...






                        

19:45

Tuberculoza. Clasificarea agentilor patogeni, factorii de patogenitate



Tuberculoza. Clasificarea agentilor patogeni, factorii de patogenitate. Evolutia procesului infectios in tuberculoza pulmonara la gazda inalt receptiva. Diagnosticul microbiologic. Prelevatele: recoltarea, omogenizarea, decontaminarea. Concentrarea micobacteriilor din sputa. Microscopia directa, izolarea si identificarea micobacteriilor. Determinarea spectrului de sensibilitate la antibiotice si chimioterapice. Tratamentul specific al tuberculozei. Strategia DOTS.

Diagnosticul de laborator al tuberculozei

Prelevate: în funcţie de forma clinică

În caz de necesitate se efectuează omogenizarea (decontaminarea) şi concentrarea prelevatelor.

Metode de diagnostic

Examenul microscopic – frotiuri colorate Ziehl-Neelsen (bastonaşe purpurii izolate) sau cu auramină (bastonase galbene pe fondul negru).

Examenul bacteriologic – izolarea culturii pure pe mediile speciale, identificarea ei, testarea sensibilităţii la chimioterapice (prin metoda diluţiilor în mediu solid)

PCR pentru detectarea rapidă a micobacteriilor direct în prelevate

Intradermoreacţia la tuberculină (reacţia Mantoux). Se cercetează starea de hipersensibilitate cutanată la tuberculină. Tuberculina reprezintă un filtrat dintr-o cultură bulionică autoclavată de M.tuberculosis.

Pe faţa anterioară a antebraţului se injectează i/dermic 2, 5 sau 10 UI de tuberculină în volum de 0,1 ml. Lectura peste 72 ore. Reacţia pozitivă se manifestă printr-o induraţie şi congestie cu diametrul superior sau egal cu 5 mm. Interpretarea se efectuează în funcţie de contextul clinic

Reacţia + indică că subiectul a fost infectat cu micobacterii (primoinfecţie), a fost vaccinat cu BCG sau este bolnav de tuberculoză (în acest caz diametrul depăşeşte 10 mm).

Reacţia negativă exclude diagnosticul de tuberculoză.

 

Tratamentul tuberculozei: Antibiotice cu spectru larg: rifampicină, streptomicină, kanamicină; Fluorochinolone; Chimioterapice care inhibă sinteza acizilor micolici (Izoniazida, Pirazinamida, Etambutolul, Etionamida)

Exigenţele terapiei antituberculoase: a împiedica selecţia mutanţilor rezistenţi şi a steriliza definitiv focarul.

În acest scop se utilizează asocierea a 3-4 droguri pe o perioadă de 6-12 luni.

 

Profilaxia specifică: Vaccinarea obligatorie cu vaccinul BCG. El reprezintă o tulpină vie avirulentă de M.bovis. A fost obţinută de Calmette şi Guerin în 1921 după multiple repicări (230 pasaje) pe mediu cu cartof, bilă şi glicerină.

Vaccinul se administrează i/dermic la vârsta de  4-5 zile de la naştere. Revaccinarea – la 7 ani, apoi peste fiecare 5 ani (persoanele cu reactia Mantoux negativa). Revaccinarea se efectuează la 7 ani persoanelor cu proba Mantoux negativă.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

117

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017