...






                        

09:52

Starile pseudocomatoase



Un diagnostic difereţial presupune excluderea tulburărilor de conştienţă care eventual pot fi confundate cu stările comatoase:

  1. Starea confuzională se caracterizează prin reducerea nivelului de vigilenţă, a atenţiei, incoerenţă în gindire, tulburări de orientare în timp şi spaţiu şi propria persoană. Mai frecvent pacientul este inhibat, pasiv, uneori somnolent, somnul este perturbat. Cauzele cele mai frecvente sunt: intoxicaţia, hipoxia, trauma creerului, demenţa, excitare emoţională excesivă. Supradozarea medicamentelor anticolinergice, antidepresive triciclice, preparatele levodopei ş.a. sunt situaţiile clinice din cele mai frecvente.
  2. Areactiviteatea de origine psihogenă şi simularea.

Diagnosticul de comă psihogenă printr-un mecanism de conversie isterică sau simulare conştientă se cere  a fi prudent şi fondat pe argumente convingătoare: circumstanţele de debut, rezistenţa la deschiderea ochilor, clipire la manevre de ameninţare, evitarea lovirii feţei la proba cu ridicarea mîinilor şi lăsarea lor bruscă să cadă la nivelul feţei, absenţa tulburărilor clinice abiective, semnelor neurologice, modificărilor EEG. Stări similare mai pot fi întîlnite în stările de depresie, catatonie.

  1. Mutismul akinetic rezultă dintr-o leziune frontală bilaterală sau hidrocefalee acută sau o leziune a formaţiei reticulare mezencefalice. Pacientul este vigil, mut şi imobil. Mişcările oculare sunt păstrate.
  2. Deaferentarea motorie (locked-in syndrome) este o leziune protuberanţială de regulă prin tromboza a. bazilare sau în cazul mielinozei centrale. Pacientul este în conştienţă în pofida unei tetraplegii, diplegii faciale, unei paralizii labio-gloso-faringo-laringeană şi o paralizie a lateralităţii privirii. Comunicarea se realizează prin clipire şi mişcări a globilor oculari pe verticală.
  3. Starea vegetativă. Moartea neocorticală. Stare , care poate apărea la ieşirea din comă, cînd toate funcţiile psihice sunt pierdute iar cele vegetative sunt păstrate. Ciclul veghe-somn, respiraţia, activitatea cardiacă, deglutiţia, masticarea, reacţiile pupilare sunt păstrate. Dacă starea vegetativă durează mai mult de 2-4 săptămîni, ea se consideră ireversibilă.

Starea vegetativă (“moartea vie”) ridică probleme importante de bioetică, ţinînd cont de faptul că criteriile morţii cerebrale cînd poate fi aplicată dispoziţia “nu resuscitaţi” sunt discutabile pînă în prezent.

 

Cauzele comei

Etiologia stărilor comatoase este diversă, dar cauzele concrete sunt multiple. Este util de memorizat 7 cauze mai frecvente, ce condiţionează stările comatoase.

Şapte cauze ale comei (M. Donaghy,1977)

Nr. Factori etiologici
1. Otrăvire, alcool.
2. Leziuni ale capului (contussion, hematom subdural, extradural)
3. Ictus ( hemoragie subarahnoidiană, ictus întins ischemic sau hemoragic)
4. Status epileptic (convulsiv sau non-convulsiv)
5. Tulburări metabolice (diabetice, uremice, hepatice)
6. Infecţii (meningite, encefalite)
7. Anoxii (pneumonie, encefalopatie hipoxico-hipotensivă)

 

Investigaţii pentru elucidarea etiologiei stării comatoase

E necesar de menţionat ca orice comă este cauzată fie de o leziune neurologică (comă primară) asociată cu semne neurologice de focar, fie de o atingere metabolică sau toxică (comă secundară), care mai frecvent prezintă semne neurologice simetrice.

Cauzele comelor fiind numeroase este important de a le scoate în evidenţă  în primul rînd pe cele , care cer o terapie de urgenţă specifică, terapie care poate în majoritatea cazurilor salva pacientul.

Come reversibile:

  • Hipoglicemia
  • Meningita şi meningoencefalita
  • Hematomul extra- şi subdural (mai frecvent intr-un context traumatic)
  •  

Anamneza este un element capital în cercetarea etiologică

Interogatoriul anturajului pacientului , serviciului de urgenţă, medicului de familie, vor scoate în evidenţă următoarele:

  1. Antecedente personale neurologice (comiţialitatea), psihiatrice, cardiovasculare (hipertensiune arterială), prezenţa diabetului zaharat,maladiei hepatice, etilismului, toxicomaniei.
  2. Contextul preexistent comei:infecţia, expoziţia la factori toxici, suspiciu la traumatism.â modul de instalare al comei:
  • Brutal (des o maladie neurologică) sau insidios (tulburare metabolică sau toxică)
  • Adesea după o perioadă după un episod traumatic (hematom intracranian)
  • Precedată sau nu de manifestări clinice în special neurologice: deficit motor ori senzitiv, cefalee, convulsii, tulburări de comportament, limbaj, tulburări vizuale, de echilibru, etc…
  • Traumatismul realizat de pacient pînă la comă.

 

Examenul neurologic scoate în evidenţă semne ce pot vorbi de o leziune focală

  1. Semne de lateralizare neurologică:
  • Răspunsul motor al mimicii faciale sau al membrelor la stimulenţi algici poate releva o asimetrie a reacţiei motorii.
  • Tonusul muscular este vizibil la ridicarea simetrică ale membrelor cu lăsarea lor şi cădearea mai rapidă a membrului hipotonic.
  • Examenul reflexelor osteotendinoase (asimetrie reflectorie)
  • Examenul reflexelor cutanate (semnul babinski)
  • Examenul globilor oculari, pupilelor, reflexelor corneene
  1. Semne meningiene (redoarea cefei, semnele Kernig, Brudzinschi, etc…)
  2. Semne ce ar indica o comiţialitate:
  • Crize convulsive generalizate, spasme tonice, secuse oculo-palpebrale.
  • Muşcături a limbii şi mucoaselor cavităţii bucale.
  1. Examenul somatic detaliat.
® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

166

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017