...






                        

09:48

Tusea convulsiva



Familia Halobacteriaceae

Genul Bordetella

Specii:

  • Bordetella pertussis (agentul tusei convulsive)
  • Bordetella parapertussis (agentul parapertusei)
  • Bordetella bronhiseptica (pneumonii, bacteriemii)
  • Bordetella avium
  • Bordetella holmensii (izolată din hemoculturi)
  • Bordetella hinzii (izolată din prelevate respiratorii)
  • Bordetella trematum (infecţii cutanate şi auriculare)

Caractere morfobiologice B. pertussis

Cocobacterii G-, asporogene, imobile, formează microcapsulă, în frotiu se dispun separat, în perechi sau lanţuri scurte. Reprezintă mi/o strict aerobe, foarte pretenţioase la cultivare.

Medii speciale de izolare: mediul Bordet-Gengou (geloză-sânge cu amidon şi glicerină); geloză-cazeină-sânge-cărbune activat

Mediul de transport Kuzneţov (soluţie tampon fosfat, 0,5% agar-agar, 0,2% cărbune activat)

Peste 3-5 zile de incubare în atmosferă umedă la 37° C apar colonii S mici, bombate, lucioase, cu aspect de picături de mercur, hemolitice (corespund bacteriilor virulente – faza I), forme R – avirulente, faza IV.

B.pertussis manifestă activitate biochimică redusă: oxidaza+, nu fermentează glucidele, ureaza-, nitrat-reductaza- .

Structura antigenică a B.pertussis este complexă:

  • Ag capsulare polizaharidice;
  • Ag proteice;
  • Ag fimbrial ;
  • (hemaglutinina);
  • Ag lipopolizaharidic.

Factorii de patogenitate. 

Adezine: 

  • Hemaglutinina filamentoasă (purtată de pili). Permite ataşarea bacteriei la mucoasa tractului respirator, de asemenea se fixează pe macrofagi şi limfocite.
  •  Aglutinogene. Proteine de suprafaţă situate pe fimbrii. Participă la ataşarea B.pertussis la celulele epiteliale. 
  • Pertactina. Proteină a membranei externe, permite fixarea pe membrana celulelor eucariote Subunitatea B a toxinei pertusice. Se fixează pe leucocite şi împiedică migrarea lor spre focarul inflamator. 

Toxine: 

  • Toxina pertussis (citotoxină de tip A-B). Acţionează asupra diferitor celule eucariote, mărind concentraţia intracelulară de AMP ciclic (în special în celulele epiteliale ale TR). Provoacă hiperlimfocitoză, sensibilizare la histamină, hipersecreţie de insulină. 
  • Adenilat-ciclaza-hemolizină. Hemolizina provoacă moartea macrofagelor şi monocitelor, adenilat-ciclaza perturbă activitatea bactericidă a PMN, monocitelor şi macrofagelor şi stimulează secreţia sero-mucoasă a căilor respiratorii
  • Toxina dermonecrotică. Se eliberează în urma lizei bacteriene. 
  • Toxina citotraheală. Glicopeptid care inhibă sinteza ADN, provocând distrugerea celulelor ciliate 
  • Endotoxina

 

Sursa de infecţie – omul bolnav, în special în perioada de debut al bolii.

Mecanismul de transmitere – aerogen, prin picături

B.pertussis manifestă tropism pentru mucoasa căilor respiratorii: faringe, trahee, bronşii, bronhiole, chiar alveole. Alterarea epitelilului ciliat împiedică eliminarea mucusului, el fiind eliminat doar prin tuse. Tusea survine din cauza iritaţiei mucoasei de către endotoxina bacteriană. Excitaţia de lungă durată a receptorilor terminali ai nervului pneumogastric determină un flux continuu de impulsuri în bulbul rahidian, ce duce la formarea unui focat de excitaţie dominant. El atrage excitaţii nespecifice de la alţi receptori, fapt ce determină accesele de tuse, care devin tot mai grave şi mai frecvente. Un stimul puternic poate stinge dominanta, cu atenuarea tusei. Focarul este foarte stabil, persistă şi după dispariţia bacteriei din organism. 

 

În evoluţia tusei convulsive se disting 4 stadii (perioade):

  • Perioada de incubaţie (3-15 zile)
  • Perioada catarală, foarte contagioasă. Caracterizată prin tuse seacă, rinoree (3-14 zile)
  • Perioada convulsivă (paroxistică). Accese de tuse spasmodică, epuizantă, asociată cu cianoză, vomă, convulsii. (2-4 săptămâni)
  • Perioada de convalescenţă (2-4 săptămâni)

Complicaţii grave sunt posibile la copiii sugari: bronho-pneumonii, encefalite. Imunitatea este durabilă, umorală. Rol protector au Ac anti-toxină pertussis şi anti-hemaglutinină filamentoasă.

 

Prelevate: mucozităţi nasofaringiene sau bronşice, recoltate cât mai precoce.

 

Metode de diagnostic:

  •  RIF; Examenul bacteriologic (însămânţare cu tamponul sau prin tehnică “plăcilor tuşite”);
  • Tehnnici de biologie moleculară (PCR);
  • Examenul serologic (RA, RFC, ELISA).

Reacţiile se pozitivează din săptămâna a II a perioadei convulsive. Se examinează seruri perechi prelevate la interval de 14-21 zile. Semnificativă este o creştere de cel puţin 4 ori a titrului Ac.

 

Tratamentul: 

Eritromicină sau cloramfenicol– cel puţin 10 zile (până la apariţia Ac); Imunoglobulină umană antipertussis

 

Profilaxia specifică: 

Imunizarea artificială obligatorie cu vaccin ADTP. Componentul antipertusic este reprezentat de o suspensie de bordetele de faza I, adsorbite pe adjuvant. Vaccinul acelular conţine unele componente bacteriene (anatoxina pertussis, hemaglutinina filamentoasă). Este mai bine tolerat, dar mai puţin eficace. Imunoglobulină umană antipertussis

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

138

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017