...






                        


Pesta Tabloul clinic PART 1

Tablou clinic. Perioada de incubaţie în pestă este de 3—6 zile. Afecţiunea are debut acut, inopinat, cu frison puternic şi ascensiune termică vertiginoasă pînă la 39—4C. Frisonul alternat de hipertermie, cefaleea puternică şi vertijul, astenia pronunţată, insomnia, mialgiile, nauseea, voma sînt semnele tipice ale debutului bolii. Unii bolnavi se află în stare de inhibiţie psihică, de obnubilare, alţii îşi păstrează conştiinţa, se află în stare de agitaţie psihomo-torie cu delir şi halucinaţii. Bolnavii devin agitaţi, se ridică brusc din pat, încearcă să fugă. Pentru bolnavii de pestă sînt caracteristice mersul nesigur, hiperemia feţei şi conjuctivelor. Vorbirea devine neclară, ca în starea de ebrie­tate. Se schimbă şi aspectul bolnavului : facies peritoneal, păstos, mai tîrziu faţa devine trasă. Sub ochi se văd cearcăne negre, faţa e cianotică, exprimă suferinţă, deseori teamă, disperare. Privirea e fixă, „absentă".

Pielea bolnavilor este fierbinte şi uscată la palpare. în cazurile severe pot apare peteşii multiple şi chiar hemoragii masive care pe cadavre devin purpu-rii-întunecate, din care cauză pesta a fost denumită „molimă neagră".

în primele ore de debut, de pe urma intoxicaţiei brutale, apar simptome de afectare- a sistemului cardiovascular. Limitele cordului sînt dilatate, zgomo­tele cardiace sînt asurzite, progresează tahicardia (pînă la 120—160 băt./min.). Tensiunea arterială scade, la bolnavii gravi pulsul este aritmie. Se agra­vează rapid dispneea, cianoza. Limba are aspect caracteristic : este îngroşată, cu fisuri, cruste, e acoperită de un depozit alb gros, parcă ar fi pudrată cu cretă sau „dată cu var". Frecvent se constată tremorul limbii. Mucoasele bucale sînt uscate. Amigdalele deseori sînt mărite, exulcerate, pe palatul moale se produc hemoragii punctiforme. Ficatul şi splina prezintă exces de volum. în cazuri severe apare vomă sangvinolentă sau ca zaţul de cafea ;

scaunul este frecvent, lichid, cu mu­cus şi sînge. Se constată hematurie şi albuminurie, se dezvoltă oligo-anuria.

Pe lîngă manifestările generale ale afecţiunii se produc leziuni proprii fiecărei forme a ei. Abordînd clasifi­carea topografică a formelor clinice de pestă din punct de vedere epidemic, G. Rudnev (1972) a propus următoa­rea perfecţionare a clasificării :

A.   Forme   preponderent   locale :

1) cutanată, 2) bubonică, 3) bubono-cutanată.

B.   Forme diseminate intern sau generalizate : 1) septică primară, 2) septică secundară.

C.   Forme diseminate extern (centrale, mai fpecvent cu diseminare externă abundentă) : 1) pulmonară primară, 2) pulmonară secundară, 3) intestinală.

Forma intestinală a pestei nu este acceptată de majoritatea savanţilor ca entitate independentă. în prezent se mai distinge şi forma faringeală a pestei, precum şi starea de purtător de bacili.

în forma cutanată primară de pestă, care se întîlneşte re­lativ rar (3—4%) şi deseori trece în forma bubono-cutanată, sînt posibile modificări locale sub formă de ulcere necrotice, furuncul, carbuncul hemora­gie. Pentru ulcerele necrotice este caracteristică succesiunea rapidă a stadii­lor : maculă, papulă, veziculă, pustulă, ulcer. Ulcerele în pestă se disting prin sensibilitate vădită la durere, evoluţie trenantă, vinderare lentă cu cicatrice.

Semnul major în forma bubonică a pestei este bubonul — o tumefiere dureroasă a ganglionilor limfatici. Buboanele sînt mai frecvent solitare, rareori multiple. Localizarea lor e variată, însă locurile de predilec­ţie sînt membrele inferioare (fig. 24) (buboane inghinale), regiunea axilară şi cervicală. Un semn timpuriu al viitorului buboh este sensibilitatea vădită la durere, care îi impune bolnavului poziţii forţate nefireşti : membru inferior flectat şi addus, braţ abdus, contraflexia gîtului etc. în primele zile bubonul se palpează ca o induraţie mică, mai tîrziu ganglionul limfatic se umflă, ţe­sutul celular şi pielea circumiacentă se tumefiază şi formează aderenţe cu ganglionul. Această intumescenţă difuză, deseori de duritate ca de cartilaj, provoacă dureri acute, prezintă un conglomerat de ganglioni limfatici ade­renţi. Conglomeratul doar rareori păstrează aspectul lobular. Pielea la nivelul lui la început nu suferă modificări, însă ulterior, pe măsura creşterii lui în volum, ea se tensionează, devine netedă şi lucioasă, cu reflexe de lipodermie, capătă culoare roşie sau roşie-întunecată. Suprafaţa pielii este fierbinte la palpare. Limfangoiţi de obicei nu se observă.

Bubonul dureros sau indurat treptat devine păstos, apar regiuni de fluc-tuenţă. în jurul lui se pot observa vezicule sau pustule cu conţinut sangvinolent opalescent. Ulterior fluctuenţa progresează şi în a 8—12-a zi de boală bubonul se poate deschide, eliminînd cantităţi mari de puroi dens verde-gălbui (fig. 25). Actualmente, în condiţii de antibioticoterapie, deschiderea spontană a buboane-lor este un fenomen excepţional, mai frecvent el se resoarbe sau se sclerozează.

670

Comentarii :


avatar

Alte materiale :



Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2021