...






                        

09:05

Tratamentul bolnavilor cu arsuri



Aprofunzimea afectării şi evaluarea bolii depinde de rapiditatea şi corectitatea acordării primului ajutor.

 

Acordarea primului ajutor:

  • stoparea acţiunii agentului termic asupra ţesuturilor;
  • răcirea locului arsurii în timp de 10-15 min;
  • aplicarea pansamentului aseptic;
  • analgezie şi iniţierea tratamentului antişoc;
  • transportat traumatizatul în secţie specializată.

 Local:DESINFECTIE

    • Conservator:
      • Metodă închisă;
      • Metodă deschisă
    • Chirurgical:
      • Necrectomie;
      • Autodermoplastie;
      • Operaţii reconstructive;
    • General:
      • Analgetice;
      • Dezintoxicare;
      • Antibioterapie;
      • Hemodinamice;
        • Plasmoinfuzii;
        • Albumin;
      • reologice;
      • imunostimulatoare;
      • simptomatice:
        • cardiace;
        •  

           

Tratamentul local numai conservator poate fi numai în arsurile superficiale, atunci cînd regenerarea plăgii are loc cu restabilirea integrală a dermei atît anatomic cît şi funcţional. În arsurile profunde este necesar de aplicat un tratament complex atît conservator cît şi chirurgical de combinaţie al tratamentului local şi general. În ultimul timp apar tot mai multe informaţii şi argumentări în utilizarea precoce în arsurile profunde al necrectomiilor precoce şi autodermoplastiilor precoce sau cu utilizarea dermei artificiale, care contribuie la scurtarea timpului de tratament şi prevenirea alterării stării pacientului caracteristice evaluării clasice a bolii arşilor.

            Priorităţile necrectomiei precoce cu autodermoplastie precoce:

  1. înlăturarea ţesutului necrotic – sursa principală de intoxicaţie şi mediul favorabil pentru dezvoltarea infecţiei;
  2. diminuarea pierderilor de plasmă;
  3. micşorarea în timp al bolii arşilor cu complicaţiile caracteristice ei şi micşorarea termenului de spitalizare;
  4. decade necesitatea repansărilor frecvente şi dureroase;
  5. se minimalizează posibilitatea dezvoltării cicatrizărilor cheloidale.

Termenul optimal de utilizare al necrectomiilor precoce cu autodermoplastii este 3-5 zile de la debut. În acest interval de timp se delimitează ţesuturile viabile de cele neviabile şi se exclude posibilitatea excizării ţesuturilor viabile.

Indicaţiile către necrectomia precoce cu autodermoplastie precoce:

  1. arsuri de gr. IIIB cu o suprafaţă de 10-20%, cînd resursele dermei sănătoase permit autodermoplastia unimomentană;
  2. arsurile la pacienţii vîrstnici, cînd numai intervenţia chirurgicală poate evita cazul letal;
  3. arsurile mâinii, cînd este necesar acoperirea formaţiunilor anatomice funcţionale, care la formarea cheloidelor vor afecta funcţionalitatea.

 

Contraindicaţiile către necrectomia precoce cu autodermoplastie precoce:

  • starea de şoc combustional;
  • afectări grave ale sistemului nervos central, rinichilor, ficatului;
  • arsurile feţei, gîtului cu afectarea căilor respiratorii;
  • infecţie de plagă masivă;
  • vîrstă avansată.

 

Particularităţile combustiilor chimice:

  • la arsurile chimice cu acizi se dezvoltă necroză prin coagulaţii a ţesuturilor (necroză uscată);
    • precoce se dezvoltă un strup uscat ce previne penetrarea acidului în profunzime în ţesuturi şi de obicei se dezvoltă arsuri superficiale;
  • la arsurile chimice cu alcaline se dezvoltă necroză prin colicvaţie a ţesuturilor (necroză umedă);
    • se dezvoltă un strup umed ce nu stopează penetrarea bazei în profunzime în ţesuturi şi de obicei se dezvoltă arsuri profunde;
      • se afectează funcţia organelor parenchimatoase şi simptomatica intoxicaţiei.

 

În arsurile actinice se deosebesc trei faze:

  1. reacţia primară;
  2. perioada latentă;
  3. perioada latentă;
  4. perioada modificărilor necrotice.

 

Congelaţia – este o totalitate de simptoame clinice ce apar ca rezultat al acţiunii temperaturilor joase asupra ţesuturilor şi se manifestă cu necroză şi inflamaţie reactivă a ţesuturilor.

 

Factorii ce contribuie la dezvoltarea congelaţilor:

  • condiţiile climaterice (umiditatea, vîntul);
  • îmbrăcămintea, încălţămintea;
  • starea reactivităţii organismului;
  • starea circulaţiei sanguine.

 

La temperatura de +8° are loc stoparea disocierii oxihemoglobinei şi nu are loc transmiterea oxigenului ţesuturilor.

 

Hipotermie – răcirea generală a organismului este o stare patologică gravă a organismului ce survine la micşorarea temperaturii corpului mai jos de 34° şi e constituită din trei faze:

  1. faza de adaptare (34-31° ) – este reversibilă (modificări preponderent al sitemului NC şi vascular);
  2. faza de stupor (31-29° ) se prelungeşte inhibarea SNC;
  3. faza de încetare a activităţilor vitale (mai jos de 29° ).

DIGESTIE

Particularităţile procesului de moarte în hipotermie:

  • survinerea morţii este mult mai îndelungată din cauza necesităţii diminuate de oxigen al ţesuturilor;
  • trecerea în stare de moarte clinică survine la temperatura de 24° , şi este cauzată de blocada biologică al centrului de respiraţie;
  • durata de moarte clinică şi posibilitatea reanimării reuşite este mult mai mare decît cea obişnuită de 5-6 min.

 

Clasificarea congelaţilor după profunzime:

  1. - semne de necroză a ţesuturilor nu se determină - hiperemie;
  2. - necroz al întregului strat de epiteliu - bule cu lichid transparent;
  • - necroz al întregului strat al dermei cu trecere la ţesut adipos- edem, necroz, bule cu lichid hemoragic;
  1. - necroz la adîncimea tuturor straturilor a membrului – cangrenă uscată sau umedă.

 

În tabloul clinic al congelaţilor se deosebesc două perioade:

  1. perioada prereactivă – pînă la începerea încălzirii. Tabloul clinic sărac. Cu cît această perioada este mai lungă cu atît mai mult sunt afectate ţesuturile.

Bolnavul prezintă la răcire şi parestezie, sau lipsa completă a sensibilităţii în membrul afectat. Tegumentele palide. Stabilirea profunzimii necrozei în această fază este imposibilă.

 

  1. perioada reactivă – din momentul începerii încălzirii: în membrul afectat apar dureri puternice, tegumentele devin cianotice, progresează edemul. Chiar şi în această perioadă hotarul clar al necrozei se stabileşte peste câteva zile.
    1. perioada precoce – pînă la 5 zile – semnele clinice ale toxemiei;
    2. perioada tardivă – după 5 zile – semnele clinice ale septicotoxemiei.

Tratamentul în perioada prereactivă:

  1. încălzirea ţesuturilor;
  2. restabilirea hemodinamicii în membrul afectat;
  3. tratamentul general.

 

Tratamentul în perioada reactivă:

  1. tratament general:
    1. încălzire generală a corpului;
    2. anticoagulante (i/v, i/a);
    3. dezintoxicante;
    4. reologice;
    5. analgetice;
    6. antibiotice;
  2. tratament local:
    1. conservator – prin pansări peste 1-2 zile identic plăgilor purulente;
    2. chirurgical:
      1. necrotomia;
      2. necrectomie;
  • amputaţii;
  1. operaţii reconstructive.
® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

8

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017