...





                        

Anatomia omului [65]
Anatomia topografica [30]
Anestezie/Reanimare [17]
Alergologie [10]
Biochimia [38]
Biochimie Clinica [8]
Biofizica [14]
Biologie moleculara [28]
Biostatistica [7]
Boli Infectioase [12]
Boli infectioase la copii [27]
Boli profesionale [1]
Cardiologie [54]
Chimie bioorganică [4]
Chirurgie [65]
Chirurgia OMF [4]
Chirurgia pediatrica [15]
Cultura comunicarii [0]
Kinetoterapie [10]
Dermatologie [34]
Ecologie [2]
Endocrinologie [15]
Epidemiologie [9]
Examen de Stat USMF [18]
Farmacologie [30]
Filosofie si bioetica [17]
Fiziologia umana [41]
Fiziopatologie [37]
Ftiziopneumologie [11]
Gastroenterologie [34]
Genetica umana [39]
Geriatrie [2]
Ginecologie [22]
Igiena generala [29]
Imunologie [9]
Hematologie [31]
Hepatologie [5]
Histologie [18]
Medicina interna- Terapie [61]
Medicina de Familie [23]
Medicina de Laborator [1]
Medicina Militara [3]
Medicina legala [6]
Medicina sociala [2]
Microbiologie [14]
Morfopatologie [40]
Nefrologie [28]
Neurologie [25]
Neonatologie [16]
Nursing [7]
Obstetrica [28]
Oftalmologie [11]
ORL [11]
Oncologie [9]
Parazitologie [29]
Pediatrie si Puericultura [156]
Pneumologie [37]
Psihiatrie [56]
Psihologie [24]
Radiologie si Imagistica [38]
Reumatologie [33]
Sexologie [1]
Stomatologie [33]
Traumatologia si ortopedia [24]
Urgențe medicale [32]
Urologie [24]




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...


Ar putea sa te intereseze:


Anatomia omului

Aparatul respirator- anatomie si fiziologie


·

   Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

   Puteti expedia materialele Dvs pe mail: admin@medtorrents.com

 

 

Dispnea   = dificultatea de a respira. Caracterizeaza majoritatea bolilor acute si cronice ale aparatului respirator.

Exista trei tipuri de dispnee:

 1) dispnea de tip obstructiv care evolueaza cu bradipnee

 2) dispnea obstructiva cu tahipnee caracterizeaza detresa respiratorie, care de fapt este o parte din insuficienta respiratorie pulmonara.

3) dispnea sine materia, fara substrat organic respirator.

 

1) Dispnea obstructiva cu bradipnee - Dupa localizarea  procesului inflamator, dupa localizarea corpului strain aspirat ea se poate manifesta in diversi timpi respiratorii.

- poate fi dispnee inspiratorie, cind evolueaza cu triaj      supraclavicular, suprasternal, intercostal +   cornaj asa numita dispnee  larigiana.

- dispnea expiratorie - cu raluri sibilante sau dispnea bronsica,   avand ca prototip criza de astm, deci exprima suferinta   pe bronsiile mici.

- dispnea mixta: inspiratorie si expiratorie de origine traheala   de exemplu in traheita gripala pseudomembranoasa , in   unele bronhopneumonii, pneumonii interstitiale   spastice.

- dispnea obstructiva mai poate evolua cu sindromul de   penetratie, ceea ce caracterizeaza aspirarea de   corpi straini. Dupa localizarea corpului strain   dispneea poate fi:

  - larigiana

  - bronsica

  - se observa in ambii timpi respiratorii:   inspiratie si expiratie avand un caracter   schimbator de la un moment la altul al zilei.

 

2) Dispnea ce evolueaza cu tahipnee = detresa respiratorie.   Ea caracterizeaza majoritatea suferintelor pulmonare  dar poate caracteriza si unele suferinte extrapulmonare, atunci cind cordul se decompenseaza - deci copilul prezinta insuficienta cardiaca, poate apare tahipneea. Cel mai important element in cadrul dispneei cu tahipnee este recunoasterea semnelor de insuficienta cardiaca:

  - hepatomegalie;

  - turgescenta venelor jugulare;

  - cardiomegalie;

  - tahicardie;

  - edeme palpebrale.

  Trebuie luat pulsul la nivelul unei artere de calibru mare (femurala, carotida). Daca  luand pulsul la femurala, in conditii de insuficienta respiratorie si cardiaca, pulsul este de intensitate mare -  sa ne gindim la coartatia de aorta. Daca tahicardia este peste 160 batai/minut este vorba despre tahicardia supraventriculara cu corespondenta si modificarea E.K.G.

  Trebuie apreciata intensitatea suflurilor, si mai ales a suflului sistolic.

  Radiografia pulmonara arata hili incarcati, cu desen interstitial accentuat, pastile vasculare, aspectul de plamini incarcati, fiind in malformatiile de cord cu shunt stg.- dr. In context infectios gasim miocardita acuta care explica tahipneea.

  Daca exista raluri sibilante, cu torace in hiperinflatie, destins, cu expir prelungit ne gindim la bronsiolita acuta, care de obicei este de etiologie virala.

  Daca exista semne unilaterale de suferinta pulmonara, de exemplu o alveolita (pneumonie) tahipneea poate fi de citeva ore, sau brusc incepe respiratia dificila, starea toxica se accentueaza progresiv, nu se mai respecta scizurile, aparind pleurezia, cu tot aspectul functional fizic si radiologic.

  Forma majora a suferintei de acest gen este stafilococia pleuro-pulmonara. Daca la examenul obiectiv se percep raluri crepitante diseminate pe ambi campi pulmonari = apare interstitiu accentuat si umbre micronodulare diseminate.

  Daca exista raluri crepitante localizate pe un lob sau segment, cu respiratie suflanta sau suflu tubar, pe radiografie apare opacitate localizata = pneumonia franca lobara.

  Daca la toate acestea apare hipersonoritate intensa sa ne gandim la pneumotorace.

  Tahipneea se mai poate gasi in deformatii toracice grave si pareze sau paralizii respiratorii.

3) Dispnea sine-materia

  Este dificultatea respiratorie care apare in unele stari de suferinta metabolica - de ex. in acidoza metabolica  din diabetul zaharat decompensat, cu respiratie de tip Kussmaul. De asemenea exista dispneea din intoxicatiile cu salicilati (aspirina) si cu suferinta NC, din encefalite, meningite, hemoragii cerebrale si come.

 

CIANOZA

  Este fenomenul ce apare atunci cind carboxihemoglobina redusa este peste 5g%. Intensitatea cianozei la un bolnav cu insuficienta respiratorie traduce gravitatea acestei insuficiente respiratorii.

  Pentru a se produce cianoza, trebuie sa fie o suferinta celulara, cu hipoxie exprimata mai ales in anemii, cu cat anemia este mai grava. De aici aplicarea practica a masurii terapeutice - ca in insuficienta respiratorie la anemicii gravi, printre masurile de urgenta, transfuzia de sange izogrup, izorh se impune.

Gradele de insuficienta respiratorie

- prezenta dispneei fara cianoza = insuficienta respiratorie   grad I;

- dispneea + cianoza periferica = insuficienta respiratorie   grad II;

- dispneea + cianoza generalizata = insuficienta   respiratorie grad III;

  Cele mai grave semne biologice in cadrul insuficientei respiratorii sunt:

- ppO2 < 60mmHg (N=100%);

- ppCO2 > 60mmHg (N=35 - 40mmHg);

- acidoza metabolica ± acidoza respiratorie;

- E.B. si pCO2.

Cum ne orientam in diagnosticul in fata unui bolnav care are cianoza?

1. - daca exista un semn clar de insuficienta  respiratorie si   circulatorie;

- daca circulatia periferica este buna, puls bun, atunci cianoza   este de origine respiratorie;

- daca semnele de suferinta respiratorie sunt prezente, pot   apare si semne de insuficienta circulatorie manifestate   in 2 moduri:

  - modificari cardiace;

  - modificari hepatice.

Cardiac - modificari ascultatorii, tensiune, radiologice +   hipertrofie - insuficienta cardiaca a unui soc cardiogen.

Alteori ficatul in limite normale, cu modificari cardiace minime, poate exista socul necardiogen, in infectii grave, pareze vasculare, hipervolemie etc.

2. Daca pe prim plan sunt semne de suferinta respiratorie:

- poate fi o insuficienta circulatorie, mai ales in unele   dereglari termice in sens de hipo sau hipertermie;

- daca exista unele semne circulatorii cu extremitati calde,   se simte pulsul arterial, ne putem gindi la   cardiopatie congenitala cianogena, Tetrada Fallot,   sau la poliglobulie sau la methilhemoglobinemia   din intoxicatia cu nitriti (apa de fantana);

- cianoza pretinde intotdeauna absenta de oxigen.

  Indiferent de originea respiratorie sau cardiaca a cianozei ea se remediaza sub O2.

 

DISPNEA LARINGIANA

  Ne intereseaza mai ales in laringitele virale, ce pot apare sub forma de epidemii, in unele anotimpuri.

Are trei forme importante:

  1. Laringita striduloasa;

  2. Laringita edematoasa;

  3. Laringita severa - epiglotita.

1. Laringita acuta striduloasa

  Apare in context viral, febril, si se manifesta prin tuse latratoare, voce ragusita, fond pe care apare o dispnee respiratorie ce se agraveaza cu prilejul fiecarui acces de tuse. La baza ei sta inflamatia marcata a laringelui, uneori cu aspect de pseudomembrane (in gripe), iar la copiii spasmofilici cu modificari ale metabolismului Ca si P, datorita spasmelor la nivel laringian si mai ales in cursul noptii.

 

Tratament

- antiinflamator nesteroid la inceput de tip Aspirina 0,10 g/kg c/zi si nu se depasesc 3 g, daca inflamatia e foarte marcata, se administreaza HHC i.v. 10 mg/kg c/doza si la nevoie se repeta. Apoi bolnavul se sedeaza cu doze mici de Fenobarbital 3-5 mg/ kg c pentru a inhiba centrul respirator. Se pune in admosfera calda si umeda. Se pot efectua aerosoli cu hidrocortizon, ca antiinflamator, iar in prezenta eventualelor secretii viscoase si in tusea chinuitoare se adauga N.Acetilcistein (Mucosolvin) = mucolitice, Eurespal, Mucotreis 2%.

 

2. Laringita acuta edematoasa = laringita care evolueaza cu edem subglotic.

  In aceasta situatie vocea poate fi pastrata, sau usor modificata. Domina clinic dispneea inspiratorie mai accentuata in intensitate fata de laringita striduloasa, alaturi este dispneea + cianoza, cand se administreaza HHC i.v. 10 - 50 mg/kg c /zi, determinand de fapt o "traheostomie medicamentoasa". Se poate administra si Solucortef sau Soludecadrin i.v. Solumedrol cu eficienta mai prompta si de durata mai mare. Se acopera cu antibiotice. Uneori este necesara intubatia, dar multi autori pledeaza pentru abtinerea de la aceasta manopera pentru a evita eventualul spasm glotic, infectia, dar daca dispneea se mentine, iar cianoza se acutizeaza, este iminenta de moarte prin asfixie si se impune si traheostomia cu intubatie.

3. Epiglotita

- poate debuta in cazul unei viroze, cu febra inalta (39-400), tuse dar care rapid se complica cu o suprainfectie microbiana cel mai adesea de etiologie cu: Haemophilus Influenczae, sau Cocobacilul Pfeifer.

Epiglotita cauzata de Haemophilus Influenczae se manifesta prin febra 400, stare toxica, dispne inspiratorie puternica, si stare generala profund alterata.

Tratamentul in acest caz este cu:

- antiinflamatoare steroide, HHC i.v. doze mari 10-100 mg/kg c, imunoglobuline (Octagam) i.v. pentru sustinere imunologica si fixarea antigenelor virale.

- antibioterapia este obligatorie. Ampicilina doze mari de 300 mg/kg c/ zi. Daca exista fenomene de rezistenta la ampicilina se pot administra:

  - Cloranfenicol injectabil 50mg/kg c, dar este obligatorie respectarea contraindicatiilor:

   - se da cu pudenta la nou nascuti si in general sub 3 luni;

   - nu se da la anemici;

   - nu se da la cei cu leucopenie;

   - sau la cei cu rezistenta la Cloranfenicol sau alergie la el.

  - Cefalosporine generatia III (Clacid)

  - Macrolide generatia III pentru a evita inhibitia   medulara.

  - Atmosfera calda si mai umeda.

 

ASPIRAREA CORPILOR STRAINI

Este frecventa la copii peste un an si la prescolari.

Ce ar putea aspira - defapt orice, dar mai ales:

  - bile;

  - margele;

  - bomboane;

  - tablete;

  - fragmente de mar, nuci, alune;

  - simburi de fructe;

  - boabe de porumb, fasole;

  - "dinti scapati".

 

Clinic

  In plina stare de sanatate, in contextul unei  stari de sanatate apare un acces de sufocare dramatica, cu agitatie, cianoza, efort de tuse, uneori cu hemoptizie.

  Toate acestea de fapt constituie "sindromul de penetratie".

  Accidentele de acest fel determina indicatia de bronhoscopie, chiar daca totul se pare ca se normalizeaza, intrind in starea de acalmie inselatoare. Cel mai ades dispneea devine apoi permanenta.

  Se administreaza i.v. HHC 10mg/kg c/doza sau 3-4 mg de Soludecadron, fiind foarte activ si rapid activ sau Dexamethazon, fata de Hidrocortizon, pentru a diminua edemul secundar laringian sau bronsic, care agraveaza si mai mult dispneea si deci insuficienta respiratorie. Se poate incerca tehnica lui HEIMLICH constand in compresiunea puternica si toraco-abdominala.

 

PNEUMOPATIILE ACUTE

  Constituie un important factor de morbiditate si mortalitate infantila.

Au ca agenti etiologici mai frecvent intilniti:

  - agenti bacterieni;

  - agenti virali, sau combinatia lor dind aspectul de   pneumopatii mixte.

  Ponderea afectiunilor bacteriene sau virale este diferita de la o tara la alta sau de la un anotimp la altul.

   In patologia pediatrica aceste afectiuni au interes deosebit prin doua elemente:

  - insuficienta respiratorie acuta pe care o genereaza;

  - prin starea septica din cursul unei suferinte pulmonare   mai ales cand infectia este cu B. Piocianic,   Haemophilus Influenczae, stafilococ   aureuhemolitic.

  Gravitatea maxima a pneumopatiilor se inregistreaza la o categorie de copii denumiti "copii cu risc" avind:

  - distrofie, malnutritie;

  - anemie;

  - deficite imunologice;

  - rahitism (hipotonia bronsica- hipo-ventilatie - infectie).

 

ETIOLOGIA

A. Bacteriile = au fost inlocuite cu etiologia virala, desi pana in urma cu 20 - 30 de ani pe primul loc cu pneumococul.

Acum pe primul loc este:

1. Stafilococul aureu hemolitic care produce stafilococia pleuro-pulmonara. Incidenta este mai mare dupa viroza respiratorie dar si dupa unele boli eruptive cum ar fi rujeola, dar in ultimi ani dupa introducerea pe scara larga a vaccinului A.R, cazurile sunt mai rare.

2. Pneumococul produce:

- bronhopneumonia sugarului;

- pneumonia franca lobara la copilul mare;

- mai rar forma pseudolobara a sugarului.

3. Haemophilus Influenczae (B.Gram negativ)

Poate aparea simultan cu un sindrom bronsitic, pneumonie de lob inferior si cu tendinta la suferinte pluriviscerale.

4. Klebsiella pneumoniae produce pneumonia de lob superior drept.

5. B. Piocianic ca si stafilococul are capacitatea de a produce necroza tisulara difuza, deci nu respecta niciodata strict o localizare lobara. Se mai pot incrimina:

  - streptococ Beta Hemolitic grupa B;

  - unele bacterii gram negative mai ales la nou - nascuti:

   - B.Coli;

  - B. Proteus;

- Enterobacterii, care pot produce pneumonii abcedate.

 

B. Virusurile

I. Picornavirusuri - enterovirusuri: - v. poliomielitic;

    - Cocsachi A,B;

    - Echo.

      - rinovirusuri

II. Adenovirusuri

III. Mixovirusuri: - v. gripale A,B,C;

         - v. paragripale;

         - v. sincitial respirator:

  - laringita striduloasa;

  - bronsita acuta

          - pneumonie interstitiala astmatiforma sau cu   componenta spastica.

         - v. rubeolic;

        - v.rujeolic;

IV Alte virusuri:

  - virus care determina pneumonia cu celule   gigante;

  - virusul boli cu incluzii citomegalice.

C. Micoplasmele care nu sunt agenti virali, ci de legatura viro-bacterieni.

  - Mycophlasma pneumonie este mult mai frecventa decat se pare si determina pneumonie de lob inferior (hilio-bazal).

D. Fungi (ciuperci) - dupa antibioterapie prelungita si neprotejata antimicotic la copii cu teren imunologic deficitar.

E. Richetiile

F. Protozoarele:

  - pneumocistis carini;

  - toxoplasma gondi.

Ce  produc acesti agenti din punct de vedere anatomopatologic:

1. Bronsiolita acuta care este mai frecvent virala (V.S.respirator, V.gripale, paragripale).

  Se produce inflamatia bronsiolelor terminale cu edem, hipersecretie de mucus, spasm Þ insuficienta respiratorie acuta care se manifesta prin:

- dispnee expiratorie cu bradipnee datorita obstructiei;

- tiraj, Whessing hipersonoritate pulmonara;

- torace emfizematos;

- murmur vezicular inasprit cu expir prelungit;

- raluri sibilante si subcrepitante.

Radiografia:

  - hiperinflatie mai ales bazala

  - coaste orizontalizate

  - trama interstitiala mai accentuata, hilifuga, cu caracter   liniar

2. Pneumonii interstitiale , mai frecvent de etiologie virala, sau Stafilococ Aureu Hemolitic in prima faza de pneumonie interstitiala.

  Diagnosticul se bazeaza:

  - pe fenomene generale: febra, tuse spastica

  - sindromul fizic pulmonar absent sau foarte putin exprimat, in contrast cu sindromul functional exprimat, fara raluri supraadaugate.

  Suspectam pneumonia interstitiala, dar diagnosticul se stabileste radiologic - prin hili mai bogati, de unde porneste trama interstitiala hilifuga, si bineinteles diagnosticul etiologic viral, sustinut stiintific in 2 moduri:

- dozarea anticorpilor antivirali in dinamica la distanta de   10 zile, titrul in crestere arata infectia acuta.

- sau prin evidentierea virusului in laborator pe oul   embrionat.

   Prin date uzuale de laborator, pot fi elemente care sustin etiologia virala:

  - numarul de leucocite normal sau mai mic

  - T.S. - limfocitoza

  - VSH normal sau usor reactionat.

De la aceasta regula generala fac excepti 2 forme:

a. Pneumonia acuta interstitiala astmatiforma (spastica, emfizematoasa)

-spasm bronsic mai redus, imita doar criza de astm, cu murmur vezicular inasprit, expirul prelungit, raluri sibilante.

b. Pneumonia acuta intersitiala edematoasa cu inflamatia puternica a interstitiului, cu extravazarea de lichid in alveola, iar clinic imita edemul pulmonar acut, cu murmur vezicular inasprit, raluri "in ploaie", foarte multe, pe ambele hemitorace.

3. Pneumoniile tip suferinta alveolara (alveolita) manifestata ca:

a. Focar  mare de condensare (pneumonia lobara sau pseudolobara) cu submatitate, sau matitate, suflu tubar, raluri crepitante, radiologic opacitate bine delimitata exact la scizura (lobara) sau flu conturata in forma pseudolobara.

b. In focare mici, diseminate = aspect de bronhopneumonie ! cu sonoritate pulmonara, raluri crepitante diseminate,  raluri subcrepitante, diseminate pentru ca poate fi prinsa si bronsiola terminala.

Radiologic: macro si micro opacitati diseminate pe ambii cimpi pulmonari.

  Pentru diagnosticul microbian se procedeaza la insamantari: hemoculturi:

  - din aspirat bronsic

  - din sputa

  - din secretia faringiana

  - din lichidul pleural.

  Ca semne indirecte de laborator, la un organism ce se apara avem:- VSH mare

  - leucocite crescute

  - in T.S. - neutrofile.

4. Stafilococia pleuro-pulmonara

  Apare in general dupa viroze ca si suprainfectie si evolueaza in mai multe stadii:

a. Din punct de vedere clinic si radiologic avem:

- pneumonia interstitiala cu:

  - semne de insuficienta respiratorie acuta

  - date fizice pulmonare sarace

  - uneori leziuni stafilococice la nivel cutanat:

  - abcese

  - furunculi

  - otite supurate

  - abcese nazale, amigdaliene

  avand posibilitatea diseminarii hematogene a infectiei stafilococice dar aceasta faza este de scurta durata si dupa care urmeaza:

- pneumonia alveolara necrozanta care respecta scizurile, de   obicei   este unilaterala

- stadiul bulos, in locul fostelor abcese

- stadiul pleural, prin cuprinderea pleurei si are 2   posibilitati:

  - pleurezia in marea cavitate pleurala

  - pneumotoracele

Radiologic:

- opacitatea intregului hemitorace, omogena, cu impingerea mediastinului in partea opusa.

Clinic:

- matitate, suflu tubar, cand cantitatea de lichid este mica

- silentium respirator, cand cantitatea de lichid este mare.

  Cand in fata unui astfel de tablou clinico-radiologic, brusc apar semne de asfixie se suspecteaza un pneumotorace cu supapa cu aspect sufocant cand radiologic este o hipertransparenta marcata fara desen pulmonar si interstitial.

  Cel mai frecvent acum sunt suferintele virale, dar care la sugari si la cei cu deficite imune se complica microbian - pneumonie mixta, cu aspect viro-microbian, clinic, iar radiologic trama interstitiala accentuata cu umbre micronodulare care corespund la focare bronhopneumonice.

Pneumonia cu Pneumocistis carini = pneumonia plasmocitara

  Ca suferinta alveolo-interstitiala apare la sugarii distrofici cu deficit imun, cu multe spitalizari, sau prelungite cu tratament antibiotic mult din colectivitati.

  Debutul cu tuse seaca care se accentueaza si este insotita la un moment dat de elementele unei spute vascoase aerate, perlate.

  Insuficienta respiratorie se instaleaza treptat, putem constata o usoara usbmatitate dar mai mult hipesonoritate bazala, uneori raluri crepitante fine pentru ca se grefeaza usor infectia bacteriana.

Radiologic = interstitiul accentuat bilateral = aspect de geam mat cu enfizem retrosternal la radiografia din lateral.

Se trateaza cu:

- Lomidin sau Pentamidina

 - Biseptol + Gentamicina

- Tratament antiinfectios dat dupa agent etiologic bacterian sau viral.

Manifestarile fiziopatologice in pneumonii

I. Pneumonia cu tulburari ventilatorii de origine obstructiva:

  - bronsiolita obstructiva

  - bronsiolita constrictiva:

  - astmul

  - bronsiolita acuta capilara.

II. Pneumonii cu tulburari de ventilatie de origine restrictiva: - stafilococia pleuropulmonara.

III. Pneumonii cu tulburari ale difuziei gazoase, cu modificarea permeabilitatii alveolo - capilare:

  - pneumonii cu boala membranelor hialine la n.n

  - TBC miliara

  - hemosideroza pulmonara

  - unele pneumonii interstitiale.

IV. Pneumonii cu tulburari mixte:

  - ventilatie

  - difuziune

  ex. Bronhopneumonia.

  Acest substrat fiziopatologic duce din punct de vedere biochimic la un sindrom grav de hipoxie ® acidoza metabolica, hipercapnie ® acidoza respiratorie cu: - ppO2  < 60 mmHg

              - ppCO2 > 60 mmHg

Cauzele edemului cerebral

a. In conditii de hipoxie, cu acidoza, apare vasoconstrictia   vaselor pulmonare, care determina insuficienta   cardiaca dreapta si apoi globala cu hepatomegalie si turgescenta vaselor jugulare.

b. Tot in conditii de hipoxie si acidoza, permeabilitatea mare a membranelor la mai multe nivele inclusiv   SNC - edem cerebral acut.

c. In hipoxie, se produce o suferinta vasculara, cu pareza   vasculara la care se adauga si efectul toxinic microbian, soc, colaps + suferinta digestiva prin hipoxie si actiune toxinica a acestora.

Tratament

I. Primul gest terapeutic consta in tratamentul insuficientei respiratorii acute:

a)Permeabilizarea cailor aeriene superioare cu aspirarea secretiilor, fluidificarea lor, cu N.acetil cisteina si α chimiocritripsina (fluimucil), drenaj postural, cu vibrator
b)Oxigenoterapia la: - sugar:    - in incubator

  - sub izoleta

  - sonda endonazala

  - intubatie

  -respiratie artificiala in iminenta de asfixie.

Pentru a fi eficienta, oxigenoterapia trebuie sa respecte anumite reguli:

- debitul de O2 4 ®12 l/min

- se administreaza in amestec cu aerul, N2

- se aplica intermitent cu pauza de 10 – 20 minute

- O2 trebuie umectat

Pentru ca abuzul de O2 produce complicatii:

  1. Inhibitia centrului respirator (CO2)

  2. Fibroplazia retrolentala (cu lezarea retinei)

  3. Necrozarea mucoasei din caile respiratorii.

  Nu  se recurge la analeptice respiratorii decat in momentele critice, dramatice, cand se administreaza Karion sau Cofeina si numai dupa ce se aspira secretiile din arborele respirator.

  Intubatia – numai in situatii grave si pentru scurta vreme, in caz de encefalite, come, intoxicatii cu pneumopatii secundare.

  Respiratia asistata – cand respiratia bolnavului devine ineficienta, apare cianoza, daca nu se corecteaza la oxigenoterapie, se face respiratie asistata si aparatul completeaza actul respirator.

  Daca bolnavul nu mai respira (stop respirator) se face respiratie artificiala controlata, cand aparatul este raspunzator de actul respirator.

c) Combaterea acidozei cu solutie NaHCO3 4,2% daca este vorba si de   insuficienta cardiaca. In acidoza respiratorie – THAM (trihidroxymetil amino-metanol) pentru a nu supradoza Na. care are anumite contraindicatii :

- pentru ca deprima centrii respiratori necesitand   administrarea de analeptice respiratorii

- produce hipoglicemie deci se administreaza perfuzie i.v.

- necroza tesuturile daca merge paravenos.

II. Tratamentul antiinfectios

  In pneumoniile virale, mai mult simptomatice, dar la copiii cu risc, la sugari, se dau antibiotice de protectie si nu antibiotic cu spectru larg (penicilina). Daca trebuie se recolteaza probe biologice, pentru agentii etiologici supraadaugati.

  In pneumonia bacteriana :

  -Penicilina G 100.000 ® 2.000.000 u.i /kg/zi

            -Oxacilina –100mg/kg/zi in caz de etiologie   stafilococica.

  - Vancomicina in situatii extreme

  Daca evolutia nu este buna, se schimba antibioticul, fie dupa antibiograma, fie dupa sensibilitatea teoretica.

-Stafilococ aureu hemolitic:

  - Oxacilina

            - Vancomicin

   - Axetim

  - Tyenam

    - Eritromicina

  - Gentamicina

   - Cefalosporine(Cefaclor, Ceporan, Cefazolin etc).

-Pneumococ :

  - Penicilina G

  - Penicilina Diamant 

-Haemophilus Influenczae:  

  - Cedax (Ceftibuten)

  - Ampicilina – doze mari

  - In esec rezultate – Cloranfenicol sau alte Cefalosporine.

- Klebsiella:   - Ampicilina

- B. Piocianic:

  - Carbenicilina, Pyopen 100mg/kg

  - Biseptol + Gentamicina

- Streptococ b Hemolitic:

  - Penicilina G

  - Eritromicina

III. Tratamentul insuficientei cardiace

  - Trebuie sa reduca sarcina inimi cu:

  - Furosemid

  - Furantril 1-2 mg/kg corp/zi

  - Tonic cardiac – Lanatozid C

  Doza de atac – 0,04 mg/kg/zi in 3 prize la:

  - ½ ora = ½ din D.A.

  - 8 ore ¼ din D.A.

  - La alte 8 ore ¼ din D.A.

  Doza de intretinere : ½ din doza de atac.

IV. Edemul cerebral acut

  - Manitol 10% - 20%  1-2g/kgcorp/zi in perfuzie lenta i.v.

  - ca adjuvant Furosemidul 1-2mg/kg/zi (se poate repeta   doza).

V. Tratamentul deficitelor asociate

  - Tratamentul deficitului imun in cazuri foarte foarte grave gammaglobulina i.v.

  - Stimularea imuna cu vaccinuri (Bronhovaxom, L’antigen B)

VI. Tratamentul simptomatic :

- se combate febracu : Aspirina, Paracetamol, Aminofenazona, Algocalmin

- se trateaza convulsiile

- se trateaza tusea.

Vizualizat: 2156     Download: 1036

Comentarii:


avatar


Materiale noi pe site:



Cele mai citite materiale:



  
Design by Dr. wikko © 2019