...





                        

Anatomia omului [65]
Anatomia topografica [30]
Anestezie/Reanimare [17]
Alergologie [10]
Biochimia [38]
Biochimie Clinica [8]
Biofizica [14]
Biologie moleculara [28]
Biostatistica [7]
Boli Infectioase [12]
Boli infectioase la copii [27]
Boli profesionale [1]
Cardiologie [54]
Chimie bioorganică [4]
Chirurgie [65]
Chirurgia OMF [4]
Chirurgia pediatrica [15]
Cultura comunicarii [0]
Kinetoterapie [10]
Dermatologie [34]
Ecologie [2]
Endocrinologie [15]
Epidemiologie [9]
Examen de Stat USMF [18]
Farmacologie [30]
Filosofie si bioetica [17]
Fiziologia umana [41]
Fiziopatologie [37]
Ftiziopneumologie [11]
Gastroenterologie [34]
Genetica umana [39]
Geriatrie [2]
Ginecologie [22]
Igiena generala [29]
Imunologie [9]
Hematologie [31]
Hepatologie [5]
Histologie [18]
Medicina interna- Terapie [61]
Medicina de Familie [23]
Medicina de Laborator [1]
Medicina Militara [3]
Medicina legala [6]
Medicina sociala [2]
Microbiologie [14]
Morfopatologie [40]
Nefrologie [28]
Neurologie [25]
Neonatologie [16]
Nursing [7]
Obstetrica [28]
Oftalmologie [11]
ORL [11]
Oncologie [9]
Parazitologie [29]
Pediatrie si Puericultura [156]
Pneumologie [37]
Psihiatrie [56]
Psihologie [24]
Radiologie si Imagistica [38]
Reumatologie [33]
Sexologie [1]
Stomatologie [33]
Traumatologia si ortopedia [24]
Urgențe medicale [32]
Urologie [24]




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...


Ar putea sa te intereseze:


Anatomia omului

Aparatul respirator


·

   Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

   Puteti expedia materialele Dvs pe mail: admin@medtorrents.com

 

Particularităţi semiologice la copil

Frecvenţa respiraţiei:

• Nou-născut    40-50 respiraţii/minut;
• Sugar    25-30 respiraţii/minut;
• De la 2-3 ani    18-20 respiraţii/minut.

Tipul respiraţiei:

• Nou-născut: - respiraţie abdominală

   - se face pe cale nazală

      - ritm adesea neregulat

• Sugar: - progresiv respiraţia devine toraco-abdominală

     - de la 6 luni poate respira pe gură

     - regularitatea ritmului respirator

•De la 2 ani: respiraţia este identică cu cea de la adult

OPRIREA RESPIRAŢIEI

Aspect clinic - Două situaţii au semnificaţia opririi respiraţiei:

1. Absenţa totală şi prelungită a ventilaţiei (apnee), deci STOP RESPIRATOR

2. Existenţa mişcărilor respiratorii INEFICACE

• bradipnee extremă (ineficientă)
• succesiune anarhică de gasp

Aspectul pacientului este foarte grav:

• palid sau cianotic
• inconştient
• inert

® o criză convulsivă anoxică se poate asocia acestei simptomatologii

  La nou-născut 2 aspecte trebuie subliniate pentru a evita confuziile:

• mişcările respiratorii normale sunt aproape invizibile;
• la prematur apar frecvente pauze respiratorii (aritmia respiratorie a prematurului).

  Bilanţul etiologic este o necesitate imediată.

  Ce trebuie făcut ?

  Primul lucru care trebuie făcut este de a verifica dacă există sau nu şi o oprire a circulaţiei, prin palparea pulsului la nivelul unei artere mari (carotidă, humerală sau femurală). În caz de oprire a circulaţiei sau bradicardie agonică, tratamentul ambelor dezordini este un imperativ.

  Trebuie, de urgenţă, să se asigure o ventilaţie eficace:

• dacă se poate, foarte rapid, să se dezobstrueze căile aeriene superioare;
• în absenţa altei posibilităţi, respiraţia gură la gură;
• pe cât este posibil, să se ventileze pe mască cu oxigen pur şi să se golească stomacul (pentru a evita aspiraţia).

  Dacă după aceste prime măsuri, situaţia respiratorie nu este restabilită suficient, se va practica o intubaţie traheală care să permită:

• aspiraţia bronşică;
• ventilaţia pe tub.

  În fiecare etapă a acestei reanimări este necesar să se verifice eficacitatea gesturilor sau măsurilor întreprinse.

Este foarte important să se obţină:

• expansiunea regulată şi simetrică a celor două hemitorace;
• recolorarea rapidă a buzelor pacientului;
• ritm cardiac satisfăcător.

În caz de efect îndoielnic, poate fi vorba de:

• o eroare de tehnică ce trebuie corectată imediat;
• o etiologie care să necesite ea însăşi un gest terapeutic complementar (obstrucţia căilor aeriene, pneumotorace…).

În decursul unei astfel de reanimări, trebuie practicat întotdeauna:

• o radiografie toracică;
• un examen al gazelor sanguine: PaCO2 (VN 37 ± 2 mmHg), PaO2 (VN 95 + 4 mmHg), Sat. O2 (VN > 90% în sângele capilar).

 ETIOLOGIE

• Într-un număr de cazuri, oprirea respiraţiei reprezintă termenul ultim al unei detrese respiratorii;
• Dacă este semnul inaugural (deci primul semn de boală), oprirea respiraţiei se poate datora unuia din următoarele 5 grupe de cauze:

1. O origine accidentală sau traumatică: înec, electrocutare, contuzie cerebrală, intoxicaţie cu CO2, aspirare de corp străin, reflux gastroesofagian.

2. O bronhopneumopatie acută infecţioasă înainte de 6 luni, şi mai ales înainte de 3 luni, de natură: virală sau tuse convulsivă.

3. O dereglare metabolică severă: - hipoglicemie

      - hipocalcemie etc….

 

4. O intoxicaţie cu un produs depresor al centrului respirator.

5. O afecţiune acută a SNC:

  - adesea o criză convulsivă, clinică sau numai electrică, ea constituind cauza directă a accidentului respirator;

  - înainte de a eticheta convulsiile ca “febrile” trebuie excluse:

• meningita;
• hematomul subdural;
• sindromul de hipertensiune intracraninană.

 

  Detresa vitală respiratorie, ASFIXIA, este asocierea unei hipoxemii şi a unei hipercapnii, traducând existenţa unei HIPOVENTILAŢII ALVEOLARE GLOBALE.

Simptome clinice sunt cele ale:

1. Anoxiei: - cianoza

2. Hipercapniei:

• sudoraţie profuză, predominând la frunte;
• tahicardie;
• hipertensiune arterială.

semne la care se asociază consecinţele lor neurologice:

• excitabilitate anormală a pacientului;

 • alternanţa fazelor de agitaţie şi de somnolenţă;

• comă de profunzime variabilă.
 

Ce trebuie făcut ?

® În toate cazurile trebuie efectuat un examen clinic rapid, dar complet.

® De fiecare dată când este posibil, rapid şi dacă starea pacientului o permite, se practică:

• o radiografie de torace, pe loc (şi eventual o radiografie a laringelui din profil);
• un examen al gazelor sanguine:

  - PaO2 < 50 mmHg sub oxigenoterapie maximală;

  - PaCO2 > 60 mmHg;

sunt date obişnuite şi de mare gravitate.

 Tratamentul de urgenţă

® În unele cazuri, gestul salvator constă în a “ridica” un obstacol de pe căile aeriene, în a evacua un pneumotorace sufocant.

® Dacă acestea sunt măsuri insuficiente, în toate celelalte circumstanţe trebuie să se practice:

  1. Intubaţia traheală care - este periculoasă în mod deosebit din cauza riscului opririi circulaţiei - nu trebuie făcută decât după oxigenarea pacientului şi golirea stomacului.

  2. Aspiraţie bronşică atentă.

  3. Efectuarea unei ventilaţii artificiale, dar mai ales iniţial să nu se hiperventileze subiectul (risc de colaps la reventilare, cel mai adesea tranzitoriu).

  Simptomele care traduc EPUIZAREA RESPIRATORIE la un bolnav deja aflat sub supraveghere:

  1. Ritm respirator din ce în ce mai neregulat.

  2. Încetinirea frecvenţei respiratorii.

  3. Diminuarea semnelor de luptă ventilatorie, înlocuite de “gasp” sau de secuse ale capului.

  4. “Slăbirea” tusei, cu încărcarea progresivă a căilor respiratorii.

  5. Paloare, tot mai exprimată.

  6. Cianoză, care la pacientul supus administrării de oxigen poate fi înlocuită cu o eritroză ® fenomen fals liniştitor.

  7. Accentuarea anomaliilor radiologice.

  8. Examenul repetat al gazelor sanguine - dacă este posibil - arată:

•o creştere progresivă a PaCO2
•constituirea paralelă a unei acidoze metabolice este freceventă

 

  Acest bolnav trebuie încredinţat unei unităţi de reanimare; decizia de a-l pune pe ventilaţie artificială în timpul transportului se hotărăşte, după conjunctură, de către medicul care a fost iniţial responsabil de soarta copilului, de transportor şi serviciul de primire.

Cauzele insuficienţei respiratorii acute

 

6 mecanisme principale pot să ducă la asfixie (IRA):

 

1. O tulburare a comenzii (prin suferinţa centrului respirator).

2. Paralizia muşchilor respiratori, intercostali şi a diafragmului.

3. O obstrucţie a căilor aeriene superioare.

4. O suferinţă parietală a cutiei toracice.

5. Revărsat gazos sau lichid intratoracic important:

  - pneumotorax

  - pleurezie

6. O afecţiune bronhopulmonară.

  Aceste diferite mecanisme pot fi responsabile de o dispnee ale cărei principale etiologii vor fi discutate.

  A lăsa un copil să se “asfixieze” este un caz de ne-asistenţă a unei persoane în pericol.

Deci, insuficienţa respiratorie

-PENUMOGENĂ,  
-EXTRAPULMONARĂ (blocaj periferic în intoxicaţii)

  CIANOZA

ASPECTE CLINICE

  Cianoza, colorarea anormală, albăstruie a tegumentelor, trebuie totdeauna apreciată la extremităţi: unghii şi, mai ales, buze. Ea este dată de prezenţa în sângele capilar a unui nivel de Hb redusă  > 5g%.

Cianoza

® poate fi absentă la un subiect hipoxemic care este anemic;

® poate exista la un subiect poliglobulic care nu are nici o tulburare de hematoză.

Etiologie

  Ancheta etiologică a unei cianoze este totdeauna urgentă. Trebuie făcute 2 demersuri:

® Singur, studiul clinic poate fi dificil. El se bazează în principal pe existenţa sau nu a:
• unei dispnei şi a semnelor de insuficienţă ventilatorie;
• simptomelor insuficienţei cardio-circulatorii.
 

® Cunoaşterea cifrei PaO2 este un element foarte util:

• a aerului ambiant (dacă este posibil, fără să fie periculos pentru pacient);
• în hiperoxie - respiraţia timp de 20’ într-o atmosferă cu FiO2 de 100%

 

  În perioada neonatală se observă frecvent:

•o cianoză localizată la nivelul membrelor inferioare după naşterea pelviană;
•o cianoză localizată la extremitatea cefalică după circulară de cordon.
Vizualizat: 1146     Download: 315

Comentarii:


avatar


Materiale noi pe site:



Cele mai citite materiale:



  
Design by Dr. wikko © 2019