...






                        

20:11

Sifilisul sistemului nervos. Neurosifilisul



Neurosifilisul a devenit excepţional datorită depistării şi tratamentului maladiei ăn perioada iniţială. Totuşi, el n-a dispărut şi prezintă chiar în prezent o oarecare recrudescenţă. Deci, este indispensabil de a presupune şi a efectua reacţiile specifice în cazuri diverse. Toate formele de neurosifilis apar în urma unei meningovasculite, care poate avea o evoluţie subacută în perioada secundară, sau poate rămâne latentă până la apariţia manifestărilor mai mult sau mai puţin  tardive.

Meningita sifilitică secundară

Ea este de obicei latentă. Până la apriţia penicilinei, modificările LCR erau depistate într-o jumătate de cazuri în perioada secundară: hipercitoză limfocitară (100-300 elemente) şi hiperalbuminorahie moderată (0,40-0.80 g/l) cu un nivl crescut de gamaglobuline şi o serologie pozitivă în sânge şi LCR. Uneori această meningită secundară se manifestă printr-un sindrom meningeal febril, asociat sau nu cu tulburări ale vigilenţei, cu afecţiunea unui sau mai multor nervi cranieni sau rădăcini rahidiene, semne encefalice de focar.

De obicei, tratamentul cu penicilină duce la regresia rapidă a semnelor clinice şi normalizarea LCR timp de câteva luni.

 

Sifilis meningo-vascular

 

Este consecinţa directă a dezvoltării unei vasculite sifilitice. Manifestările sale depind de topografia şi calibrul arterelor interesate. Tabloul clinic poate fi dominat de afecţiunea nervilor cranieni, o semiologie hemisferică sau de trunchi cerebral, se poate asocia o afecţiune medulară simulând o mielită acută transversă. Semnele de inflamaţie a LCR trebuie să sugereze sifilisul. Tratamentul cu penicilina permite de a stopa evoluţia.

 

Paralizia generală

Survine peste 10-20 ani după şancru. Bărbaţii suferă de 2 ori mai frecvent ca femeile.

Din punct de vedere anatomic este vorba de o menigo-encefalită difuză. Numeroşi neuroni dispar sau au un aspect retractat: glia astrocitară proliferează şi ia aspectul “în batonete”. Meningele şi învelişurile perivasculare sunt sediul unei infiltraţii limfocitare. Nucleele cenuşii centrale sunt afectate. Metodele de imunofluorescenţă evidenţiază treponema în cortexul cerebral.

 

* Semiologia clinică asociază un sindrom psihiatric, un sindrom neurologic şi un sindrom humoral.

 

- Sindromul psihiatric se caracterizează printr-o demenţă rapid progresivă, ce afectează memoria, orientarea în timp, facultatea de a judeca şi gândi. Propunerile incoerente şi absurde denotă o pierdere a autocriticii. Atenţia şi asocierea ideilor sunt în curând profund dereglate. Caracterul de modifică, indiferenr şi euforic pacientul este întotdeauna de acord; viaţa profesională şi familială este păstrată până la momentul, când este intentat un act medico-legal: atentat la pudoare, furt, escrocherie, ce scoate la iveală maladia. Ideile delirante sunt frecvent de tip expansiv: delir megalomaniac, amprenta absurdităţii şi incoerenţei. Bolnavul se laudă de bogăţiile sale fabuloase, ascensiunea sa; uneori acest delir se combină cu teme hipocondriace: “viscerele sale nu funcţionează deoarece sunt de aur…”. Totuşi, pot avea loc stări depresive cu refuzul de a se alimenta, ideile de suicid sunt frecvente.

 

- Sindromul neurologic cuprinde semne permanente şi accidente trnzitorii. Printre semnele permanente este specifică dizartria, deasemenea tremorul, ce predomină în regiunea labio-lingvală.

Semnul Argyll-Robertson este prezent în mai mult de jumătate de cazuri. Paraliziile oculo-motorii, nevrita optică sunt rare. Accidentele paroxistice sunt variabile, regresive şi recidivante. Este vorba de “ictusuri apoplectice” asemănătoare cu un sindrom vascular în focar, dar deseori cu recuperare timp de câteva zile, ictusuri afazice sau epileptiforme.

 

  - Sindromul humoral. – Puncţia lombară evidenţiază anomalii: hipercitoza (10-100 limfocite) constituie semnul cel mai precoce, care dispare primul în timpul tratamentului. Creşterea proteinorahiei preferenţial din contul gamaglobulinelor. Reacţiile serologice la sifilis sunt constant pozitive în LCR.

 

* Tratamentul a modificat considerabil evoluţia, care alteori progresa până la demenţă,      şi moarte timp de doi-trei ani. Cura de penicilină (20 milioane de unităţi timp de 20 zile) va fi asociată la debut cu corticoide pentru a evitq reactivarea. În conformitate cu alţi autori dozele sunt mult mai ridicate: 10 milioane de penicilină în perfuzie i.v. timp de o lună. Însănătoşirea este posibilă; mai frecvent se obţine numai o regresie parţială şi o stabilizare la un nivel de deteriorare mai mult sau mai puţin severă. Normalizarea LCR are loc numai peste câteva luni de tratament.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

25

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017