Sindromul de distensie alveolară (emfizemul pulmonar) - EP este o stare patologică ireversibilă, caracterizată prin:

Anatomic:

• Creşterea peste normal a spaţiilor aeriene situate distal de bronhiolele terminale
• Dilatarea şi/sau distrugerea pereţilor alveolari
• Pierderea elasticităţii pulmonare
• Creşterea peste normal a spaţiilor aeriene situate distal de bronhiolele terminale

Funcţional :

• creşterea volumului pulmonar rezidual

Clinic :

• dispnee

Etiologia EP:

În unele cazuri etiologia este evidentă:

• După eforturi fizice intense şi prelungite poate apare emfizem acut
• Obstacole la nivelul arborelui traheo-bronşic pot produce secundar emfizem obstructiv

Cauzele pot fi de origine exogenă sau endogenă.

Printre factorii etiologici se numără:

• Fumatul
• Poluarea atmosferică
• Infecţiile pulmonare
• Predispoziţie familială
• Mecanisme imunologice

Emfizemul obstructiv

Apare cel mai frecvent la indivizii de peste 50 ani. Cauza este –obstrucţia bronşică;

Emfizemul obstructiv difuz frecvent însoţeşte bronşita cronică obstructivă.

Clinic se caracterizează prin debut insidios.

Tabloul clinic în sindromul de emfizem pulmonar

Principalele simptome sunt:

-Dispneea

-Tusea

Dispneea

• Dispneea este simptomul dominant şi cel mai constant
• Apare iniţial la efort, apoi se accentuiază, devenind severă, permanentă, exacerbată de episoadele de infecţie bronşică
• Dispneea este de tip expirator

Tusea

• Precede dispneea cu ani de zile
• Poate fi productivă (deoarece se asociază şi bronşita cronică), dar poate fi şi neproductivă
• Este declanşată de contactul cu aerul rece, fum, pulbere

Examenul fizic în sindromul de emfizem pulmonar

• Cianoză difuză (în EP obstructiv)
• Turgescenţa venelor jugulare
• Inspecţia – torace emfizematos sub formă de butoi: spaţii intercostale lărgite, coaste orizontalizate, unghi epigastral obtuz; fosele supraclaviculare vor fi şterse sau bombate,
• “Scurtarea” gîtului datorită ascensiunii sternului şi claviculelor;
• Palparea – cutia toracică rigidă; diminuarea freamătului vocal
• Percuţia comparativă – hipersonoritate pulmonară (sunet de cutie) ;
• la percuţia topografică: mărirea în dimensiuni a pulmonilor, coborîrea limitelor inferioare şi mobilitatea scăzută a lor; ridicarea limitelor superioare ; lărgirea cîmpurilor Kroning
• Auscultaţia - murmurul vezicular va fi diminuat; expirul prelungit; pot fi prezente raluri sibilante (mai rar ronflante) răspîndite difuz.

Examenul radiologic în EP obstructiv

• Toracele este cu diametre crescute, coaste orizontalizate, diafragmul coborît, hipertransparenţă pulmonară şi hiluri accentuate

Probe funcţionale respiratorii în EP obstructiv

• Volum rezidual crescut
• VEMS – scăzut
• Indicele Tiffeneau scăzut (sub 50%)
• CVP scăzută

ECG  în  emfizem pulmonar obstructiv

• Unda P “pulmonale”
• Semnele de hipertrofie a ventricolului drept

EcoCG

• creşterea presiunii în artera pulmonară

Complicaţiile EP obstructiv

• Pneumotorax spontan
• Cord pulmonar cronic
• Acidoză respiratorie – manifestată clinic prin dispnee, tahicardie, tendinţă la colaps, tulburări psihice, contracţii musculare, hiporeflexie, uneori comă.

Emfizemul circumscris (bulos)

• Este o formă localizată de emfizem; este localizat la un lob, segment sau subsegment.
• Se datorează unor obstrucţii bronşice localizate (inflamaţie, tumoare, corp străin). Este caracterizat prin prezenţa în plămînî a unor bule mai mari sau mai mici, care apar prin supradistensia şi ruperea pereţilor alveolari, aerul acumulîndu-se în exces în anumite alveole.

Complicaţii:

• Suprainfectarea bulelor de emfizem
• Compresii pe parenchimul pulmonar de vecinătate

Emfizemul neobstructiv

Poate fi

1. Compensator
2. Senil (scleroatrofic)
3. Emfizem ce coexistă cu deformări toracice

EP neobstructiv compensator (vicar)

• este caracterizat prin hiperdistensie alveolară compensatorie unor leziuni pulmonare, distrucţie sau rezecţie a unor mase de parenchim pulmonar
• el constă în distensia tuturor cavităţilor alveolare disponibile

EP senil (scleroatrofic)

• Reprezintă un proces “fiziologic” de involuţie, nu prezintă acuze subiective; diagnosticul se stabileşte la examenul fizic.
• Plămînul vîrstnicului are un grad de atrofie difuză; el conţine o cantitate mai mare de aer decît cel al tînărului, datorită reducerii elasticităţii cutiei toracice prin:
• Calcificarea cartilagelor costale
• Cifoza toracică
• Rigiditatea articulaţiilor costovertebrale
• Hipotonia şi atrofia musculaturii toracice
• Reducerea elasticităţii pulmonare prin alterarea ţesutului elastic.

În aşa situaţie ventilaţia pulmonară este redusă, fără să existe obstrucţie.