...





                        

19:20

Trichomoniaza uro-genitala



   Maladia este produsă de Trichomonas vaginalis  un protozoar unicelular flagelat, de formă ovoidă sau piriformă, mobil datorită flagelilor şi mişcării pseudoamebiale a masei citoplasmatice, cu o lungime de 7-20 şi o grosime de 5-10 microni. Caracteristic este că parazitul poate fagocita anumiţi agenţi microbieni, deseori gonococi, chlamidii etc, care nu pot fi atinși de antibiotice, producînd ulterior recidive de boală. Este destul de sensibil la antiseptice, dar poate rămîne viabil câteva ore la temperatura camerei în secrețiile organelor genitale.

Clinic:

Perioada de incubaţie poate dura de la 5 la 30 zile, în mediu este de 7-10 zile.Manifestările clinice sunt diferite la femei şi la bărbaţi. La bărbaţi: infecţia primară induce uretrita și cistita; ca complicaţii apar prostatite, epididimite, litreite, cowperite, balanopostite, șancrul trichomoniazic. La femei: infecţia primară induce vulvovaginita, cistita, cervicita; complicaţiile fiind skenite,bartholinite, salpingite, endometrite.

Formele clinice evolutive descrise: trichomoniaza recentă (acută, subacută, torpidă);trichomoniaza cronică; trichomoniaza latentă; trichomoniaza asimptomatică (purtători detrichomonade).

Simptomatologia trichomoniazei la bărbaţi.

Infecția provocată de Tr. vaginalis la bărbați este asimptomatică sau prezintă semne clinice modeste la majoritatea pacienților, aceștea fiind depistați doar ca sursă de infectare a partenerelor. Simptomul principal este uretrita, însă se pot asocia şi alte manifestări. Uretrita trichomoniazică poate avea evoluție acută, subacută, cronică, latentă sau asimptomatică. Uretrita acută este destul de rară şi se manifestă printr-o secreţie purulentă alb-gălbuie, congestie şi edem al meatului, însoţite de prurit şi arsuri uretrale. Uretrita subacută este semnalată mai frecvent ca forma acută, prezentând semne clinice mult diminuate. Uretrita cronică este întâlnită frecvent, apare mai ales după unele pusee de uretrită acută sau subacută. Manifestările clinice sunt modeste: scurgerea uretrală se limitează doar la câteva picături muco-purulente sau muco-seroase, însoțită uneori de o senzaţie de jenă sau prurit la nivelul meatului urinar. Evoluţia este cronică, cu pusee de acutizare şi diminuare a simptomelor clinice. Forma asimptomatică este cea mai frecventă (peste 30%-50% cazuri). Majoritatea bărbaţilor nu prezintă nici un simptom dar sunt contagioşi, fiind depistați doar la apariţia unor complicaţii sau ca sursă de infecție.Uretrita trichomoniazică la bărbați practic prezintă aceleași manifestări clinice ca cea gonococică, doar că evoluția și complicațiile sunt mai nesemnificative și mult mai puțin agresive.

Simptomatologia trichomoniazei la femei.

Manifestările clinice la femei prezintă unele caractere specifice pentru boală, datorită condiţiilor deosebit de favorabile ce le prezintă organele genitale feminine pentru parazitarea trichomonadelor .

Vulvovaginita trichomoniazică: principala manifestare clinică este vulvovaginita, care se poate manifesta prin următoarele forme evolutive: forma acută, subacută, cronică şi forma asimptomatică. Vulvovaginita acută se întâlnește rar. Apare brusc, manifestată clinic prin inflamaţia acută a mucoasei vaginale si leucoree abundentă, dureri la nivelul vulvei, care pot fi spontane sau accentuate de raporturile sexuale. O parte dintre paciente suferă de polakiurie, disurie, cistalgii și numai rareori apar fenomene generale: greţuri, cefalee, stare generală alterată etc.Vulvovaginita subacută este cea mai frecventă manifestare la femeile cu trichomoniază. Semnele clinice sunt mai puțin zomotoase și includ: leucoreea cu caracter spumos (prezintă bule de gaz) şi miros specific; colpita trichomoniazică; pruritul vulvar și senzaţia de arsură.Vulvovaginta cronică se instalează după o formă acută sau subacută, sau poate să evolueze cronic de la debut. Manifestările clinice sunt modeste, numai rareori semnalate de bolnavă: leucoreea scade cantitativ, devine lactescentă, fluidă și intens fetidă; pruritul vulvar apare doar ocazional. Forma asimptomatică este mult mai frecventă, fiind descoperită ocazional ori ca sursă de infecție pentru parteneri. Femeile cu această formă de trichomoniază nu prezintă nici un fel de semne clinice. Complicaţiile trichomoniazei la femei sunt mult mai rare ca în infecțiile de altă origine.

Diagnosticul de laborator.

Diagnosticul de certitudine poate fi stabilit numai prin mijloace de laborator. Modalităţile prin care diagnosticul trichomoniazei este confirmat sunt următoarele:examenul bacterioscopic, examenul prin culturi, diagnosticul prin metode de amplificare a acizilor nucleici – PCR.

Diagnosticul bacterioscopic se face în două variante: examenul direct şi examenul pe frotiuri colorate. La bărbat se recoltează secreția uretrală sau secretul prostatic după masajul acesteia. La femei secreţia patologică se recoltează cu o ansă bacteriologică sau cu o microchiuretă din fundul de sac posterior sau lateral, din uretră, glandele Skene şi glandele Bartholin, sau din colul uterin Examenul direct al secreţiei se petrece amestecând o picătură din produsul patologic colectat cu ser fiziologic la 37°. Flagelul se indentifică usor dintre leucocite și celulele epiteliale prin mişcările sale intermitente. Examenul frotiului colorat se face de obicei după coloraţia acestuia cu albastru de metilen (citoplasma apare colorată în albastru-verzui iar nucleul în violet închis), numai rareori cu acridină oranj (parazitul arată colorat în roşu cu nucleul galben). Diagnosticul prin culturi: metoda culturilor este foarte eficientă prin faptul că parazitul crește bine pe medii selective, în așa mod sunt diagnosticate aproximativ 95% din cazurile infestate. Timpul minim de dezvoltare a parazitului este de 24 ore, timpul mediu optim fiind de 48-72 ore. Diagnosticul prin reacția de amplificare a acizilor nucleici – PCR este o metodă mai recentă, avînd limite de sensibilitate 70-95% și specificitate 97-99%. Asociaţia examenului direct şi a celui prin culturi confirmă diagnosticul la 100% din cazuri.

Tratamentul

 Introducerea în 1959 a derivaţilor de 5-Nitroimidazol (metronidazolul) a condus la o adevărată revoluţie în tratamentul acestei infecții.

Scheme de tratament: metronidazol 2g în doză unică, ori 500 mg x 2 ori/zi 7 zile; nimorazol(Naxogyn) în doză unică = 1g; tinidazol (Fasygin) doză unică cu 4 comprimate de 500 mg;

ornidazol (Tiberal Roche) în doză unică 8 tab. de 250 mg; secnidazol în doză unică = 2g; nifuratel 2 prize a 8 tab. de 200 mg; etc.Eficacitatea tratamentului se confirmă prin efectuarea așa numitor teste de control ale vindecării, care se petrec peste 7-10 zile, apoi peste 1 și 2 luni – la bărbaţi și timp de 3 cicluri menstruale – la femei, utilizând examenul bacterioscopic și bacteriologic, efectuat după o provocare alimentară și/sau medicamentoasă. Pacientul se socoate tratat dacă simptomele clinice lipsesc și testele de laborator nu confirmă prezența trichomonadelor, la expirarea timpului de supraveghere.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

1610

Ar putea sa te intereseze:




Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2020