...






                        

16:11

Zonula lui Zinn si Umoarea apoasă (humor aqueus)



Zonula lui Zinn (zonula ciliaris) este o formaţiune circulară, care se întinde din zona ecuatorului cristalinian pînă la zona ciliară şi suspendă cristalinul de aceasta dm__urmă^ Zonula este alcătuită din nenumărate fibreTme(fibrae zonulares), care se fixează cu o extremitate a lor pe retina eiliară, iar cu alta pe capsula cristalinului (fig. 560). La acest nivel, ele dau naştere unei membrane circulare fine, suprapusă capsulei regiunii ecuatoriale, aşa-numita lamelă zonulară *. Fibrele sînt dispuse radiar faţă de cristalin. Se disting fibre zonulare anterioare şi posterioare.

Cele anterioare sînt scurte şi, desprinzîndu-se de pe procesele ciliare, se îndreaptă înapoi şi se inserează pe faţa posterioară a cristalinului, în apropierea ecuatorului. Fibrele posterioare se desprind de la nivelul orei serrata şi al orbiculului ciliar, au o direcţie anterioară şi după ce se încrucişează cu precedentele se prind pe faţa anterioară a cristalinului, tot în apropierea ecuatorului. Un număr mai redus de fibre, atît din cele anterioare cît şi din cele posterioare, se fixează chiar la nivelul ecuatorului. între fibrele anterioare şi cele posterioare se delimitează, în grosimea zonulei, un spaţiu concentric cu ecuatorul cristalinului, numit canalul lui Petit (spatia zonularia). El este triunghiular pe secţiune şi este în comunicare cu camera anterioară, conţinînd deci umoare apoasă.

Umoarea apoasă (humor aqueus)

Umoarea apoasă (humor aqueus) este un lichid limpede, transparent, care umple nişte spaţii situate între diverse formaţiuni ale ochiului, numite cameră anterioară.

* Neomologată în  N.I.

  1. Camera anterioară a globului ocular.

Camera anterioară (camera anterior bulbi) este un spaţiu delimitat înainte de faţa posterioară a corneei, iar înapoi de faţa anterioară a cristalinului (fig. 561). Peretele ei anterior este convex. Peretele posterior bombează puţin înspre lumenul camerei. Are un diametru transversal de 12 mm şi unul anteroposterior de 2,5  mm.

  1. Unghiul irido-cornean.

Peretele anterior se întîlneşte cu cel posterior sub un unghi ascuţit, formînd circumferinţa came-rei anterioare, regiune unde se întîlnesc corneea, sclerotica şi irisul. Această circumferinţă este o regiune extrem de importantă din punct de vedere funcţional, fiindcă la acest nivel are loc filtrarea umoarei apoase înspre căile ei de excreţie. Zona de întîlnire dintre iris, cornee şi sclerotica, unghiul iridocorneean (angulus iridocorneialis), este închisă de un sistem de trabecule, care poartă denumirea de ligamentul pectinat al lui Huecq (lig. pectina-tum anguli iridocornealis). Ligamentul pectinat provine din inelul lui Dollinger şi din straturile interne ale scleroticii. El se întinde în direcţie posterioară, înspre muşchiul ciliar şi înspre rădăcina irisului. Pe secţiune are o formă triunghiulară, cu o latură delimitată de camera anterioară, una de iris şi una de muşchiul ciliar. Reamintim că muşchiul ciliar se inserează de asemenea pe inelul lui Dollinger, în vecinătatea originii ligamentului pectinat. Ligamentul pectinat este alcătuit de o serie de fascicule şi travee fibroase, care circumscriu între ele un sistem de spaţii lacunare. Spaţiile se numesc ale lui Fontana (spatia anguli iridocornealis) şi sînt căptuşite cu un endoteliu discontinuu. Ele sînt în legătură atît cu camera anterioară cît şi cu canalul venos al lui Schlemn şi reprezintă una din căile de evacuare a umorei apoase.

Tot din camera anterioară face parte un spaţiu endocular, delimitat înainte de faţa posterioară a irisului, iar înapoi de faţa anterioară a zonulei lui Zinn şi a cristalinului. El este o cavitate inelară, care, pe lîngă cei doi pereţi mai sus amintiţi, mai prezintă şi două circumferinţe. Mica circumferinţă este alcătuită de alipirea irisului de faţa anterioară a crisalinului, de unghiul iridocristali-nian. Cele două formaţiuni nu aderă între ele, ci sînt doar alăturate, între ele persistînd un spaţiu capilar. La nivelul marii circumferinţe periferice proemină în acest spaţiu baza proceselor ciliare. între ele se prelungesc, în direcţie radiară, recesu-rile camerei anterioare, aşezate în văile ciliare. După cum vedem, nomenclatura nouă internaţională numeşte camera posterior bulbi tot ce este aşezat îndărătul cristalinului, în esenţă corpul vitros cu membrana lui. Corelativ tot ce este înaintea cristalinului se numeşte camera anterior bulbi.

  1. Circulaţia umorii apoase.

Umoare apoasă (humor aquosus) * este un lichid clar, incolor, cu un indice de refracţie apropiat de cel al apei. Ea umple camera anterioară a globului ocular şi reprezintă un mediu refringent.

Umoarea apoasă ia naştere la nivelul feţei posterioare a corpului ciliar şi a irisului. Un rol însemnat în producerea ei joacă procesele ciliare. Umoarea provine din sînge printr-un proces încă nu prea bine lămurit: în formarea ei se bănuiesc fenomene de ultrafiltrare, secreţie şi dializă (v. meninge).

* înlocuieşte,  conform  unei  revizii  din   1960   (aprilie), termenul  de  aqueus  adoptat  la  Paris.

Camera posterioară a globului ocular şi corpul vitros.

Corpul vitros umple spaţiul delimitat de porţiunea optică a retinei, cristalin şi zonula lui Zinn numit camera posterior bulbi. El este alcătuit dintr-o substanţă gelatinoasă, care conţine 98—99% apă. Este un gel hidratat la maximum, care nu se poate umfla mai mult nici în condiţii patologice. Corpul vitros are o consistenţă semi-fluidă şi din ea se izolează o pătură superficială subţire, de o consistenţă ceva mai accentuată, denumită impropriu membrana hialoidiană (membrana vitrea). în partea anterioară, unii autori descriu o adevărată capsulă, foarte subţire, care se întinde pînă în regiunea orei serrata. între corpul vitros şi porţiunea optică a retinei există o adeziune datorită doar capilarităţii. La nivelul zonulei şi al cristalinului, aderenţa este ceva mai mare. în partea anterioară, corpul vitros este deprimat, alcătuind un pat pentru faţa posterioară a cristalinului (fossa hyaloidea). Procesele ciliare, de asemenea,   determină   mici   depresiuni   pe   suprafaţa lui.

In ceea ce priveşte structura corpului vitros se descrie un fel de stromă de natură fibrilară (stroma vitreum), care conţine în ochiurile ei umoarea vi-troasă (humor vitreus). Elementele stromei sînit foarte rare şi greu de evidenţiat. Par să fie de origine glială. Masa corpului vitros, omogenă în aparenţă, este divizată în numeroase segmente, separate printr-un sistem de interstiţii. Acestea şi deci şi segmentele sînt dispuse concentric la suprafaţă şi radiar în profunzime. De-a lungul axului an-teroposterior, între papila nervului optic şi polul posterior al cristalinului, substanţa vitrosului este aproape lichidă şi alcătuieşte un traiect care a fost denumit impropriu canalul hialoidian (canalis hya-loideus). Prin acest traiect a trecut în timpul dezvoltării embrionare o ramură a arterei centrale a retinei, artera hialoidiană (a. hyaloidea). Aceasta se termină într-o capsulă vasculară pericristali-niană şi asigură într-o anumită perioadă nutriţia cristalinului. încă înainte de naştere dispar atît capsula vasculară cît şi artera hialoidiană.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

59

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017