...






                        

18:32

Tratamentul socului cardiac



Tratamentul trebuie instituit rapid, sistematic, necesitând o bună cunoaştere a mijloacelor terapeutice. Adeseori soarta copilului depinde de cunoştinţele medicului şi de promptitudinea cu care le aplică. Acestea sunt:

            Ÿ asigurarea unei ventilaţii adecvate. Se asigură permeabilitatea căilor respiratorii, cu aspirarea secreţiilor, mucusului şi a vărsăturilor. Se administrează oxigen umidificat, în izoletă, pe mască sau mai frecvent pe sondă endonazală. Când semnele insuficienţei respiratorii sunt grave, cu respiraţii superficiale, slabe, cu cianoză şi murmur vezicular foarte diminuat , cu pO2 sub 60 mmHg şi pCO2 peste 60 mmHg, se indică respiraţia asistată;

Ÿ administrare de lichide pentru corectarea cât mai rapidă a hipovolemiei. Restabilirea volumului sanguin se face dacă este posibil sub controlul presiuni venoase centrale, fap ce în patologia sugarului de cele mai multe ori nu poate fi realizat. Obişnuit se administrează i.v., în perfuzie rapidă de 10, maximum 30 minute, o cantitate de 10-20 ml/kg, de sânge în hemoragii sau când hematocritul este sub 30, de plasmă în plasmoragii, de soluţii hidro-electrolitice glucozate 5% în caz de deshidratări. Unii autori folosesc în locul plasmei Dextranul sau alţi “plasma expanderi”, care fiind soluţii macromoleculare rămân un timp în patul vascular restabilind volemia. Au dezavantajul că pot produce tulburări de coagulare. În continuare soluţiile administrate pe 24 ore vor fi la fel cu cele administrate în deshidratările acute (vezi toxicoza);

Ÿ combaterea acidozei metabolice. Se face concomitent cu administrarea fluidelor. În lipsa monitorizării se dau 2 mEq/kg de bicarbonat de sodiu în primele 30 minute. La nevoie se repetă sau se continuă dirijat după pH-metrie;

Ÿ combaterea sau tratamentul CID-ului se face cu 100 U/kg/zi profilactic şi 500-1000 U/kg/zi curativ Heparină. Înlocuirea factorilor plasmatici consumaţi în cadrul CID-ului se face cu plasmă 10-20ml/kg/zi;

Ÿ hemisuccinatul de hidrocortizon se foloseşte în şocul infecţios şi cel anafilactic. Are acţiuni multiple (beta adrenergic moderat cu efect inotrop pozitiv, antiinflamator stabilizator lizozomal celular, inhibitor al formării Kininelor etc.) şi se administrează în doze farmacologice de 10-50-100 mg/kg/zi. Deoarece blochează SRH, favorizează apariţia CID-ului, fapt pentru care se cere administrarea prealabilă a Heparinei în doză profilactăcă;

Ÿ în şocul anafilactic se administrează de urgenţă adrenalină i.m., dacă este posibil i.v., în soluţie apoasă 1‰ 0,02-0,03 ml/kgc; se poate repeta după 20 minute. Apoi se completează tratamentul cu hidrocortizon hemisuccinat 100 mg/doză şi miofilin în caz de bronhospasm;

Ÿ aminele vasoactive. Constituie o medicaţie specială, rar utilizată la copil, deoarece corectarea rapidă a hipovolemiei, cu administrarea oxigenului şi a bicarbonatului pentru combaterea hipoxiei şi acidozei sunt de obicei eficiente. În cazuri speciale de vasoplegie (şoc endotoxinic, neurogen), în care cu tot tratamentul indicat tensiunea arterială nu poate fi stabilită, se indică amine vasoactive. Pentru efectul asupra vaselor periferice dintre adrenalină, noradrenalină, izoproterenol şi dopamină, se preferă adrenalina 0,1-0,3 ml din soluţia 1%, în perfuzie lentă de glucoză. Se poate repeta după 10-15 minute. Doze mari sau administrări rapide pot da aritmie cardiacă până la fibrilaţie.

Efectul adrenalinei asupra receptorilor alfa adrenergici vasculari va produce vasoconstricţie, iar asupra celor beta adrenergici cardiaci, are efect inotrop pozitiv, cu creşterea forţei de contracţie a inimii şi a ritmului cardiac. Dopamina (precursor al adrenalinei) este mai eficace asupra contractibilităţii inimii şi asupra ameliorării perfuziei renale. Doza este de 4-30 micrograme/kg/minut. Dacă în 20 minute nu se observă ameliorări, se înlocuieşte perfuzia cu adrenalină. Isoprenalina (isoproterenol) are efect numai beta adrenergic, deci asupra cordului, fiind inotrop şi cronotrop pozitiv, se administrează în şocul cardiogen, rar întâlnit la copil.

Ÿ În şocul cardiogen, deci cu presiune venoasă crescută (cu hepatomegalie şi turgescenţa jugularelor) se limitează aportul de lichide numai la necesar sau echivalent pierderilor. Se indică diuretice: furosemid 1-2 mg/kg/doză, i.v., repetat de mai multe ori după necesităţi şi aplicarea unui tratament etiologic diferenţiat: al miocarditei, al tulburărilor de ritm sau al pericarditei, cu puncţie evacuatorie. Cardiotonic de tipul digitalei intravenos sau izoproterenol;

Ÿ Antibioticele. Sunt indicate în şocul infecţios. Vor fi administrate pe cât posibil conform antibiogramei, iar în lipsa izolării agentului patogen, se dau asocieri de antibiotice ca: Ampicilină+Kanamicină, Oxacilină+Gentamicină, Carbelicilină+Genta-micină.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

27

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017