...




                        

09:43

Sechele şi tulburări după traumatisme craniocerebrale



Criteriile de spitalizare ale adulţilor cu traumatisme cranio-cerebrale

  1. Confuzia sau orice diminuare a stării de conştienţă în momentul examinării.
  2. Fractura craniană
  3. Semne şi simptome neurologice
  4. Dificultăţi în evaluarea pacienţilor, de exemplu: alcool, epilepsie.
  5. Alte condiţii medicale, de exemplu: hemofilia.
  6. Condiţiile sociale ale pacienţilor sau lipsa unei rude cu responsibilitate

Pacienţii trimişi acasă trebuie avertizaţi să revină imediat ce apare o deteriorare.

Pierderile de LCR şi fractura bazei craniului

Traumatismele de bază de craniu sunt adesea asociate cu leziuni primare importante ale creierului, dar multe din aceste fracturi se vindecă spontan. Fistula se închide doar pacienţilor la care persistă scurgerea LCR mai mult de o săptămână. Se recomandă antibioterapia profilactică. Se administrează penicilină, deoarece este efectivă împotriva pneumococului, şi suphadimidine, deoarece au proprietatea de a pătrunde în LCR.

Medicamentele folosite pentru a preveni sau ameliora leziunile cerebrale includ corticosteroizii (în speranţa reducerii edemului cerebral) şi barbituricele (pentru diminuarea metabolismului cerebral).

 

Sechele şi tulburări după traumatisme craniocerebrale

Revenirea după alterarea stării de conştienţă este adesea urmată de o perioadă de confuzie şi pierdere de memorie. Absenţa amintirilor din momentul accidentului, până la revenire, este denumită amnezie postraumatică (APT) şi durata ei est un indicator fidel, deşi retrospectiv al severităţii leziunilor cerebrale. O pierdere din memorie a evenimentelor imediat anterioare traumatismului este obişnuită, dar această amnezie retrogradă este relativ scurtă şi se micşorează cu trecerea timpului.

Simptome postcomoţionale

Chiar şi un traumatism aparent minor poate fi urmat de multiple simptome, incluzând cefalee, vertije, dificultăţi de concentrare şi tulburări de memorie. Deoarece semnele clinice pot fi mascate şi unele nereguli sunt abia sesizabile, elementele de bază ale acestor simptome trebuie luate în considerare. În prezent este dovedit că pierderi de conştienţă chiar de durată foarte scurtă (5 min) pot să apară în leziuni difuze axonale.

La mulţi pacienţi simptomele dispar spontan, uneori lent, dar ele pot persista în cazul reluării precoce a activităţii sau în cazul asocierii anxietăţii sau depresiei. Când există un interval de câteva săptămâni între traumatism şi instalarea simptomelor postcontuzionale, un rol în apariţia lor au mai ales factorii psihologici.

Tulburări după traumatisme severe

Pierderea stării de conştienţă prelungită în stadiile iniţiale creşte riscul invalidităţilor permanente şi, adesea sunt aproape constante când amnezia depăşeşte o lună. Deficitele fizice evidente, ca hemipareza şi ataxia, sunt mai rare şi mult mai puţin importante faţă de modificarea funcţiilor intelectuale şi, în special, ale memoriei şi personalităţii.

Epilepsia posttraumatică

Principalul factor de risc pentru epilepsia tardivă este prezenţa în faza acută a unui hematom intracranian, a unei fracturi cu înfundare a craniului, în special cu dilacerarea durei şi amnezia pentru mai mult de 24 de ore.

Hematomul subdural cronic

O colecţie sanguină între dura mater şi creier poate apărea chiar în cazul unui traumatism de intensitate medie, în special la vârstnici, alcoolici sau la pacienţi cu modificări ale coagulabilităţii. În aproape jumătate de cazuri nu se poate preciza traumatismul. Simptomele pot apărea la câteva ore sau la câteva luni de la traumatism. În special la vârstnici, traumatismul de mică importanţă este adesea nesesizat. Simptomul cel mai frecvent este cefaleea şi, dacă starea se înrăutăţeşte, apar vărsăturile.

Semnul neurologic cel mai frecvent este inegalitatea pupilară, extensia plantară. Hematomul trebuie suspectat la orice pacient cu alterarea stării generale după o perioadă iniţială de ameliorare posttraumatică, sau care prezintă un tablou neurologic neobişnuit la orice vârstă. Tratamentul de elecţie este evacuarea hematomului printr-un orificiu de trepan. Colecţiile mici pot fi lăsate să se reabsoarbă spontan, sub o atentă supraveghere.

Hidrocefalia

Hidrocefalia este rară, ca rezultat al obstrucţiei circulaţiei LCR, şi nu trebuie confundată cu lărgirea ventriculelor, care se însoţeşte de atrofia corticală secundară traumatismului cranian sever. Hidrocefalia poate fi cauzată de fibroză, sechelă a sângerării în fazele iniţiale, iar aceşti pacienţi beneficiază de montarea unui şunt ventriculo-peritoneal pentru drenarea LCR.

Tratamentul

Atenţie prioritară stabilizării căilor respiratorii şi circulaţiei.

Tensiunea arterială trebuie menţinută mai sus de 90 mm. Hg,

Saturaţia cu oxigen > 90 grade.

CT scanner prioritar

reducerea tensiunii intracraniene. Dacă tensiunea intracraniană depăşeşte 20-25 mm Ng, se indică mannitol i/v, drenarea LCR, hiperventilare.

Dacă TI nu cedează se permite doze mari de barbiturice.

Promiţătoare terapia prin hipotermie

Steroizii n-au demonstrat beneficiu în tratamentul traumelor acute.

Phenytoina este eficientă în controlul crizelor epileptice posttraumatice precoce.

Agenţii neuroprotectivi nu influenţează rezultatele finale.

Nimodipina pare a fi promiţătoare în hemoragia subarahnoidiană traumatică

Tratamentul

Tratament medical:

  1. Repaus la pat pe durata evoluţiei bolii.
  2. Administrarea de antiedematoase cerebrale: manitol 20%, furosemid, dexametazon.

Manitol 1,0-2,0 g/kg i/v. Reduce presiunea în spaţiul subarahnoidian, creând gradient osmotic dintre LCR în spaţiul subarahnoidian şi plasmă.

Magnesium sulfate - cofactor în sistemele enzimatice implicate în transmisiunea neurochimică şi excitabilitatea musculară

1 g IV/IM peste fiecare 6 ore.

Barbiturate - Pentobarbital (Nembutal)

10 mg/kg IV

  1. Antalgice fără de opiacee, care deprimă starea de conştienţă.
  2. Tratamentul agitaţiei

Diazepam (Valium, Relanium) 2-10 mg PO 2-3 ori pe zi

  1. În hemoragia subarahnoidiană

Nimodipine (Nimotop, Delceren) antagonist al canalelor Ca

50 mg IV

60 mg PO x 4 ori - 21 zile pentru prevenirea vasospasmului.

  1. Ameliorarea metabolismului cerebral prin administrare de glucoză, vitamine B1, B6, oxigenoterapie.
  2. Stimulente şi trofice cerebrale: encefabol, piracetam etc.
  3. Ameliorarea vascularizaţiei cerebrale prin vasodilatatoare: sermion.
  4. Tratament anticonvulsivant

Phenytoin (Difenin) 15-20 mg/kg PO/IV

Tratament neurochirurgical

Excepţional se fac trepanaţii decompresive largi în edemul cerebral ireductibil

Tratamentul de recuperare neuromotorie

Se aplică tuturor deficitelor restante posttraumatice

Complicaţii

Epilepsia posttraumatică

Cefaleea posttraumatică

La 30 - 80% pacienţi

Modificările ionice, cateholaminelor şi aminoacizilor excitatorii sunt similare migrenei

Tipic - componentă vasculară, deşi poate fi ţi cefalea cronică cotidiană

Mişcări involuntare posttraumatice (tremor, distonie, parkinsonism, mioclonus, hemibalism)

Tulburări psihice posttraumatice

Depresia - 44%

Comportament impulsiv, disinhibat

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

141

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017