...






                        

18:39

Sindromul postcolecistectomie



Toate starile patologice aparute dupa colecisectomie au fost incluse in sindromul postcolecistectomie (SPCE). Mentionam, ca acest termen, ca si cei enumerati anterior, nu reflecta obiectiv cauzele suferintelor bolnavilor colecistomizati, deoarece extirparea colecistului provoaca unele tulburari functionale ale cailor biliare numai in 0,2-1% cazuri. Majoritatea suferintelor sunt de alta provenienta.

Etiologie. Insuccesul colecistectomiei poate fi cauzat de mai multi factori. Cauzele principale ale sindromului postcolecistectomie sunt urmatoarele:

  1. Afectiuni functionale si organice ale zonei hepato-pancreato-duodenale, care sau  dezvoltat pe fondul patologiei cailor biliare extrahepatice (hepatita cronica,  ciroza biliara, angiocolita cronica, pancreatita cronica etc.) Aceste complicatii sugerate preoperator de patologia cailor biliare extrahepatice dupa colecisectomie pot regresa, stationa sau progresa.
  2. Confuz de diagnostic. Suferintele postoperatorii nu sunt datorate interventiilor pe caile biliare, ci unei leziuni care nu apartine cailor biliare si na fost recunoscuta in timpul operatiei primare (patologie renala, duodenala, gastrica, etc.).
  3. Operatia incompleta sau inadecvata. Sa extirpat colecistul patologic schimbat, dar din unele motive sa lasat bontul lung al canalului cistic, calculi in calea biliara principala, stenoza papilei lui Vater etc.
  4. O alta cauza a suferintelor postoperatorii poate tine de gestul chirurgical incorect – leziuni traumatice ale cailor biliare extrahepatice.

Clasificarea  sindromului postcolecistectomie (SPCE).

  1. Afectiunile cailor biliare si ale papilei duodenale mari (PDM):

-     litiaza cailor biliare si a PDM,Sistemul_digestiv

-     stenoza PDM;

-     insuficienta PDM;

-     bontul lung al canalului cistic,

-     bont infundibulocistic,

-     stenozele cailor biliare intra- si extrahepatice,

-     stenozele anastomozelor bilio-digestive,

-     dilatarea chistoasa cailor biliare intra- si extrahepatice,

-     tumorile cailor biliare si a PDM.

  1. Afectiunile ficatului si ale pancreasului:

-     hepatita,

-     ciroza biliara hepatica,

-     afectiuni parazitare ale ficatului,

-     pancreatita cronica.

  1. Afectiunile duodenului:

-     diverticulii,

-     duodenostaza cronica.

  1. Afectiunile ale altor organe si sisteme: maladii ale tractului digestiv, sistemului urinar, nervos etc.
  2. Cauza nu este stabilita.

 

Bontul cistic lung si vezicula biliara “restanta”.

Bontul cistic lung sau vezicula biliara restanta poate fi depistata la bolnavii colecistectomiati in 3-4% cazuri, iar in sindromul postcolecistectomie – in 9,5% cazuri. Un bont chistic se poate considera lung daca depaseste 10-20 mm . Bontul cistic lung sau colecistul restant ramane din urmatoarele cauze: rebut tehnic (neglijenta chirurgului), nu sa tinut cont de posibilitatea prezentei variantelor anatomice sau anomalii ale cailor biliare, plastron subhepatic,  proces aderential etc. Problema care trebuie de rezolvat este in ce masura si in ce conditii existenta unui bont cistic poate genera suferintele postoperatorii. Uneori suferintele bolnavului nu sunt generate de bontul cistic lung sau vezicula biliara restanta, ci de o alta patologie care afecteaza functionalitatea cailor biliare (oddita, calculi restanti, pancreatita etc.). Pot fi intalnite mai multe situatii in care aceasta patologie este determinata a simptomatologiei pacientului, ca stare patologica a sindromului postcolecistectomic bontul cistic lung si colecistul restant trebuie examinata  in urmatoarele aspecte: bont cistic lung, permiabil fara modificari patomorfologice; bont cistic sau colecist restant calculos; bont  cistic sau colecist restant inflamator; neurinom a bontului cistic. In majoritatea de cazuri simptomatologia este similara unei colecistite acute sau cronice, calculoase sau  acalculoase, cu sau fara migrarea  calculilor in caile biliare. Tratamentul este chirurgical – extirparea bontului cistic lung sau a colecistului restant.

Stenozele cailor biliare. Stenozele cailor biliare in structura starilor patologice, care au survenit dupa colecistectomie constituie 6,5?20%. Oscilatiile acestui indice in diverse statistici este mare, fiind cauzata de numarul diferit de bolnavi, care sau aflat sub supraveghere. In majoritatea de cazuri stenozele cailor biliare apar secundar unui traumatism operator care intereseaza integritatea lor morfologica.  In 90% din cazuri, traumatismul cailor biliare este datorat colecistotomiei. Mai rar  aceasta complicatie apare dupa interventiile chirurgicale pe stomac, duoden sau pe calea biliara principala.

Situatiile care pot genera traumatismul biliar cu dezvoltarea stenozelor cailor biliare intra- si extrahepatice:

  1. plastronul subhepatic, procesul aderential important;
  2. variante anatomice ale canalului cistic, patologii congenitale ale cailor biliare;
  3. nerecunoasterea unei fistule bilio-biliare sau bilio-digestive;
  4. hemoragia intraoperatorie;
  5. gest chirurgical incorect la o colecistoectomie simpla (rebut tehnic).

Stenozele cailor biliare in dependenta de cauza etiologica sunt divizate in doua grupe: posttraumatice si inflamatorii. Cele de origine inflamatorie se impart in primare generate de procesul inflamator in caile biliare si secundare unui proces inflamator din vecinatate. O influenta  deosebita asupra tabloului clinic, stabilirea diagnosticului, alegerii  metodei de interventie chirurgicala o constituie particularitatile morfopatologice ale stenozelor.

Dupa sediul si morfopatologie stenozele pot fi:

  1. dupa sediu - stenoze jos situate, stenoze instalatie in portiunea mijloacie a caii biliare principale la distanta de 1-3 cm de convergenta biliara, stenoze sus situate – la nivelul convergentiei si mai sus (Fig. 58);
  2. stenoze partiale si totale;
  3. stenoze limitate si raspandite (lungi) (Fig. 59) ;
  4. stenoze asociate cu fistule biliare parietale;
  5. stenoze asociate cu fistule bilio-digestive.

Ca si pentru alte stari patologice ale sindromului postcolecistectomice semnele clinice nu sunt specifice, sunt generate de dereglari a fluxului biliar in tractul digestiv.

Stenoza papilei duodenale mari. Frecventa stenozei PDM in operatiile primare pe caile biliare constituie 6,2-25%, iar la bolnavii cu operatii repetate – 11,2-37,5%. Acest   mare diapazon in frecventa  stenozei PDM se datoreaza nu numai dificultatilor de diagnostic, dar si faptului ca aceasta stare patologica este asociata cu alte afectiuni ale cailor biliare si pancreasului.

Dupa etiologie stenoza PDM se divizeaza in stenoza primara si secundara. Stenoza secundara constituie 90% si este complicatie a procesului inflamator a cailor biliare, mai cu seama, a colelitiazei. Etiologia stenozei primitive nu este determinata definitiv. Probabil este un viciu de dezvoltare congenital. In cadrul  operatiilor repetate indentificarea stenozei primari este dificila, deoarece modificarile morfologice sunt nespecifice.

Clasificarea stenozei PDM dupa  raspandirea procesului patologie: stenoza sfincterului Oddi cu staza in ambele  canale (coledocian si pancreatic), stenoza a toate trei portiuni ale sfincterului oddian, stenoza sfincterului coledocian sau wirsungian, stenoza sfincterului coledocian si a ampulei la deschiderea separata a coledocului si a canalului Wirsung.

Manifestarile clinice nu sunt specifice si se caracterizeaza prin sindromul dereglarii pasajului bilei in duoden, durere, icter, colangita.

Etiopatogenia stenozei primare si secundare este diferita, insa corectia chirurgicala este la fel: restabilirea adecvata a fluxului biliar in tractul digestiv.

 

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

40

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017