...





                        

08:20

Sindromul de hipertensiune intracraniană



Sindromul de hipertensiune intracraniană este constituit dintr-un ansamblu de simptome clinice şi modificări constatate prin investigări complementare determinate de raprotul existent în mod normal dintre cutia craniană şi conţinutul ei. Aceste schimbări sunt produse de o creştere a conţinutului endocranian şi, mult mai rar, de o diminuare a capacităţii cutiei craniene.

Date de morfologie şi fiziologie normală cranio-cerebrală. Cutia craniană este o cavitate inextensibilă la adult, formată din oase unite prin suturi care alcătuiesc bolta şi baza craniului. Cavitatea craniană are un singur orificiu important ca dimensiune de comunicare cu exteriorul – gaura occipitală. Pe aici encefalul se continuă cu măduva spinării, iar conţinutul intracranian meningo-vascular şi lichidian cu cel intrarahidian.

Circumferinţa craniului se dezvoltă de la naştere până la adult. Fontanelele se închid până la 2 ani. Capacitatea normală a cutiei craniene este de 1349 – 1483 cm3 la bărbat şi 1246-1424 cm3 la femeie.

În interior craniul este tapetat de dură. Dura mater este o foiţă fibroasă- endost – care căptuşeşte interiorul cutiei craniene, aderă de os în unele zone – suturi, bază, gaură occipitală – şi protejează mecanic conţinutul intracranian cerebro-meningo-vasculo-lichidian. Dura are două septuri – coasa creierului situată între emisferele cerebrale şi cortul creieraşului, care separă loja cerebrală sau supratentorială de cea cerebeloasă sau subtentorială denumită încă şi fosa posterioară. Între aceste spaţii există în mod normal un echilibru tensional.

Conţinutul cranian este format din encefal (emisferele cerebrale, cerebelul şi trunchiul cerebral), vasele meningo-cerebrale şi lichidul cefalo-rahidian situat în spaţiile lichidiene intracraniene.

Encefalul ocupă aproximativ 90% din volumul craniului. Parenchimul nervos are relativ aceeaşi consistenţă peste tot, fiind format diferit proporţional, după zone din substanţă albă (fibre nervoase) şi substanţă cenuşie (celule nervoase). Histologic, se apreciază că spaţiile interstiţiale ar ocupa cam 3-5% din volumul său. Pe plan funcţional, acest spaţiu este ocupat de prelungirile celulelor neurogliice care asigură susţinerea şi mai ales fac oficiul de a transporta substanţele din spaţiul endovascular către interiorul corpului neuronal şi invers, căpătând un rol activ în bariera hemato-encefalică.

Creierul are în compoziţia sa 77% apă. Spaţiul intracelular este bogat în potasiu, cel extracelular în clor, fapt demn de reţinut pentru geneza edemului cerebral.

Vasele meningo-cerebrale asigură irigarea meningelor şi creierului. Se descrie o reţea arterială şi o reţea venoasă.

Arterele provin din cele patru artere magistrale – două artere carotide primitive şi două artere vertebrale. Presiunea arterială la nivelul creierului este dependentă de valoarea presiunii sistemice şi de rezistenţa vasculară cerebrală, care depinde în principal de elasticitatea vaselor cerebrale şi de valoarea presiunii intracraniene.

Creierul este beneficiar al unei reglări vasculare arteriale autonome, care face ca debitul cerebral să nu sufere mari varietăţi. Creşterea rezistenţei vasculare prin creşterea presiunii arteriale în raport cu tensiunea sistemică determină reflex o creştere a debitului arterial cerebral în primele faze. Debitul sangvin cerebral este influenţat mai ales de prezenţa bioxidului de carbon. Hipercapnia determină o vasodilataţie cerebrală, o diminuare a rezistenţei vasculare şi implicit o creştere de volum a creierului. Anoxia, acidoza şi unele substanţe chimice, printre care unele din grupul bradikininelor, prostoglandinelor, produc acelaşi efect ca şi bioxidul de carbon.

     Reţeaua venoasă cerebrală: volumul sangvin venos cerebral se împarte în două compartimente:  -superficial, pentru circulaţia corticală de retur ce se rezolvă în sinusurile durale şi –profund, care ajunge în sistemul venei Gallen pentru restul circulaţiei emisferelor cerebrale. În final, tot sângele venos se adună la baza creierului şi iese din craniu prin venele jugulare interne. Volumul sangvin venos este mai mare ca cel cerebral, circulaţia venoasă neavând posibilitatea să fie autoregulată. Presiunea venoasă cerebrală depinde de mai mulţi factori. Mai întâi este în funcţie de valoarea presiunii arteriale, apoi de aspiraţia determinată de hipotensiunea toracică din mişcarea de inspir şi de acţiunea gravitaţiei. Orice schimbare în gradientul acestor factori determină modificări ale presiunii venoase intracraniene.

Spaţiul lichidian cerebral este repartizat intracerebral, adică în ventriculi şi extracerebral în cisterne, scizuri şi şanţuri. Cantitatea de lichid cefalo-rahidian conţinut este de 100-150 cm3. El este produs la nivelul plexurilor coroide şi epiteliului ependimar.

Circulaţia lichidului cefalo-rahidian se face plecând din ventriculii laterali, apoi ventriculul III, apeductul lui Sylvius şi ventriculul IV. De iaici lichidul cefalorahidian trece prin găurile lui Magendie şi Luschka spre spaţiul cisternal de la bază şi pericerebral ca şi spre marea cisternă rahidiană. Ajuns pe convexitate, lichidul cefalo-rahidian se rezoarbe la nivelul corpusculilor Pacchioni şi prin granulaţiile arahnoidiene ale sinusurilor venoase. Presiunea lichidului cefalo-rahidian ţine, în mod normal, de circulaţia sangvină, schimbările meabolice ale ţesutului nervos, sistemele enzimatice ce reglează echilibrul hidroionic, conţinutul vitaminic, în special A şi B12, cât şi de valorile pH-ului lichidian, care intervin şi modifică la rândul lor debitul sangvin cerebral. Este stabilit că circulaţia sangvină interstiţială şi lichidiană se influenţează reciproc în condiţii normale şi patologice.

Presiunea intracraniană este, în mod normal la adult, de 80-150 mm H2O apă măsurată în clinostatism. Fiziologic, presiunea creşte în timpul somnului prin stază venoasă, creşte, de asemenea în timpul efortului fizic – prin creşterea presiunii intratoracice şi, în poziţia declivă a capului, prin acţiunea gravitaţiei.

Etiologia sindromului de H.I.C.

  1. Malformaţii congenitale – malformaţii cranio-spinale, platibazie, sindrom Dandy-Walker, malformaţia Arnold-Chiari, chiste arahnoidiene, craniostenoze.
  2. Tumori primitive şi secundare, craniene şi intracraniene.
  3. Traumatismele cranio-cerebrale închise şi deschise dezvoltă H.I.C. prin fracturi cu înfundare, hematoame intracraniene, edem cerebral, modificări lichidiene posttraumatice (meningita seroasă, hidromul intracranian, hidrocefalia). În cele descrise se adaugă complicaţiile infecţioase ce determină meningita, abcesul, tromboflebitele posttraumatice şi edemul cerebral consecutiv.
  4. Parazitozele cerebrale – chistul hidatic, cisticercoza.
  5. Afecţiuni vasculare:
  • hematoame intracraniene primare şi secundare;
  • ictusul ischemic însoţit de edem cerebral;
  • anevrismul intracranian;
  • tromboflebitele cerebrale.
  1. Afecţiuni inflamatorii:
  • supurative (abcesul cerebral, meningitele purulente, tromboflebitele);
  • nesupurative sau virotice (encefalitele, meningo-encefalitele, inflamaţiile specifice luetice tuberculoase);
  1. Intoxicaţiile cu bioxid de carbon, arsenic (apoplexia seroasă) şi plumb. De asemenea H.I.C. poate apare în intoxicaţiile endogene ca uremie, disgravidie, diabet.
  2. Stări alergice din encefalitele vaccinale şi postvaccinale ca şi cele din urticaria şi edemul Quinque – unde patogenia edemului cerebral recunoaşte un mecanism alergic.
  3. Hemopatii: leucemii, purpură, policitemii.
  4. Compresiuni medulare: tumori cervicale, siringomielie cervicală, tumori gigante ale cozii de cal.
  5. SIDA. Interesarea sistemului nervos în sindromul de imunodeficienţă este foarte importantă, deoarece 10% din pacienţi îşi anunţă debutul prin fenomene neuro-psihice, iar la 90% din decedaţi există leziuni nervoase. Se înscriu: tumori – limfoame, encefalite pseudotumorale, meningo-encefalite, toxoplasmoză, abcese cerebrale ş.a.
® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

1333

Ar putea sa te intereseze:




Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2020