...






                        

16:40

Tumori maligne ale uterului. Cancerul uterului



Carcinomul este tumoarea malignă caracteristică uterului. El se prezintă sub două forme diferite ca incidenţă, etiopatogeneză,  vârsta de apariţie, formă microscopică şi evoluţie: carcinomul cervical şi carcinomul endometrial.

Carcinomul cervical este una din cele mai frecvente forme de cancer la femeie, în ţări subdezvoltate, aşa cum a fost până curând în ţara noastră. În ultimul timp s-au obţinut însă succese importante în controlul şi vindecarea bolii, în primul rând în urma posibilităţii diagnosticului timpuriu, chiar în stadiul intraepitelial cu ajutorul examenului citologic al secretiei vaginale imaginat de Babeş şi Papanicolau.tesut

Boala apare între 40-50 de ani dar şi mai timpuriu sub 40 de ani şi chiar sub 30 de ani şi este excepţională sub 20 de ani. Apariţia ei este favorizată de o igienă deficitară a vieţii sexuale fiind mai frecventă la femeile care întreţin raporturi sexuale timpuriu şi excesiv şi schimbă frecvent partenerul sexual. Cancerul cervical este des observat la prostituate şi excepţional la calugăriţe. Este importantă şi igiena partenerului, întrucât este rar în cazul unor parteneri practicând o igiena riguroasă sau circumcişi la care nu se acumulează depozite de smegmă. Naşterile multiple mai ales incorect asistate ca şi cervicitele cronice prezintă un incontestabil rol favorizant.

Importanţa promiscuităţii vietii sexuale a sugerat existenţa unui factor infecţios şi cele mai multe observaţii incriminează în acest sens anumite tipuri de virus papiloma. În 85% din cazurile de carcinom cervical se pun în evidenţă structuri ale tipurilor 16,18,31 şi 36 de virus papiloma; aceste virusuri sunt capabile să producă tranformarea malignă a unor culturi de celule epiteliale, prin integrarea în genomul unor celule şi inactivarea unor gene supresoare  ale transformării tumorale. Faptul că în 15% din cazuri nu se pune în evidenţă infecţia arată că virusul papiloma, deşi important, nu este singurul factor cauzator al carcinomului cervical.

După cum s-a menţionat există o evidentă legatură între displaziile cervicale în special cele atipice şi cancer. Posibilitatea supravegherii leziunilor cervicale prin examinări repetate citologice şi histologice a pus în evidenţă în numeroase cazuri precedenţa formelor invazive de forme intraepiteliale de carcinom în care mucoasa prezintă toate semnele microscopice ale unui cancer, cu excepţia ruperii membranei bazale şi a infiltraţiei ţesutului conjunctiv subiacent. Unele leziuni se menţin în acest stadiu luni de zile, ceea ce permite aplicarea unor prompte intervenţii curative prin indepărtarea chirurgicală a mucoasei bolnave (conizaţie) cu conservarea uterului. Depistarea mai frecventă a carcinomului intraepitelial la femei gravide sau infestate cu trichomonas a sugerat că leziuni similare ar apărea şi în astfel de condiţii. Studii foarte riguroase au arătat însă că de fapt este vorba şi în aceste condiţii de leziuni neoplazice la femei care sunt supuse mai frecvent unor examinări ginecologice. În cazuri foarte rare astfel de forme intraepiteliale pot regresa după cum există şi posibilitatea ca biopsia să fi excizat intreaga leziune, să fi fost curativă.organele-genitale-feminine

Întrucât uneori este foarte dificil să se stabilească un diagnostic diferenţial între o displazie grava şi un carcinom intraepitelial, Rickart a propus ca totalitatea modificărilor displazice care evoluează spre constituirea ultimei leziuni să fie incluse sub termenul de neoplazie intraepitelială cervicală , care în funcţie de importanţa modificărilor microscopice să se gradeze de la I la III, în gradul III incluzându-se atât formele grave, marcate de displazie cât şi carcinomul intraepitelial, având în vedere că se aplică o terapie identică (conizaţia). Piesa obţinută prin această intervenţie este foarte atent examinată la microscop în secţiuni multiple pentru a se confirma că este vorba de fapt de un carcinom intraepitelial. În caz contrar, când se observă ruperea membranei bazale şi semne de invazie a ţesutului conjunctiv indicând că este vorba de un carcinom microinvaziv, se practică histerectomia cu îndepărtarea parametrelor întrucât nu mai există siguranţa că embolii metastatici nu au difuzat până la acest nivel.

Carcinomul cervical apare de cele mai multe ori în apropierea orificiului extern al canalului cervical, unde se face trecerea de la mucoasa glandulară la cea pavimentoasă. Un rol important în geneza leziunii îl au celulele de rezervă de pe membrana bazală, celulele mici, cubice, cu mare capacitate proliferativă; rolul lor este repararea leziunilor care apar la acest nivel, însă cu timpul proliferarea lor poate imbrăca un caracter displazic şi apoi unul neoplazic.

Formele timpurii ale tumorii se prezintă ca o îngroşare a mucoasei care ulterior devine cărnoasă, vegetantă şi se ulcerează. Netratată, se extinde spre cavitatea uterină şi spre fundurile de sac vaginal, în acest timp producându-se metastaze în nodulii limfatici din parametre. În formele neglijate poate apare invazia vezicii urinare sau a rectului sau producerea de metastaze la distanţă (ficat, plamâni,oase).

În marea majoritate a cazurilor (95%) prezinta aspectul microscopic al unui carcinom pavimentos puţin diferenţiat (cu celule mici), moderat diferenţiat (fără fenomene de cheratinizare) sau bine diferenţiat (cu cheratinizare şi formare de perle epiteliale). Formele puţin diferenţiate apar mai des la femei tinere. Se pot observa şi adenocarcinoame de tip endometrial sau cu celule clare, ultimele la femei mai tinere ale caror mame au fost tratate în timpul sarcinii cu preparate de hormoni ovarieni. Se întâlnesc şi adenoacantoame şi rar carcinoame nediferentiate, cu celule mici în boaba de ovăz.

Există tendinţa ca formele putin diferenţiate să crească mai rapid şi să metasteze mai timpuriu dar pentru prognostic şi tratament este importantă stabilirea extensiunii procesului  neoplazic. În funcţie de acesta carcinoamele cervicale se clasifica în stadiul O (forme intraepiteliale), stadiul I (limitate la nivelul colului), stadiul II (cu interesarea nodulilor limfatici din parametre), stadiul III (cu invazia vaginului sau a cavităţii uterine), stadiul IV (cu invazia vezicii, a rectului sau cu metastaze în organe extrapelviene).

În condiţiile unui diagnostic timpuriu şi a resurselor terapeutice se vindecă în proporţie de 80-90% şi prin depistarea citologică preventivă se va ajunge la situaţia prevazută incă acum 30 de ani de Chiricuţă ca să nu mai moară de această boală decât femeile foarte neglijente sau care au fost tratate de un medic incompetent.

Carcinomul endometrial este mai rar decât cel cervical (1:4), apare la o vârstă mai înaintată, în general după 50 de ani, se prezintă microscopic ca un adenocarcinom şi are o evoluţie mai putin agresivă. În contrast cu ultimul aspect, întrucât această formă de cancer uterin este mai puţin susceptibilă unui diagnostic citologic timpuriu, în ultimul timp este mai dificilă de recunoscut la timp şi de tratat eficient decât carcinomul cervical.

De cele mai multe ori apariţia tumorii este legată de o secreţie crescută de estrogeni. Cancerul endometrial nu se întâlneste la femei cu hipoplazie ovariană sau castrate, poate coincide cu prezenţa unor tumori ovariene secretate de estrogeni sau după terapie cu astfel de hormoni, uneori în asociaţie cu cancerul mamar. În 20-25% din cazuri este precedat de o evidentă hiperplazie glandulo-chistică a endometrului.

Poate apare ca o masă polipoidă care umple cavitatea uterina şi produce metroragii, putând produce hipertrofia uneori asimetrică a uterului, dar şi ca o îngroşare difuza a intregului endometru. Invadează miometrul, se răspândeşte în parametre, interesând nodulii limfatici, apoi pe cale hematogenă în plămâni, ficat, oase sau alte organe.

Cele mai multe cazuri (85%) îmbracă forme de adenocarcinoame mai mult sau mai puţin diferenţiate, după cum reuşeşte să se reproducă mai mult sau puţin similar glandele endometriale. În acest sens se recunosc trei grade de malignitate (I-III) care condiţionează de fapt evoluţia. În formele de gradul III structurile glandulare sunt rare predominând porţiuni solide de ţesut neoplazic. Se întâlnesc şi forme asociate cu metaplazie pavimentoasă (adenoacantoame) sau în care asocierea cu porţiuni de carcinom spinocelular justifică denumirea de carcinoame pavimentoase. Nu rar, la femei în vârstă se observă o formă de adenocarcinom papilar fără legatură cu o stare de hiperestrinism sau o hiperplazie glandulochistică şi care are o comportare agresivă indiferent de gradul de diferenţiere microscopică. aparatul reproducatorAceeaşi comportare agresivă o au formele de adenocarcinom cu celule clare, de origine mezonefrială, întâlnite mai des la femei tinere. În ce priveşte stadializarea tumorii, stadiul I include tumorile limitate la corpul uterin, stadiul II cele care invadează colul, stadiul III cele care se extind la organele din bazin, stadiul IV tumorile care se extind în afara bazinului sau interesează mucoasa vezicală sau rectală.

Sarcoamele uterine sunt rare constituind cel mult 5% din tumorile maligne ale acestui organ. Se prezintă sub trei forme caracteristice.

Leiomiosarcomul se consideră a proveni din transformarea malignă a miometrului sau a corionului endometrial; nu există certitudinea originii sale din transformarea malignă a leiomiomului. Apare după menopauză sub forma unor noduli cărnoşi în grosime miometrului, putând produce proeminenţe în cavitatea uterină.

În funcţie de gradul de diferenţiere poate prezenta atipii evidente, numeroase celule cu aspect epiteloid, dar criteriul principal de malignitate este prezenţa mitozelor, care lipsesc sau sunt rare în leiomioame cu excepţia celor care apar la femei foarte tinere sau gravide. Tumoarea invadează cavitatea abdominală dar produce şi metastaze hematogene în special în plămâni, oase şi creier.

Sarcomul stromal endometrial provine din transformarea malignă a endometrului, uneori a unor insule de endometrioză, mai ales ovariană. Uneori proliferarea de celule stromale se face sub forma de noduli lipsiţi de agresivitate (noduli stromali benigni). Comportarea malignă începe să se exprime prin tendinţa de invazie  a canalelor limfatice (proliferarea stromal endolimfatică) sau sarcom stromal cu malignitate joasă. Adevăratele sarcoame stromale endometriale se caracterizează prin prezenţa de atipii microscopice evidente, inclusiv celule gigante şi mitoze numeroase. Invadează bazinul şi produce metastaze hematogene; uneori involuează în urma castrării. Aproximativ 50% din cazuri supravieţuiesc peste 5 ani.

Tumoarea mezodermică mixtă, după cum s-a menţionat, poate apare în orice segment al tractului genital feminin sub forma unor mase gelatinoase cu aspect de ciorchine de struguri, de unde şi denumirea de botriosarcom. În uter apare mai des după menopauză. Prezintă un aspect microscopic complex, structuri adenocarcinomatoase coexistând cu componente sarcomatoase conjunctive, mixoide, musculare, cartilaginoase şi chiar osteoide. Are o evoluţie deosebit de malignă, metastazând de timpuriu în special în plămân.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

99

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017