...






                        

14:55

Tablou clinic in pesta



Perioada de incubaţie în pestă este de 3—6 zile. Afecţiunea are debut acut, inopinat, cu frison puternic şi ascensiune termică vertiginoasă pînă la 39—4C. Frisonul alternat de hipertermie, cefaleea puternică şi vertijul, astenia pronunţată, insomnia, mialgiile, nauseea, voma sînt semnele tipice ale debutului bolii. Unii bolnavi se află în stare de inhibiţie psihică, de obnubilare, alţii îşi păstrează conştiinţa, se află în stare de agitaţie psihomo-torie cu delir şi halucinaţii. Bolnavii devin agitaţi, se ridică brusc din pat, încearcă să fugă. Pentru bolnavii de pestă sînt caracteristice mersul nesigur, hiperemia feţei şi conjuctivelor. Vorbirea devine neclară, ca în starea de ebrie­tate. Se schimbă şi aspectul bolnavului : facies peritoneal, păstos, mai tîrziu faţa devine trasă. Sub ochi se văd cearcăne negre, faţa e cianotică, exprimă suferinţă, deseori teamă, disperare. Privirea e fixă, „absentă".holera

Pielea bolnavilor este fierbinte şi uscată la palpare. în cazurile severe pot apare peteşii multiple şi chiar hemoragii masive care pe cadavre devin purpu-rii-întunecate, din care cauză pesta a fost denumită „molimă neagră".

în primele ore de debut, de pe urma intoxicaţiei brutale, apar simptome de afectare- a sistemului cardiovascular. Limitele cordului sînt dilatate, zgomo­tele cardiace sînt asurzite, progresează tahicardia (pînă la 120—160 băt./min.). Tensiunea arterială scade, la bolnavii gravi pulsul este aritmie. Se agra­vează rapid dispneea, cianoza. Limba are aspect caracteristic : este îngroşată, cu fisuri, cruste, e acoperită de un depozit alb gros, parcă ar fi pudrată cu cretă sau „dată cu var". Frecvent se constată tremorul limbii. Mucoasele bucale sînt uscate. Amigdalele deseori sînt mărite, exulcerate, pe palatul moale se produc hemoragii punctiforme. Ficatul şi splina prezintă exces de volum. în cazuri severe apare vomă sangvinolentă sau ca zaţul de cafea ;

scaunul este frecvent, lichid, cu mu­cus şi sînge. Se constată hematurie şi albuminurie, se dezvoltă oligo-anuria.

Pe lîngă manifestările generale ale afecţiunii se produc leziuni proprii fiecărei forme a ei. Abordînd clasifi­carea topografică a formelor clinice de pestă din punct de vedere epidemic, G. Rudnev (1972) a propus următoa­rea perfecţionare a clasificării :

  1. Forme preponderent   locale :

1) cutanată, 2) bubonică, 3) bubono-cutanată.

  1. Forme diseminate intern sau generalizate : 1) septică primară, 2) septică secundară.
  2. Forme diseminate extern (centrale, mai fpecvent cu diseminare externă abundentă) : 1) pulmonară primară, 2) pulmonară secundară, 3) intestinală.

Forma intestinală a pestei nu este acceptată de majoritatea savanţilor ca entitate independentă. în prezent se mai distinge şi forma faringeală a pestei, precum şi starea de purtător de bacili.

în forma cutanată primară de pestă, care se întîlneşte re­lativ rar (3—4%) şi deseori trece în forma bubono-cutanată, sînt posibile modificări locale sub formă de ulcere necrotice, furuncul, carbuncul hemora­gie. Pentru ulcerele necrotice este caracteristică succesiunea rapidă a stadii­lor : maculă, papulă, veziculă, pustulă, ulcer. Ulcerele în pestă se disting prin sensibilitate vădită la durere, evoluţie trenantă, vinderare lentă cu cicatrice.

Semnul major în forma bubonică a pestei este bubonul — o tumefiere dureroasă a ganglionilor limfatici. Buboanele sînt mai frecvent solitare, rareori multiple. Localizarea lor e variată, însă locurile de predilec­ţie sînt membrele inferioare (fig. 24) (buboane inghinale), regiunea axilară şi cervicală. Un semn timpuriu al viitorului buboh este sensibilitatea vădită la durere, care îi impune bolnavului poziţii forţate nefireşti : membru inferior flectat şi addus, braţ abdus, contraflexia gîtului etc. în primele zile bubonul se palpează ca o induraţie mică, mai tîrziu ganglionul limfatic se umflă, ţe­sutul celular şi pielea circumiacentă se tumefiază şi formează aderenţe cu ganglionul. Această intumescenţă difuză, deseori de duritate ca de cartilaj, provoacă dureri acute, prezintă un conglomerat de ganglioni limfatici ade­renţi. Conglomeratul doar rareori păstrează aspectul lobular. Pielea la nivelul lui la început nu suferă modificări, însă ulterior, pe măsura creşterii lui în volum, ea se tensionează, devine netedă şi lucioasă, cu reflexe de lipodermie, capătă culoare roşie sau roşie-întunecată. Suprafaţa pielii este fierbinte la palpare. Limfangoiţi de obicei nu se observă.

Bubonul dureros sau indurat treptat devine păstos, apar regiuni de fluc-tuenţă. în jurul lui se pot observa vezicule sau pustule cu conţinut sangvinolent opalescent. Ulterior fluctuenţa progresează şi în a 8—12-a zi de boală bubonul se poate deschide, eliminînd cantităţi mari de puroi dens verde-gălbui (fig. 25). Actualmente, în condiţii de antibioticoterapie, deschiderea spontană a buboane-lor este un fenomen excepţional, mai frecvent el se resoarbe sau se sclerozează.

Curba termică în pestă de obicei e de tip neregulat cu amplitudini mari în decursul a 24 ore, însă poate fi regulată şi, mai frecvent, hectică. Starea generală a bolnavului şi gravitatea evolu-I     ţiei bolii sînt determinate de gradul de intoxicaţie, care în pestă este foarte I pronunţată. Simptomele afecţiunii 1    progresează în decurs de 2—3 zile,apoi, dacă bolnavul se tratează, ele 1    treptat se sting. Odinioară, în lipsa

tratamentului, letalitatea oscila în li-|j    mitele de 40—90%. Tratamentul oportun şi adecvat a ameliorat pronosticul în pestă, decesele în această formă de I    pestă constituind o excepţie.

Forma septica prima­ră a pestei, întîlnită rar, constituie de la 1 la 3% din toate cazurile. în această formă lipsesc leziunile cutanate, a gang­lionilor limfatici periferici şi plămînilor. Boala începe inopinat, brutal, după o perioadă de incubaţie ce durează de la cîteva ore la 1—2 zile. Semnele tipice sînt frisonul, cefaleea violentă, febra vertiginoasă. Starea bolnavului se agra­vează dramatic, apare agitaţie, delir, sînt posibile semne de meningoencefalită. Peste cîteva ore se instalează tabloul şocului toxiinfecţios.holeraAfecţiunea durează 1—3 zile, cazurile de supravieţuire sînt rare. Pentru această formă de pestă, în afară de intoxicaţia pronunţată, este caracteristic şi sindromul hemoragie. Hemoragiile se produc pe piele, mucoase, în viscere — rinichi, ficat, intestin etc. Apar hematurie, hematemeză, rinoragie, hemoptizie. Se constată hepato-şi splenomegalie. Pe fond de siderare a activităţii cardiovasculare survine moartea. Au fost descrise cazuri de deces peste cîteva ore de la debutul afec­ţiunii.

în forma pulmonară primară a pestei perioada de incubaţie durează de la cîteva ore la cîteva zile. Boala începe inopinat, temperatura corpului creşte vertiginos, este tipică cefaleea puternică, voma multiplă. Pesta pulmonară primară poate evolua lent, în decurs de 24—36 ore, fără semne vădite de leziuni pulmonare. Apoi se declară dureri lancinante în piept, apar palpitaţii, accelerarea pulsului, dispnee, delir. Junghiurile toracice pot să nu-1 jeneze pe bolnav, însă în aceste cazuri el se teme să inspire adînc. Tuşea, poate să apară atît la debutul afecţiunii, cît şi la finele primelor zile sau chiar ceva mai tîrziu. De obicei tuşea este la început uscată, dar curînd se modifică, fiind însoţită de expectoraţii abundente. La început sputa este filantă, transparentă, perlată, apoi devine spumoasă, fluidă, ruginie, uneori cu amestec de sînge proaspăt. Consistenţa fluidă a sputei este unul din semnele caracteristice ale pestei pulmonare. Aplicarea antibioticoterapiei în asociere adecvată cu remedii patogenetice îi poate conferi pneumoniei pe fond de pestă o evoluţie atipică cu expectoraţii scunde sau chiar fără ele.

Auscultarea plămînilor furnizează date oligosimptomatice, incomensu­rabile cu starea gravă a bolnavului, fapt tipic pentru pneumonia pestoasă. Murmurul vezicular este diminuat, se auscultă raluri umede puţine la număr, crepitaţie. Junghiurile toracice cu fiece oră se intensifică, deoarece în proces este antrenată pleura. Progresează dispneea, cianoza, respiraţia devine super­ficială şi accelerată. (50 şi peste în 1 min.). Moartea survine în a 3—5-a zi din cauza progresării insuficienţei circulatorii, deseori cu edem pulmonar. Modi­ficările din alte organe sînt mai puţin tipice, dată fiind durata scurtă a bolii. Ganglionii limfatici nu prezintă exces de volum, cu excepţia celor bronhiali, dimensiunile cărora rareori pot fi apreciate intravital. De regulă, este caracte­ristică hepatosplenomegalia.

Forma pulmonară secundară a pestei clinic este similară cu cea primară. însă ea evoluează ca o afecţiune secundară după orice formă de pestă. în asemenea cazuri microbii pătrund în plămîni prin sînge. Pentru pesta pulmonară secundară este caracteristică evoluţia severă a afecţiunii, prezenţa focarelor secundare, buboanelor şi semnelor pronunţate de septi­cemie hemoragică.

în literatură a fost descrisă forma amigdaliană (faringi-a n ă) a pestei. Tabloul clinic în această formă nu este elucidat pe deplin. Evo­luţia ei este favorabilă şi se soldează cu vindecare în caz de administrare a terapiei antibacteriene. Boala durează 2—3 zile : bolnavii acuză dureri în gît, astenie, cefalee. Febra poate atinge în primele zile 38°C, apoi devine subfeb-rilă timp de cîteva zile. Fenomenele de intoxicaţie sînt pronunţate moderat. Se constată sporirea în volum a ganglionilor limfatici submandibular! şi cer­vicali.

în situaţii epidemiologice pestilenţiale nefavorabile într-o serie de ţări a fost depistat portajul faringian la persoanele aflate în anturajul bolnavilor cu forme pulmonare de pestă. Numărul de purtători faringieni în izbucnirile masive de pestă atinge 13%. Tulpinile de microb pestos izolate la purtători erau foarte virulente, însă purtătorii s-au dovedit a fi intacţi.

Portajul faringian în pestă a fost reprodus în condiţii de laborator pe rozătoare sălbatice şi pisici.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

24

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017