...






                        

16:55

Tabloul clinic al rabiei



In evoluţia bolii se disting următoarele stadii :

  1. prodromal ;
  2. evoluţia bolii cu excitaţie ;
  3. paralizii soldate cu exit letal.

N. Krol subdivide sta­diul al doilea al bolii în faze cu predominarea fenomenelor simpatico-tonice sau vagotonice. Durata perioadei de incubaţie variază în limite mari, uneori constituind 30—40 zile. Perioada de incubaţie sub 10 zile va fi considerată ca fiind cazuistică. A. Savateev (1927) a urmărit următoarea durată a perioadei de incubaţie : de la 12 la 99 zile — 84%, de la 100 la 200 zile — 10,4%, de la 200 zile pînă la 1 an — 3,7%, peste 1 an — 1,1%. Perioada de incubaţie de la 2 la 10 ani descrisă de o serie de autori este puţin verosimilă.rabie Durata perioadei de incubaţie se află într-o anumită măsură în funcţie de localizarea muşcă­turii (cea mai scurtă este în cazul muşcăturilor la faţă, cap, cea mai lungă — în cazul muşcăturii la picior), de gravitatea lezării ţesuturilor, de vîrsta celui muşcat (mai scurtă e la copii), de specia animalului care a făcut muşcătura etc. Perioada de incubaţie la vaccinaţi este mai scurtă, şi constituie în medie 54 zile, iar la nevaccinaţi — 77 zile [Selimov M., 1963].

Primele semne ale bolii în debut se declară aproape întotdeauna la nive­lul muşcăturii. Bolnavii au senzaţia de urticarie, dureri trenante şi chinuitoare, nevralgii pe traiectul nervilor mai apropiaţi de locul muşcăturii. Uneori cicatri­cea din locul muşcăturii se inflamează uşor şi devine dureroasă. Se constată ridicarea subfebrilă a temperaturii corpului, indispoziţie generală, cefalee. Sînt posibile xerostomia, constipaţiile. Apetitul este diminuat, limba — saburală. In acelaşi timp la bolnavi apare sensibilitate sporită faţă de excitanţii vizuali şi auditivi, hiperestezie, uneori senzaţie de constricţie toracică şi faringiană. Se tulbură devreme somnul ; apar coşmaruri, apoi se instalează insomnia. Cenestezia se tulbură. Bolnavii au senzaţie neargumentată de frică, nelinişte, tristeţe, apar idei despre moarte. Fenomenele prodromale se intensifică. Apare midriaza, însă reacţia pupilară se păstrează. Se menţionează greaţă, deseori vomă, se intensifică hiperhidroza. De cele mai multe ori se dezvoltă subit primul acces clinic manifest al bolii : sub influenţa unui excitant oarecare apar paro­xismele de hidro-, aero-, foto-, acusticofobie. Accesul se caracterizează prin tresăriri bruşte ale întregului corp,*'mîinile se întind înainte, capul şi trunchiul se înclină înapoi. Mîinile tremură.

Accesul este însoţit de spasme extrem de dureroase în muşchii faringieni, care conduc la dispnee de tip inspirator. La respiraţie participă toţi muchii auxiliari. Inspiraţia este foarte dificilă, însoţită de şuier, expiraţia este super­ficială. Faţa e cianotică, privirea e fixă, apare exoftalmia. Pupilele se dilată şi mai mult. Faţa exprimă teamă şi suferinţă. Avansează tahicardia. Bolnavii se zvîrcolesc, sînt agitaţi, imploră ajutor. Inspiraţia de obicei sfîrşeşte cu cîteva contracţii spastice ale diafragmului. Accesele durează cîteva secunde. Crizele se repetă la intervale tot mai scurte, apar la cea mai mică excitaţie. Chiar cea mai mică oscilaţie a aerului (deschiderea uşii, mersul la o distanţă de 3—4 m de la bolnav) provoacă paroxismele menţionate. Aceleaşi fenomene apar şi la tentativa de a bea apă. Ulterior convulsiile încep să apară chiar numai la vederea unui pahar cu apă sau la zgomotul picăturilor de apă (hidrofobie). Pot provoca accesul şi lumina orbitoare (fotofobie), vorbirea tare (acusti­cofobie), atingerea de piele, întoarcerea capului, tuşea, eforturile în timpul micţiunii etc.

După acces bolnavii revin la o stare de linişte relativă, pînă cînd un alt excitant va provoca o nouă criză chinuitoare. în perioada aceasta deseori survine delirul : bolnavul are tendinţă de a fugi, cu greu poate fi ţinut în pat, se asociază halucinaţiile vizuale, auditive. Uneori fenomenele de agitaţie pot lua un caracter agresiv şi chiar să treacă în stare de furie : bolnavii rup hai­nele, sar din pat, ţipă. Vocea este-răguşită. Apare logoreea, mai ales la copii. Starea de nelinişte şi tristeţe, senzaţia de teamă se menţin. Se constată tremo-rul limbii şi mîinilor. Respiraţia este accelerată, superficială, ritmul neregulat. Deseori apar sughiţ şi vomă. Pupilele sînt dilatate, însă reacţia lor la lumină se menţine vie. Deseori se constată exoftalmie uşoară. în cavitatea bucală se acumulează o salivă vîscoasă, densă. Se elimină sudoare lipicioasă. Se men­ţine tahicardia. După o zi-două saliva devine tot mai fluidă şi abundentă, bol­navul nu o înghite, ci o scuipă în permanenţă sau aceasta se scurge pe băpbie. Se intensifică transpiraţia, voma devine mai frecventă. Salivaţia bruscă şi voma cu fiere se menţin de obicei pînă survine moartea. în stadiul acesta paralizia muşchilor de deglutiţie lipseşte încă. Bolnavii sînt în stare să înghită bucă­ţele mici de alimente : fructe, pîine etc.

Afectarea sistemului nervos periferic poate fi menţionată atît în perioada de excitaţie, cît şi în perioada prodromală. Dacă bolnavul nu a decedat în perioa­da de excitaţie de pe urma paraliziei subite a centrului respirator sau vasomo­tor, atunci afecţiunea în 1—3 zile pînă la moarte trece în ultimul stadiu, para­litic. Lezarea sistemului nervos în rabie nu este strict specifică. Ea este foarte variată ca localizare, grad de răspîndire şi termene de apariţie. Acestea sînt parezele, paraliziile nervilor cerebrali, extremităţilor sau paraplegiile. în unele cazuri acestea apar pe membrele superioare, se răspîndesc pe cele inferioare, apoi pe porţiunile bulbare, în alte cazuri — invers. Deseori dezvoltarea parali­ziilor se produce după tipul paraliziei ascendente Landry.

Cînd excitaţia trece, bolnavul stă culcat nemişcat. Picături mari de sudoare acoper faţa, mîinile, corpul. rabiesContinuă salivaţia abundentă. După încetarea convulsiilor starea se ameliorează. Bolnavul este în stare să bea şi să mănînce, respiraţia devine tot mai liberă. La bolnav şi la cei din jur se creează impresia că starea se îmbunătăţeşte şi apar speranţe de însănătoşire. „Liniştirea sinis­tră" (N. Krol) continuă 1—3 zile. Dar activitatea cardiovasculară continuă să se agraveze. Se intensifică tahicardia, scade tensiunea arterială. In urma deshidratării bruşte trăsăturile feţei sînt ascuţite, bolnavul slăbeşte rapid, se dezvoltă oliguria. Deseori se înregistrează hipertermie (42—43°C). „Moar­tea bolnavilor este tipică, ea survine subit, fără agonie" (N. Rozenberg). M. Selimov (1963) admite posibilitatea unei agonii de scurtă durată. Nu întot­deauna se observă constanţă în evoluţia tabloului clinic. Pot să lipsească pe­rioada prodromală, furia, hidro- şi aerofobia. Moartea uneori survine în pe­rioada de excitaţie.

Mult mai rar se constată tabloul rabiei paralitice („liniştite"). Ultimul se desfăşoară fără fenomene de excitaţie şi se caracterizează în fond prin dezvol­tarea paraliziilor cu diferit grad de răspîndire, care evoluează mai frecvent după tipul paraliziei ascendente Landry. Hidro- şi aerofobiile lipsesc sau sînt slab pronunţate. Evoluţia bolii este de durată mai mare, moartea survine de pe urma dereglărilor bulbare.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

92

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017