...






                        

10:29

Trauma leziunile capului toracelui si abdomenului



Trauma, din Greacă înseamnă leziune, plagă. Trauma reprezintă dereglarea integrităţii morfologice şi funcţiei ţesuturilor, organelor şi sistemelor ale organismului, care survin în urma acţiunii forţelor externe.

Leziunile traumatice ocupă locul doi în structura letalităţii, imediat după afecţiunile cardio-vasculare. Totodată, leziunile traumatice reprezintă cauza principală de deces la persoanele în vârsta între 1 şi 50 ani. Bărbaţii sunt supuşi traumatismelor de 2 ori mai frecvent decât femeile.BANDAJ

Letalitatea provocată de traumatism se instalează în decursul a 3 perioade după leziune. Aproximativ jumătate din decesuri se petrec în primele secunde sau minute după traumatism şi sunt provocate de leziunea aortei, cordului, creierului sau măduvei spinării. Vârful doi al letalităţii este remarcat în decursul a câteva ore de la traumatism, constituind aproximativ 30% cazuri, jumătate din care este provocată de hemoragie şi a doua jumătate – de leziunile sistemului nervos central (SNC). Multe din aceste decese pot fi prevenite prin aplicarea măsurilor oportune de tratament în decursul primei ore „de aur” din momentul traumei, din aceste considerente este importantă dezvoltarea sistemului de acordare a ajutorului medical în caz de traumatism. Al treilea vârf al letalităţii (20%) include cazurile de deces, care sunt notate din prima zi la câteva săptămâni din momentul traumatismului. Letalitatea tardivă este condiţionată de dezvoltarea complicaţiilor septice şi insuficienţei poliorganice.

 

Biomecanica şi clasificarea traumelor

Traumele pot fi deschise şi închise.  În trauma deschisă leziunea se produce pe traiectul de mişcare a obiectului vulnerant, dereglând integritatea ţesuturilor (de exemplu, cuţitul). În caz de traume închise leziune apar în urma compresiei ţesuturilor în timpul loviturii. Schimbări în viteza (accelerarea sau încetinirea) au un rol important în biomecanica traumei închise. Un loc aparte în cazul traumelor închise îl ocupă catatraumatismele – traumatismele în urma căderii de la înălţime.

Traumele pot fi clasificate şi după natura obiectului vulnerant:  

  • termice,

  • chimice,

  • electrotraumatisme,

  • traume psihice,

  • barotraume – apar în rezultatul acţiunii undei de şoc în caz de explozii.

Din punct de vedere statistic traumele pot fi clasificate ca traume la întreprindere (traumatism industrial sau agrar) şi cele care nu sunt legate de producţie (traumatism rutier, sportiv, pediatric etc.). Traumele iatrogene – sunt traumele primite în rezultatul manipulaţiilor diagnostice sau curative (de exemplu cateterizare).

Traumetismele mai pot fi clasificate ca traume superficiale – contuzii şi plăgi ale ţesuturilor moi, rupturi de muşchi, luxaţii şi traume ale organelor şi structurilor interne.

În caz de leziune doar a unui organ trauma se numeşte izolată. Leziune a două şi mai multe organe din cadrul aceluiaşi sistem anatomic se numeşte politraumatism (de exemplu leziunea ficatului şi splinei, fractura femurului şi humerusului). Leziunile concomitente ale organelor din diferite sisteme anatomice (de exemplu cavitatea toracică şi abdominală, fracturi de oase şi traumele craniocerebrale) sunt considerate traumatisme asociate. Traumele care apar în rezultatul acţiunii a mai multor agenţi vulneranţi (de exemplu mecanic şi termic) sunt denumite traume combinate.

 

Boala traumatică

Boala traumatică – reprezintă dereglarea succesivă a funcţiilor organismului şi suma reacţiilor compensatorii a acestuia, instalate în urma traumatismului grav.

Boala traumatică decurge în 4 perioade:

  •  Perioada şocului traumatic  durează de la câteva ore până la 48 ore şi este condiţionat de leziunea ţesuturilor şi pierderea sangvină acută. Se caracterizează prin insuficienţa cardio-vasculară acută, scăderea VSC, anuria, dereglarea de microcirculaţie şi hipoxia.

  •  Perioada manifestărilor precoce (de la 2 la 10 zile).

Starea de şoc este înlocuită de toxemia acută. În această perioadă are loc pătrunderea masivă în circuitul sangvin a toxinelor tisulare, care se formează în urma necrotizării ţesuturilor, şi toxinelor bacteriene – din ţesuturile infectate.

Clinic toxemia acută se manifestă prin febră peste 38°С (spre deosebire de perioada da şoc, când temperatura este corpului este subnormală). În caz de instalare a imunodeficitului se dezvoltă septicopiemia – generalizarea infecţiei. La pacienţi apar focare purulente la distanţă, în primul rând în plămâni.

  • Perioada dereglărilor tardive este caracterizată prin dezvoltarea proceselor distrofice şi sclerotice în organele interne (rinichi, ficat), anchiloze, contracturi etc.

  • Perioada de reconvalescenţă poate decurge luni şi ani. Nu există o delimitare strictă de timp pentru această perioadă. Totuşi aproximativ 60% din pacienţii care au suportat boala traumatică devin invalizi.

 

Traumatismul cranio-cerebral

Traumele capului (sau traumatismul cranio-cerebral) – reprezintă cea mai frecventă cauză de deces la locul accidentului şi constituie aproximativ 50% din acestea. Traumele cranio-cerebrale, de obicei, survin în rezultatul traumelor închise, însă pot fi şi deschise (penetrante).

Leziunile traumatice ale creierului includ: (

  1.  leziunea primară a creierului în rezultatul loviturii, care aduce la leziunea structurilor cerebrale şi vaselor sangvine;

  2.  leziunea secundară a creierului, care apar în rezultatul hipoxiei, hipotoniei, creşterii presiunii intracerebrale şi dereglării proceselor biochimice în celulele creierului.

Examenul primar al pacientului se începe cu palparea capului pentru a determina hematoame, plăgi şi fracturi. Plăgile capului pot fi sursa unor hemoragii abundente şi necesită de a fi suturate pentru a obţine hemostaza definitivă. Depistarea echimozelor în regiunea procesului mastoid, otoree (scurgerea lichidului cerebral din urechi), rinoree (scurgerea lichidului cerebral din nas), echimozelor paraorbitale (semnul ochelarilor) pot sugera fractura oaselor bazei craniului.BANDAJ

Examenul neurologic include determinarea semnelor generale şi de focar. Pe lângă hipertonie, hipertermie, bradicardie şi bradipnee, la semnele generale se referă cefalea şi vertijul, greţurile şi voma, amnezia retrogradă (pierderea din memoria a evenimentelor precedente de trauma), somnolenţa şi depresia, pierderea conştiinţei şi coma neurologică.

Pentru aprecierea stării conştiinţei (sau profunzimii comei) este utilizată scara Glasgow 

În rezultatul examinării deosebim:

  1. leziuni grave (suma punctelor sub 8),

  2. leziuni de gravitate medie (9-12 puncte)

  3. leziuni uşoare (> 12 puncte).

Din metodele instrumentale de diagnostic pot fi utile craniografia, TC cerebrală.

Leziunile cranio-cerebrale pot fi clasificate în felul următor:

  1.  Fracturi ale oaselor craniului. Reprezintă leziuni frecvente, care însă, de sine stătător nu provoacă simptomatică neurologică. Multe din leziunile cerebrale grave survin în lipsa fracturilor oaselor craniene, şi multe din fracturile oaselor craniene nu sunt însoţite de leziuni cerebrale. Deosebim: fracturi lineare, înfundate, deschise şi fracturi ale bazei craniului.

  2.  Comoţia cerebrală. Reprezintă o leziune relativ uşoară a creierului, asociată de o pierdere de scurtă durată a funcţiilor neurologice (pierderea conştiinţei, amnezie retrogradă).

  3. Leziune axonală difuză. Deseori este denumită ca leziune a trunchiului cerebral. Este analogică comoţiei şi caracterizată prin instalarea comei, care poate dura câteva zile sau săptămâni.

  4.  Contuzia cerebrală. Reprezintă leziunea unei zone cerebrale delimitate. Contuzia se poate dezvolta în sectorul cerebral situat în imediata apropiere de locul impactului (contuzie directă) sau situat la distanţă (contuzie prin contralovitură). Contuzia provoacă semne neurologice de focar.

  5.  Compresia cerebrală. Apare în rezultatul hematoamelor intra-craniene. Hemoragia intracerebrală poate apărea în rezultatul rupturii vaselor, situate sub dura mater, sau a vaselor cerebrale cu formarea hematomului subdural, în caz de fractură ale oaselor craniene şi leziunea directă a vaselor durei mater cu formarea hematomului epidural sau hemoragie intratisulară cu formare hematomului intracerebral.

Simptomatica neurologică este variată şi depinde de localizarea, dimensiunile şi intensitatea hemoragiei. Este remarcată asocierea semnelor neurologice generale şi de focar.

Metoda de diagnostic de bază este TC

Este necesar de menţionat, că în cazul hematoamelor deja formate, metodele conservative de tratament nu sunt efective pentru reducerea dimensiunilor şi răspândirii acesteia sau ameliorarea semnelor. Din aceste considerente singura metodă de tratament este intervenţia chirurgicală. Cu cît mai devreme este evacuat hematomul, atât mai favorabil este pronosticul.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

64

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017