactia inflamatoare. Acelasi fenomen se poate produce si în alte tesuturi. În acest sens, reumatismul cronic apare ca o boalã prin complexe imune. Nu se stie însã cine determinã aparitia factorului reumatoid. Se presupune existenta unui agent patogen, mai probabil un virus, a cãrui existentã nu a putut fi demonstratã convingãtor. Factorul reumatoid ar putea fi si un autoanticorp si, pentru existenta autoagresiunii, pledeazã aparitia, în formele avansate de reumatism cronic, a unor anticorpi antinucleari, dupã cum leziuni reumatoide se pot întâlni si în unele boli autoimune (lupus eritematos, sindrom Sjogren). Natura imunã a bolii este subliniatã si de frecventa ei la purtãtorii anumitor antigene de histocompatibilitate. Leziunile articulare constau dintr-o congestie cu edem a membranelor sinoviale, care sunt infiltrate cu granulocite, limfocite, plasmocite, macrofage, cu zone de necrozã si depozite fibrinoase. În cavitate apare un exudat continând leucocite care au fagocitat complexe imune. Treptat, reactia inflamatoare devine granulativã, cu numeroase vase mici, producând îngrosarea viloasã a membranei; printre celule se întâlnesc în mod constant ragocite. Tesutul de granulatie pãtrunde în grosimea cartilajului articular sub formã de panus, distrugându-l în mare parte. Tesutul conjunctiv care rezultã pânã la urmã umple partial sau total cavitatea articularã producând anchilozã si deformare uneori foarte pronuntatã. În tesutul celular periarticular, dar si în burse sau tecile tendinoase pot apãrea noduli reumatoizi, cu diametrul de câtiva milimetri pânã la 1-2 cm cu aspect microscopic caracteristic: o zonã extinsã de necrozã fibrinoidã centralã este înconjuratã de o coroanã de leucocite si tesut de granulatie în care macrofagele si celulele conjunctive sunt aranjate în palisadã. Acesti noduli evolueazã lent spre sclerozã. La tineri pot fi întâlniti si în alte organe, mai ales în miocard si în artere. Leziuni inflamatoare nespecifice se observã în plãmân, ochi, muschi, nervi, splinã sau ficat si poate apare o amiloidozã  generalizatã. Asocierea nodulilor reumatoizi pulmonari cu pneumoconiozã constituie sindromul Kaplan. La persoane sub 16 ani, reumatismul cronic îmbracã forma particularã a artritei reumatoide juvenile Still-Chauffard, caracterizatã print-un debut acut cu febrã, hipertrofie limfonodularã si splenicã, eruptii cutanate, uneori pleurezie, pericarditã sau iridociclitã. Prinde mai des articulatiile mari, putând produce uneori deformãri, dar în general are o evolutie mai benignã decât reumatismul cronic obisnuit. Când reumatismul cronic este însotit la adult de hipertrofie limfonodularã si splenicã cu leucopenie, se vorbeste de sindromul Felty. Spre deosebire de boala precedentã, însotitã de leucocitozã cu neutrofilie, sindromul amintit prezintã leucopenie cu neutropenie.

Se întâlnesc si boli asemãnãtoare reumatismului cronic în ce priveste leziunile articulare dar constant seronegative: enteropatii (enterite infectioase, colite ulceroase, ileitã terminalã, lipodistrofie intestinalã), sindrom Reiter (conjunctivitã, uretritã), sindrom Behcet (ulceratii multiple mucocutanate), psoriazis. Ele apar de cele mai multe ori la purtãtorii antigenului de transplantare B27, prezentând o predilectie pentru anumite familii. La aceiasi purtãtori de antigen B27 apare un fel de reumatism cronic al coloanei vertebrale, spondilita anchilopoieticã Marie- Strumpell. Este caracterizatã de importantele deformãri ale coloanei vertebrale pe care le produce la persoane în vârstã. Se deosebeste de reumatismul cronic prin predilectia pentru sexul masculin (9:1), incidenta aproape în exclusivitate la purtãtorii antigenului B27 si lipsa factorului reumatoid.

Cunoasterea insuficientã a etiopatogenezei reumatismului cronic si a bolilor asemãnãtoare face imposibilã profilaxia lor, spre deosebire de reumatismul acut. Descoperirea unor metode terapeutice care modereazã reactia imunã a ameliorat însã substantial rezultatele terapeutice ale acestor boli producãtoare de deformãri importante ale articulatiilor la persoane în vârstã.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

82

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017