...






                        

10:33

Semiologia dereglarilor de nutritie



Menţinerea stării adecvate de nutriţe a pacientului este unul din cele mai importante scopuri ale medicini clinice. Chirurgii sunt preocupaţi de starea de nutriţie mai mult decât medicii de alte specialităţi din mai multe considerente. Dereglările de nutriţie reprezintă unul din cei mai impotanţi factori care influenţează rezultatul tratamentului maladiilor chirurgicale. Numărul de complicaţii postoperatorii şi letalitatea la pacienţii cu dificit de masă corporală este semnificativ mai mare decât la cei fără dificit de masă corporală.Sistemul_digestiv Difiniţia dereglărilor de nutriţie ca „dificit de substanţe nutritive asociat cu risc sporit de complicaţii”, accetuază această corelaţie.

Deşi cauza principală a dereglărilor de nutriţie este chiar procesul patologic în sine, mulţi pacienţi pierd masa corporală şi după spitalizare, deoarece procesul de alimentare este întrerupt, din cauza procedurilor de examinare şi în perioada post-operatorie.

În cazul pacienţilor cu stare de nutriţie normală, în caz de intervenţii chirurgicale programate, susţinerea alimentară suplimentară nu influenţează rezultatul maladiei. Astfel, pierderile limitate de masă corporală la aceşti pacienţi pe parcursul spitalizării sunt admisibile.

 

APRECIEREA STĂRII DE NUTRIŢIE

Aprecierea stării de nutriţie începe prin culegerea anamnezei. În marea majoritate de cazuri despre o potenţială stare de dereglare de nutriţie mărturiseşte prezenţa maladiilor concomitente sau acuzele pacientului referitor la pierderea masei corporale. De exemplu, maladiilie ficatului şi rinichilor deseori sunt asociate cu dificit de proteine şi vitamine. Rezecţiile masive de intestin sunt asociate de dereglări marcate de absorbţie a substanţelor nutritive. Marea majoritate a pacienţilor oncologici suferă din cauza dificitului de vitamine, proteine şi calorii, provocate de maladia de bază sau de dereglările de metabolism ca urmare a chimioterapiei sau radioterapiei.

Anamneza dietetică furnizează informaţie preţioasă referitor la suportul caloric, proteic, de aminoacizi, vitamine şi microelemente de către pacient.

Rolul primordial în aprecierea gradului de dificit de nutriţie îl deţine examenul obiectiv. Gradul de dezvoltare (grosimea) a stratului adipos subcutanat pe obraji, membre, peretele abdominal anterior şi fese, reflectă aportul caloric.

Astfel pot fi determinate următoarele semne de dificit de nutriţie:

Piele: uscăciune, reducerea elasticităţii (turgor), schimbarea culorii, erupţii şi descuamare, vindecarea întârziată a plăgilor.

Unghii: fragilitate şi deformaţe.

Părul: fără luciu, uscat, căderea părului.

Dinţi: erozia emailului, căderea dinţilor, gingivita.

Ochi: cheratoconjunctivite, dereglări de vedere, cecitate.

Buze: fisuri şi cicatricii la unghiurile gurii.

Limba: culoare roşie-aprinsă, cu papile accentuate (glosită), atrofia mucoasei linguale.

Faţa: cu aspect de lună (rotundă, edemaţiată), palidă.

Sistemul muscular: atrofie, slăbiciune, dureri musculare, crampe şi contracţii musculare.

Sistemul osos: deminaralizarea şi deformarea oaselor tubulare.

Membre: atrofia musculară şi reducerea puterii musculare, edem al plantelor.

Inima: mărirea dimensiunilor inimii, sufluri cardiace.

Abdomen: hepatomegalie, tumori palpabile, stome, fistule intestinale.

Rect: dereglări de scaun, fistule pararectale.

Sistem nervos: indolenţă, apatie, depresie, reducerea reflexelor, neuropatie periferică.

Examenul de laborator. Următorii indici de laborator pot indica dereglă de nutriţie:

Analiza generală de sânge: scăderea hemoglobinei, hematocritului, numărului de eritrocite şi leucocite, lifocitopenia, trombocitopenia. Indicii hemogramei sunt dereglaţi şi în cazul dificitului unor vitamine şi microelemente (microcitoza – în caz de dificit de fier, macrocitoza – în caz de dificit de vitamina B12, pancitopenia – în caz de dificit de cupru).

Conţinutul electroliţilor. Reducrea conţinutului de elctroliţi plasmatici poate fi provocată de pierderile marcate ale acestora (în caz de diaree), excreţie redusă (dereglarea funcţiei renale) sau în caz de supradozare cu diuretice (în caz de ciroză hepatică).

Teste funcţionale hepatice (AST, ALT, fosfataza alcalină, bilirubina,albumina, protrombina) pot fi dereglate ca urmare a patologiei primare sau ca urmare a administrării uni număr sporit de calorii în caz de nutriţie parenterală completă (NPC). Nivelul de albumină plasmatică mai mic de 30 g/l corelează direct cu nivelul de dificit proteic.

Dificitul de nutriţie deseori este asociat cu dereglări de imunitate, ceea ce poate fi depistat prin următoarele teste:

Hipersensibilitate de tip redus – lipsa de răspuns normal la efectuarea testelot cutanate cu antigeni uzuali.

Reducerea numărului total (absolut) al limfocitelor (NTL), care este calculat conform următoarei formule:

  • NTL = % limfocitelor x numărul general de leucocite / 100
  • Limfocite 1.500 - 1.800 mm3 = deprimare uşoară,
  • 900-1.500 mm3 = deprimere moderată,
  • mai mic de 900 mm3 = deprimare severă a imunităţii.

 

DATELE ANTROPOMETRICE

Datele antropometrice pot fi utilizate pentru evaluarea dereglărilor de nutriţie. În multe cazuri este utilă compararea actualei mase corporale a pacientului cu masa corporală obuşnuită a acestuia.

Pentru aprecierea dificitului de masă corporală este utilizată următoarea formulă:

Dificitul de masă corporală = masa corporală la momentul examinării (100)/ masa corporală obişnuită. Reducerea acestui indice este asociată cu creşterea letalităţii la pacienţii cu diverse forme de cancer.

Gradul de reducere a masei corporale trebuie apreciat în dependenţă de perioada de timp. Deosebim pierdere ponderală moderată şi marcată.

 

Perioada                         Pierdere ponderală  Pierdere ponderală                  moderată                                                             marcată

1 săptămână                    1%-2%                                                                peste 2%

1 lună                             5%                                                                    peste 5%

3 luni                              7,5%                                                                   peste 7,5%

6 luni                              10%                                                                  peste 10%

 

Dacă pacientul nu cunoaşte masa corporală obişnuită, calculul este efectuat utilizând aşa-numita masă corporală ideală.

Pierderea ponderală absolută = masa corporală la momentul examinării (100)/ masa corporală ideală.

Determinarea masei corporale ideale este efectaută conform următoarei formule:

  • - pentru femei:     45,5 кg la talia de 152 сm plus 0,9 кg pentru fiecare cm ce depăşeşte 152 сm,
  • - pentru bărbaţi:   48,1 кg la talia de 152 сm plus 1,1 кg pentru fiecare cm ce depăşeşte 152 сm.

Cel mai răspândit parametru pentru aprecierea stării de nutriţie este indexul masei corporale (IMC):

Indexul masei corporale = masa (кg) / talia (m)2.

Clasificarea masei corporale conform IMC:

                                                              IMC                             

Insuficientă                                  mai mic de 18,5

Normală                          18,5-24,9

Surplus                            25,0-29,9

Obezitate                         30,0-34,9    (grad 1)

35,0-39,9    (grad 2)

Obezitate morbidă            40 şi mai mult (grad 3)

Gradul de dezvoltare al ţesutului adipos subcutanat este apreciat conform grosimii plicii cutanate deasupra muşchiului triceps (PCT).

Pentru măsurare:

  • membrul superior trbuie să fie amplasat liber paralel corpului;INTESTIN
  • măsuraţi distanţa dintre procesul acromial al scapulei şi procesul ulnar, determinaţi mijlocul între aceste două puncte şi marcaţi-l;
  • La nivelul mijlocului marcat, pe partea posterioară a braţului, pliaţi pielea cu stratul subcutan, perpendiculr osului. Asiguraţi-vă că aţi pliat doar pielea şi stratul subcutan, fără muşchi;
  • măsuraţi grosimea plicii cu ajutorul riglei;
  • repetaţi procedeul de trei ori şi determinaţi media.

Pentru aprecierea rezervelor de proteine, majoritatea cărora se află în muşchii scheletali, este determinată lungimea circumferinţei braţului (LCB), scădem indicii plicii cutanate deasupra muşchiului triceps (PCT) şi determinăm lungimea circumferinţei muşchilor braţului (LCMB).

Pentru determinarea lungimea circumferinţei braţului (LCB):

  • este utilizat metrul din material inextensibil;
  • membrul superior trbuie să fie amplasat liber paralel corpului;
  • măsuraţi distanţa dintre procesul acromial al scapulei şi procesul ulnar, determinaţi mijlocul între aceste două puncte şi marcaţi-l;
  • măsuraţi circumferinţa braţului la nivelul punctului mijlociu, fără a comprima ţesuturile moi.

LCMB = LCB – (π) (PCT) / 10

Datele obţinute sunt comparate cu valorile normale, corespunzătoare vârstei şi sexului pacientului, şi astfel este determinat gradul de subnutriţie.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

88

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017