...





                        

Anatomia omului [65]
Anatomia topografica [30]
Anestezie/Reanimare [17]
Alergologie [10]
Biochimia [38]
Biochimie Clinica [8]
Biofizica [14]
Biologie moleculara [28]
Biostatistica [7]
Boli Infectioase [12]
Boli infectioase la copii [27]
Boli profesionale [1]
Cardiologie [54]
Chimie bioorganică [4]
Chirurgie [65]
Chirurgia OMF [4]
Chirurgia pediatrica [15]
Cultura comunicarii [0]
Kinetoterapie [10]
Dermatologie [34]
Ecologie [2]
Endocrinologie [15]
Epidemiologie [9]
Examen de Stat USMF [18]
Farmacologie [30]
Filosofie si bioetica [19]
Fiziologia umana [41]
Fiziopatologie [37]
Ftiziopneumologie [11]
Gastroenterologie [34]
Genetica umana [39]
Geriatrie [2]
Ginecologie [22]
Igiena generala [29]
Imunologie [9]
Hematologie [31]
Hepatologie [5]
Histologie [18]
Medicina interna- Terapie [60]
Medicina de Familie [23]
Medicina de Laborator [1]
Medicina Militara [3]
Medicina legala [6]
Medicina sociala [2]
Microbiologie [14]
Morfopatologie [40]
Nefrologie [28]
Neurologie [25]
Neonatologie [16]
Nursing [7]
Obstetrica [28]
Oftalmologie [11]
ORL [11]
Oncologie [9]
Parazitologie [29]
Pediatrie si Puericultura [156]
Pneumologie [37]
Psihiatrie [56]
Psihologie [24]
Radiologie si Imagistica [38]
Reumatologie [33]
Sexologie [1]
Stomatologie [33]
Traumatologia si ortopedia [24]
Urgențe medicale [32]
Urologie [24]




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...


Ar putea sa te intereseze:


Chirurgie

Maladiile chirurgicale a glandei tiroide


·

   Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

   Puteti expedia materialele Dvs pe mail: admin@medtorrents.com

 

Tiroida este o glandă endocrină, nepereche, situată în regiunea cervicală anterioară, subhioidian, în loja tiroidiană. Are forma literei „H” sau „de fluture” şi este alcătuită din 2 lobi, istm, m-30-35 g, capsulă fibroasă.   Circulaţia sanguină  este asigurată de a. tiroidiene
 sup. et inf, a.ima.

ANATOMIE

FIZIOLOGIE

FIZIOPATOLOGIE

Afecţiunile glandei tiroide (inflamatorii sau neoplazice) determină două categorii de sindroame: hiperfuncţia şi hipofuncţia tiroidiană.

GUŞILE

DEFINIŢIE: mărirea de volum a glandei tiroide, de origine benignă, excluzând etiologia inflamatorie şi cancerul.

Se adaugă tulburărilor funcţionale.

Guşa este modificarea structurală a tiroidei apărută ca urmare a incapacităţii glandei,  de a asigura nivelul plasmatic normal de hormoni tiroidieni, cu feed- back-ul reglator exercitat de axul hipotalamo-hipofizar rămas nealterat.

GUŞILE

Epidemiologie

În lume - 655 milioane persoane cu guşă cauzată de deficitul de iod , din care 20 milioane cu handicap mental: Himalaya, Anzii Sud-Americani, Centrul Africii, Alpi, Pen. Balcanică.

Moldova se încadrează între ţările cu deficit moderat-sever.

 

GUŞILE

Clasificare epidemiologică şi etiopatogenică

 a. Guşa congenitală familială

       - cauzată de factori genetici

b. Guşa dobândită

endemică - (deficitul de iod);

sporadică

 

GUŞILE
Forme clinice

 

Guşa simplă

  - difuză (parenchimatoasă, coloidă, polimorfă)

  - nodulară : uni- sau multinodulară.

Guşa endemică

Nodulul tiroidian

solitar

 

GUŞILE

Localizare

guşa cervicală anterioară („guşa normal situată” )

cervico-mediastinală - cu origine în regiunea cervicală;

aberantă (ectopică)

 

Boala nodulară tiroidiană este descoperită la aproximativ 5% din populaţie prin metoda palpatorie şi este de aproape 10 ori mai frecventă la examinarea echografică.

Boala nodulară tiroidiană are un aspect heterogen din punct de vedere clinic, funcţional sau histologic: nodulii pot fi unici sau multipli, hiper- sau hipofuncţionali, benigni sau maligni.

 

Cancerul tiroidian poate fi o boală mortală: mortalitatea variază între 10% (în tumorile bine diferenţiate) şi aproximativ 50% în cele slab diferenţiate, mergând până la 100% în cancerele anaplazice.

Problema malignităţii nodulului tiroidian reprezintă argumentul consultului clinic, dictează conduita clinică şi terapeutică şi implicit diagnosticul.

Teama de cancer în faţa unui nodul tiroidian, în contrast cu evoluţia în general benignă a bolilor nodulare creează dilema diagnostică şi terapeutică a clinicianului.

Tablou clinic

Anamneza

debutul - insidios, marcat de regulă de sesizarea de către anturaj sau pacient a formaţiunii cervicale şi/sau a unor tulburări funcţionale;

investigaţii şi tratamente;

evoluţia guşii şi a tulburărilor asociate.

GUŞILE

Examenul obiectiv

Examenul local

Inspecţia - formaţiune situată la nivelul regiunii cervicale anterioare, mobilă cu deglutiţia.

 

Glanda poate fi mărită global, simetric (aspect „în fluture”) sau predominant de partea unui lob şi/sau a istmului (guşă lobară, respectiv istmică)

 

Dimensiunea

mărire discretă a glandei (guşă mică);

guşă mijlocie (de 2-3 ori volumul normal),

guşa mare - atinge sau depăşeşte baza gâtului  

GUŞILE

Examenul local

Semne de compresiune pe structurile învecinate:

nervoase: recurent (voce bitonală), simpaticul cervical (sindrom Claude-Bernard-Horner = enoftalmie + mioză + congestia feţei de partea lezată), hipoglos (la proiectarea anterioară a limbii vârful acesteia este deviat de partea lezată), frenic (sughiţ), spinal (pareze sau paralizii ale muşchilor sterno-cleido-mastoidieni şi trapezi), vag (manifestări gastrice);

vasculare: venoase (ectazii venoase, epistaxis, tentă cianotică a feţei) şi arteriale (tulburări de irigaţie cerebrală);

esofagiene cu disfagie;

traheale cu dispnee de tip inspirator sau expirator, stridor; semnele de compresiune traheală se vizualizează mai bine radiologic

GUŞILE

                      Palparea  

Examinarea din spatele bolnavului. Se urmăresc:

dimensiunile fiecărui lob, a istmului precum şi a formaţiunilor circumscrise palpabile, exprimându-le în milimetri sau centimetri

consistenţa formaţiunii

mobilitatea pe planurile superficiale şi profunde;

adenopatii loco-regionale;

prezenţa durerii;

„freamăt”  în guşile vasculare.

Ascultaţia - în g. vasculară sufluri sistolice.

GUŞILE

EXPLORAREA PARACLINICĂ MORFOLOGICĂ

Echografia - dimensiunile tiroidei şi caracterul hipoechogen (chisturi) sau hiperechogen (noduli).

 

Radiografia cervico-toracică - devierile traheale, guşile plonjante, calcificările

 

Scintigrafia tiroidiană cu 131I, 123I sau 99Techneţiu - date morfologice, date asupra funcţionalităţii leziunilor din glandă - noduli „calzi” (hiperfuncţionali) sau „reci” (hipofuncţionali).

 

Puncţia-aspiraţie uneori are şi valoare terapeutică fiind suficientă pentru tratarea chisturilor tiroidiene sau a nodulilor (prin injectare de subst. sclerozante).

 

Laringoscopia - evaluarea preoperatorie a stării corzilor vocale.

 

CT şi IRM nu se practică de rutină

GUŞILE

EXPLORAREA PARACLINICĂ FUNCŢIONALĂ

 

TSH crescut;

Valorile T3 (N 50-150 μg) şi T4 (N 4,5-9,5 μg), PBI (N 4-8 μg);

Testele dinamice - necesare pentru investigarea feed-back-ului reglator:

Testul Werner (de frenare cu hormoni tiroidieni) - pozitiv;

Testul Querido (de stimulare cu TSHpozitiv.

Iodocaptarea tiroidiană este crescută în primele 6 ore (în guşa endemică)

Testele pentru explorarea tulburărilor de hormonogeneză

GUŞILE

Diagnostic pozitiv

Diagnosticul funcţional dacă guşa este eutiroidiană, hipotiroidiană sau hipertiroidizată.

 

În final, în formularea diagnosticului, pe lângă GUŞĂ se precizează:

tipul anatomo-clinic: chistică, coloidă, nodulară, multinodulară, multi - hetero - nodulară, vasculară etc.;

tipul funcţional: eutiroidiană (normotiroidiană), hipotiroidiană sau
hiper tiroidizată (guşă toxică)

GUŞILE

Complicaţii

Funcţionale: hipo- sau hipertiroidie (forma endocrinopată);

Infecţioase,  strumită cu mărirea guşii şi fenomene inflamatorii

Hemoragii interstiţiale sau intrachistice, cu mărirea bruscă a formaţiunii

Mecanice, urmarea compresiunilor pe organele vecine.

Malignizarea este frecventă în guşile nodulare; nodulii solitari prezintă un risc de degenerare malignă de 4 ori mai mare decât cei multipli

GUŞILE

Tratament

Tratamentul chirurgical

A. Indicaţii:

Eşecul tratamentului conservator,

Guşă multinodulară sau nodul tiroidian solitar (risc mare de malignizare în special în cazul nodulilor „reci”);

Guşă cu leziuni ireversibile (fibroză, chisturi recidivate după aspiraţie);

Guşă complicată: tendinţă la hipertiroidizare, strumită, hemoragii intrachistice sau intraparenchimatoase, tulburări de compresiune;

Considerente estetice.

GUŞILE

Tratament

Tratamentul chirurgical

B. Metode:

Tiroidectomia subtotală este operaţia prin care se extirpă tiroida cu lăsarea pe loc a unei lame de ţesut glandular indemn în scopul menţinerii unei surse endogene de hormoni tiroidieni.

Tiroidectomia totală constă în exereza în totalitate a glandei.

Exerezele limitate, lobistmectomii, enucleerea unui nodul unic, sunt indicate doar dacă există certitudinea normalităţii ţesutului tiroidian restant; impun de asemenea o supraveghere postoperatorie

 

Mecanism fiziopatologic

In boala Basedow glanda tiroida are un volum crescut difuz, este de consistenta crescuta si bogat vascularizata.

Oftalmopatia din boala Basedow se caracterizeaza printr-un infiltrat inflamator la nivelul continutului orbitei (care respecta globul ocular) cu limfocite, plasmocite si mastocite.

Dermopatia din bola Basedow este caracterizata de ingrosarea dermului, acesta fiind infiltrat cu limfocite si mucopolizaharide hidrofile.

Simptome

 

Manifestarile clinice se clasifica in manifestari care reflecta tireotoxicoza asociata si cele specifice bolii Basedow.

Cele mai frecvente manifestari clinice ale tireotoxicozei sunt: labilitate emotionala, nervozitate, tremor, insomnie, transpiratie excesiva si intoleranta la caldura precum si cresterea peristaltismului intestinal, scaderea ponderala,slabiciunea musculaturii proximale amenoreei.

In general simptomatologia dominata de nervozitate este prezenta la tineri in timp ce la varstnici predomina simptomatologia cardiovasculara si oftalmologica.
 

TIROIDITELE

DEFINIŢIE: afecţiuni inflamatorii sau infecţioase ale parenchimului tiroidian, cu etiologie, expresie clinică şi tratament foarte variate.

CLASIFICARE:

-Acute
-Subacute
-Cronice  - specifice

  - nespecifice

 

TIROIDITELE  ACUTE

Reprez. 0,5% din patologia tiroidiană. Pot fi:

Supurate

Nesupurate

 

Etiologia

bacteriană (streptococi, stafilococi, pneumococi, Clostridium,  Haemophilus influenzae, Pseudomonas),

virală, Coxiella burneti

fungică (Aspergillus Candida)

parazitară

 

Infecţia glandei se poate realiza hematogen, limfatic sau prin propagare din vecinătate.

 

TIROIDITELE  ACUTE

Manifestările clinice

debut adesea brutal,

semnele inflamatorii locale

febră 38,5-40°C, frisoane, tahicardie

dureri cervicale profunde ce dau senzaţia de presiune, iradiind spre unghiul mandibulei sau spre regiunea auriculară, exacerbate de deglutiţie

 poziţia antalgică de flexie a gâtului

uneori pot apărea disfagie, dispnee, tuse iritativă sau disfonie.

TIROIDITELE  ACUTE

Examenul local

Glandă mărită de volum cu tegumente edemaţiate, eritematoase, cu hipertermie locală.

Palpare - tiroida de consistenţă crescută, dureroasă,

Fluctuenţa = abces.

TIROIDITELE  ACUTE

Examenele paraclinice

Leucocitoză cu neutrofilie

Valori crescute VSH

Val. crescute gamma şi alfa 2-globuline.

Scintigrama tiroidiană -  zonă necaptantă, difuză.

Echografie -  iniţial hipoecogen, transonic la  constituirea abcesului.

Hemocultura poate izola uneori agentul patogen.

Radioiodocaptarea  în limite normale.

Puncţie  pt. prelevare  puroi şi izolare agent etiologic  

TIROIDITELE  ACUTE

Complicaţii

septice: abcedare (risc de mediastinită) ð fistulizare tegumente sau în organele vecine (esofag, trahee), chiar diseminări la distanţă;

mecanice: compresiune pe structurile vecine (trahee, esofag, recurenţi, lanţ simpatic cervical);

vasculare:  tromboze

endocrine: rare (după vindecarea bolii pacienţii rămân eutiroidieni).

TIROIDITELE  ACUTE

Tratament

Medicamentos

  ð antibiotice (fcţ. de contextul clinic, hemoculturi, antibiogramă).

  ð antiinflamatoare, antialgice.

Chirurgical (abcedare)

  ð evacuarea şi drenajul colecţiilor

  ð tiroidectomii mai mult sau mai puţin întinse.

TIROIDITELE  SUBACUTE

Tiroidita subacută De Quervain

(tiroidita granulomatoasă De Quervain)

 

predominant sexul feminin (F/B = 6/1) între decadele 2 şi 5 de viaţă

  Etiopatogenia:

etiologie virală şi/sau bacteriană,

testele serologice frecvent pozitive pentru virusuri (urlian, gripal, Cocsakie), Chlamidii sau enterobacteriacee.

terenul genetic - frecvenţa crescută a haplotipului HLA-B, absenţa antigenelor HLA-DR

TIROIDITELE  SUBACUTE

Tiroidita subacută De Quervain

(tiroidita granulomatoasă De Quervain)

 

Manifestări clinice:

Caracter sezonier (la sfârşitul primăverii), în mici focare epidemice.

Simptom. precedată cu 2-6 săptămâni de afecţiuni rinofaringiene febrile nespecifice, care pot trece nesemnalate de pacient.

Dureri cervicale, treptat intense, iradiere spre mandibulă,  însoţite de disfagie,  exacerbate de tuse, deglutiţie

Manifestările generale - febra (39-40 °C), astenia fizică , starea de curbatură

TIROIDITELE  SUBACUTE

Tiroidita subacută De Quervain

(tiroidita granulomatoasă De Quervain)

 

Examenul local

 

Tiroida este hipertrofiată difuz sau asimetric, de consistenţă fermă, dureroasă la palpare.

TIROIDITELE  SUBACUTE

Tiroidita subacută De Quervain

(tiroidita granulomatoasă De Quervain)

 

Examenele paraclinice

 

Sdr. inflamator (VSH ~ 100 mm/h, leucocitoză, valori crescute alfa-2 globuline)

 

Stadiul iniţial – nivel crescut T3, T4, tireoglobulină, nivel scăzut TSH şi radioiodocaptare.

 

Uneori, la debut titruri crescute de Ac antitiroidieni.

 

Ecografia - hipoecogenitate difuză a tiroidei.

 

Examenul citologic - celule epitelioide gigante multinucleate.

TIROIDITELE  SUBACUTE

Tiroidita subacută De Quervain

(tiroidita granulomatoasă De Quervain)

 

Diagnosticul pozitiv

durere în regiunea cervicală,manifestări inflamatorii locale şi generale,scăderea marcată a radioiodocaptări examenul citologic al puncţiei tiroidiene

TIROIDITELE  SUBACUTE

Tiroidita subacută De Quervain

(tiroidita granulomatoasă De Quervain)

 

Evoluţia, de regulă, spre vindecare (spontană sau sub tratament);

Iniţial fază distructivă (hipertiroidie) ð fază de hipotiroidie ð perioadă de recuperare funcţională.

 

Prognosticul  este bun, recidive rare (circa 1,8%).

TIROIDITELE  CRONICE NESPECIFICE

1.Tiroidita Hashimoto

(tiroidita limfocitară cronică, struma limfomatoasă, tiroidita cronică autoimună)

 

incidenţă ~

1% în populaţie;

sexul feminin

 (F/B = 9/1);

în decadele

3-6 de viaţă.

TIROIDITELE  CRONICE NESPECIFICE
 1. Tiroidita Hashimoto
(tiroidita limfocitară cronică, struma limfomatoasă, tiroidita cronică autoimună)

Etiopatogenia

Autoimună, dovezi:

Evidenţiere Ac antitiroidieni, unele structuri antigenice relativ comune la pacienţi = „teren favorabil” apariţiei acestei boli;

Prez. altor afecţiuni autoimune extratiroidiene (LES, poliartrită reumatoidă, dermatomiozită etc.);

TIROIDITELE  CRONICE NESPECIFICE
 1. Tiroidita Hashimoto
(tiroidita limfocitară cronică, struma limfomatoasă, tiroidita cronică autoimună)

Manifestările clinice

guşă care creşte progresiv în câteva săptămâni sau luni, volum mediu, simetrică, nedureroasă (disconfort local), consistenţă omogenă (uneori discret boselată), fără fenomene de compresiune, f. rar însoţită de microadenopatii cervicale;

în această etapă frecvent eutiroidie (80%), hipotiroidia (15%), hipertiroidie (5%).

însoţită de astenia fizică, crampe musculare, discretă creştere în greutate, edeme gambe.

TIROIDITELE  CRONICE NESPECIFICE
 1. Tiroidita Hashimoto
(tiroidita limfocitară cronică, struma limfomatoasă, tiroidita cronică autoimună)

Examenele paraclinice

Sdr. inflamator nespecific de intensitate moder. (VSH puţin crescut sau normal, leucocitoză absentă, alfa 2 şi gammaglobulinele á).

Ac antimicrosomali 100% cz., Ac antitireoglobulinici 90% cz., mai rar Ac anti T3 şi anti T4.

Examenul radiologic cervical şi toracic - opacitate mediastinală (guşă plonjantă), devieri ale traheei.

TIROIDITELE  CRONICE NESPECIFICE
 1. Tiroidita Hashimoto
(tiroidita limfocitară cronică, struma limfomatoasă, tiroidita cronică autoimună)

Examenele paraclinice

Tomografia computerizată

Ecografia - tiroidă mărită de volum, zone hipoecogene.

Scintigrama tiroidiană cu I123 sau Tc199 - aspect neomogen; cu Galiu - hipercaptare la nivelul zonelor infiltrate limfoid.

Iodocaptarea - mult timp normală; odată cu distrugerea parenchimului tiroidian ð aproape nulă.

Testul cu perclorat de potasiu - pozitiv în 60% cz.

Examenul citologic al puncţiei tiroidiene în zonele hipocaptante sau hipoecogene -  numeroase limfocite şi tireocite normale.

TIROIDITELE  CRONICE NESPECIFICE
 1. Tiroidita Hashimoto
(tiroidita limfocitară cronică, struma limfomatoasă, tiroidita cronică autoimună)

 

Diagnosticul pozitiv manifestări clinice,determinarea  Ac antitiroidieni,

citologia puncţiei tiroidiene.

TIROIDITELE  CRONICE NESPECIFICE
 1. Tiroidita Hashimoto
(tiroidita limfocitară cronică, struma limfomatoasă, tiroidita cronică autoimună)

Evoluţia  lentă,instalarea hipotiroidismului în luni sau ani de zile.

TIROIDITELE  CRONICE NESPECIFICE
 1.Tiroidita Hashimoto
(tiroidita limfocitară cronică, struma limfomatoasă, tiroidita cronică autoimună)

Tratament

Medicamentos

Corticoizii ð diminuă rapid volumul glandei, ameliorează funcţia tiroidei.

 

Chirurgical - indicaţii

fenomene de compresiune

diagnosticul diferenţial cu limfomul sau cancerul tiroidian nu poate fi făcut

 

TIROIDITA CRONICĂ RIEDEL Etiopatogenie

Este cea mai rara forma de tiroidita cronica autoimuna cu incidenţa maxima in zonele de gusa endemica.

 Este considerata a fi stadiul final al tiroiditelor subacute Hashimoto sau al tiroiditei granulomatoase.

 Uneori se asociaza cu fibroza mediastinala si retroperitoneala, ceea ce indreptateste incadrarea sa in randul bolilor auto-imune.

TIROIDITELE  CRONICE NESPECIFICE
 2. TIROIDITA CRONICĂ RIEDEL  LEMNOASĂ

foarte rară, 1% din patologia tiroidiană.

stadiul final al tiroiditei Hashimoto sau al celei subacute.

se poate asocia cu fibroza retroperitoneală, mediastinală, fibroza glandelor salivare şi lacrimale, colangita sclerozantă.

Tabloul clinic

Debutul bolii este insidios, progresiv si sters in stadiul subclinic. in stadiul clinic, simptomatologia este in general de imprumut, fiind dominata de semnele de compresiune asupra elementelor suple din vecinatate: trahee, esofag, neri vagi, cu aparitia precoce a disfagiei, disfoniei si dispneei.

Examenul local constata marirea de volum a tiroidei la nivelul unuia sau ambilor lobi, care au o consistenţa foarte dură (de fier).
Functional dupa o evolutie cronica de mai multi ani, se ajunge la hipotiroidie prin distrugerea parenchimului tiroidian.

TIROIDITELE  CRONICE NESPECIFICE
 2. TIROIDITA CRONICĂ RIEDEL  LEMNOASĂ

 

Date clinice

sexul feminin în decadele 3-6 de viaţă

 

hipertrofie tiroidiană difuză + fenomene de compresiune.

 

Examenul local - guşă de consistenţă dură, lemnoasă, uneori discret sensibilă la palpare.

 

Clinic - eutiroidie sau hipotiroidie

TIROIDITELE  CRONICE NESPECIFICE
 2. TIROIDITA CRONICĂ RIEDEL  LEMNOASĂ

 

Date paraclinice

Sdr. inflamator discret exprimat, val.  crescute VSH şi alfa 2-globuline.

Hormonii tiroidieni - valori normale sau uşor scăzute.

Ecografie - imagini hipoecogene, uneori cu invazie extracapsulară.

Scintigrafie - imagini neomogene cu zone afixatoare

TIROIDITELE  CRONICE NESPECIFICE
 2. TIROIDITA CRONICĂ RIEDEL  LEMNOASĂ

 

Evoluţia

Variabilă

Procesul fibrozant

se poate autolimita după câţiva ani de evoluţie

poate deveni extensiv la structurile cervicale vecine (trahee, esofag, recurenţi).

Aprox. 30% din pacienţi dezvoltă şi fibroze extratiroidiene.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical se impune pentru a impiedica disfunctia traheala si esofagiana.

Tratamentul cu hormon tiroidian combate hipotiroidismul, dar nu are nici un efect asupra procesului primar care a indus boala.
 

TIROIDITELE  CRONICE NESPECIFICE
 2. TIROIDITA CRONICĂ RIEDEL  LEMNOASĂ

 

Tratament

Chirurgical - singura soluţie când există sdr. compresiv ð  tiroidectomii totale/subtotale.

Corticoterapia - fără rezultate notabile.

TIROIDITELE  CRONICE SPECIFICE

1.tiroidita tuberculoasă,
2.tiroidita luetică
3.tiroidita actinomicotică.

f.rare

afectarea tiroidei în contextul existenţei bolii de bază, procesul frecvent cronic

clinic - guşa cu/fără fenomene de compresiune

dgn. precizat AP (puncţie sau postop.)

tratamentul bolii de bază ð remisiunea manifestărilor tiroidiene

Rezultatele chirurgiei tiroidiene

Complicatiile chirurgicale sunt putin frecvente.

 Decesele survin la mai putin de 0,6% din cazuri, riscul hemoragie se situeaza intre 0,2-2% din cazuri, riscul crizei tirotoxice este de 0,25-l,7% iar cel al insuficientei respiratorii inferioare de 0,8%.

Lezarea nervului recurent este una din complicatiile cele mai frecvent intalnite in 3-5% din cazuri, dar afonia (lezarea bilaterala) nu se intalneste decat in 1% din cazuri.

Hipoparatiroidia permanenta este obserta in mai putin de 3% din cazuri.

Persistenta sau recurenta hipertiroidiei se gaseste la 6-l0% din pacienti, riscul hipotiroidiei se situeaza intre 2-49%.

Hipotiroidiile definitive survin  precoce.

Vizualizat: 2222     Download: 826

Comentarii:


avatar


Materiale noi pe site:




Cele mai citite materiale:



  
Design by Dr. wikko © 2020