...





                        

16:43

Sifilis-epidemiologie, etiologie, metode de cercetare si evaluare



Etiologie 

Agentul etiologic al sifilisului este Treponema pallidum, vizualizarea agentului cu microscopie în camp întunecat.Morfologia. Treponema pallidum prezintă un microorganism spiralat, face parte din ordinul Spirochetales, familia Treponemataceae, genul Treponema şi subspecia pallidum.

Epidemiologia sifilisului

Pielea şi mucoasele constituie un înveliş natural de apărare prin care treponema nu poate pătrunde. Sursa de infecţie este bolnavul cu leziuni floride. Sifilisul dobândit se transmite în general prin calea sexuală (98% din cazuri). Contaminarea extrasexuală este rară şi poate fi directă (sârut, transfuzii cu sânge infectat, etc.) sau indirectă (prin instrumentar medical contaminat, obiecte de toaletă sau veselă). Sifilisul congenital se transmite transplacentar – de la mamă la făt.

Diagnosticul de laborator al sifilisului

Metodele de laborator pentru diagnosticul sifilisului se împart în două categorii:

1. Metode de punere în evidenţă a treponemelor sunt:

 ultramicroscopia - se evidenţiază treponemele în leziunile floride (sifilom primar, secundar) sau în unele lichide (puncţie ganglionară). Se pun în evidenţă treponemele pe un câmp microscopic întunecat, lumina venind din partea lat. Permite evidenţierea treponemelor vii în secreţii.

 metoda puncţiei ganglionare, făcută cind examenul din exudatul sifilomului a fost negativ. După puncţie se fixează între degete ganglionul puncţionat şi se fac mai multe mişcări de rotaţie a acului pentru a dilacera ţesuturile ganglionare. După aceea se injectează în ganglion 0,2-0,3 ml ser fiziologic care apoi este aspirat şi examinat între lamă şi lamelă.

 imunofluorescenţa poate fi efectuată direct şi indirect.

2. Serodiagnosticul sifilisului (diagnosticul imunologic) Reacţiile serologice decelează în sângele bolnavului anticorpi specifici apăruţi în urma acţiunii unor antigene treponemice asupra sistemului imun al organismului gazdă. Este cunoscut că Treponema pallidum prezintă trei categorii de antigene. Testele serologice utilizate în diagnosticul sifilisului se împart în două categorii (nespecifice şi specifice): teste cu antigene cardiolipinice sau netreponemice şi teste cu antigene treponemice.

  • Reacţii serologice cu antigenice netreponemice (cardiolipinice sau fosfolipidice) se mai numesc şi STS (Standard test Serological) (nespecifice, clasice). a. Reacţii de floculare: RPR (Rapid Plasma Reagen Test):

 VDRL (Venerai Disease Research Laboratory). Este puţin costisitoare şi se execută relativ uşor, are specificitate şi sensibilitate bună. Pentru contolul răspunsului therapeutic VDRL este o metodă care arată eficienţa tratamentului. Testul se pozitivează la 10-20 zile de la apariţia sifilomului când încep să apară anticorpii în ser. Permite aprecierea evolutivităţii afecţiunii şi a eficienţei terapeutice. După un tratament corect se negativează în 6 luni până la 2 ani

 Reacţia de fixare a complementului are doua variante: reacţia BordetWassermann (RBW) efectuată cu antigen Bordet-Ruelens si reacţia Kolmer efectuată cu cardiolipina. Se pozitivează la 5-7 săptămâni de la infectare sau la 20 zile de la apariţia sifilomului. Testul de fixarea a complementului cu antigen din Treponema Reiter este puţin utilizat deoarece are specificitate redusă.

  • Reacţii serologice cu antigene treponemice (specifice):

 TPHA (reacţia de hemaglutinare cu antigeni treponemici) se bazează pe principiul că hematiile puse în contact cu treponemele lizate cu ajutorul ultrasunetelor aglutinează în prezenţa anticorpilor antitreponemici din serul cercetat. Are o sensibilitate superioară şi dă rezultate asemănătoare cu FTA. Se pozitivează la 10-15 zile de la apariţia şancrului. Se negativează la 3-4 săptămâni după tratament în sifilisul precoce şi rămâne ca stigmat serologic în sifilisul tardiv.

 Teste de imunofluorescenţă (FTA-abs (Fluorescent Treponemal Antibody – Absorbtions), constă în examinarea cu lumină ultravioletă a complexului antigen-anticorp făcut fluorescent prin marcarea cu fluoresceină. Se pozitivează după 2 săptămâni de la infectare, este înalt specifică, mai ales în sifilisul primar,  Teste de imobilizare a treponemelor TPl (Treponema pallidum Immobilisation) evidenţiază în serul bolnavilor anticorpi antitreponeme imobilizaţi. Ei sunt induşi de fracţiunea proteică a corpului treponemei. Pentru a pune în evidenţă imobilizinele se folosesc în loc de antigene o suspensie de treponeme Nichols vii. Se pozitivează relativ târziu, la începutul perioadei secundare. Se utilizează ca teste de referinţă pentru diderenţierea unei reacţiei fals-pozitive de una negativă.

 Teste treponemice imunoenzimatice (EIA). Dintre acestea este citat testul ELISA (testul anticorpilor marcaţi cu fosfatază) şi PTA (testul anticorpilor marcaţi cu peroxidază).

 Testul Westernn-Blot are deasemeni o mare specificitate, fiind considerat testul viitorului. Utilizează treponeme izolate prin electroforeză.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

2798

Ar putea sa te intereseze:




Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2020