...





                        

Anatomia omului [65]
Anatomia topografica [30]
Anestezie/Reanimare [17]
Alergologie [10]
Biochimia [38]
Biochimie Clinica [8]
Biofizica [14]
Biologie moleculara [28]
Biostatistica [7]
Boli Infectioase [12]
Boli infectioase la copii [27]
Boli profesionale [1]
Cardiologie [54]
Chimie bioorganică [4]
Chirurgie [65]
Chirurgia OMF [4]
Chirurgia pediatrica [15]
Cultura comunicarii [0]
Kinetoterapie [10]
Dermatologie [34]
Ecologie [2]
Endocrinologie [15]
Epidemiologie [9]
Examen de Stat USMF [18]
Farmacologie [30]
Filosofie si bioetica [19]
Fiziologia umana [41]
Fiziopatologie [37]
Ftiziopneumologie [11]
Gastroenterologie [34]
Genetica umana [39]
Geriatrie [2]
Ginecologie [22]
Igiena generala [29]
Imunologie [9]
Hematologie [31]
Hepatologie [5]
Histologie [18]
Medicina interna- Terapie [60]
Medicina de Familie [23]
Medicina de Laborator [1]
Medicina Militara [3]
Medicina legala [6]
Medicina sociala [2]
Microbiologie [14]
Morfopatologie [40]
Nefrologie [28]
Neurologie [25]
Neonatologie [16]
Nursing [7]
Obstetrica [28]
Oftalmologie [11]
ORL [11]
Oncologie [9]
Parazitologie [29]
Pediatrie si Puericultura [156]
Pneumologie [37]
Psihiatrie [56]
Psihologie [24]
Radiologie si Imagistica [38]
Reumatologie [33]
Sexologie [1]
Stomatologie [33]
Traumatologia si ortopedia [24]
Urgențe medicale [32]
Urologie [24]




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...


Ar putea sa te intereseze:


Chirurgie

Raspunsuri la Examenul de Stat, modulul Chirurgie nr.2


·

   Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

   Puteti expedia materialele Dvs pe mail: admin@medtorrents.com

 

Afecţiunile gl. Tiroide

Metodele de investigaţii paraclinice ale tireopatiilor. Diagnosticul afecţiunilor tiroidiene, având ca elemente esenţiale anamneză şi examenul clinic competent şi complet, recurge în mod sistematic la explorări complementare, ce vor fi utilizate în funcţie de particularităţile cazului sau de necesitatea diagnosticului diferenţial:

•Explorări biologice: Hb, L, Ht, VSH, glicemia, ureea, creatinina,

coagulograma, grupa sanguină, sumarul de urină. •Examinări radiologice - imagistice: radiografia toracică asociată sau nu cu tranzitul baritat esofagian; radiografia cervicală; ecografia tiroidiană; tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară.

•Explorări radioizotopice: scintigrafia tiroidiană cu l131 sau Te". •Explorări funcţionale: radioiodcaptarea tiroidiană; testul de inhibiţie cu Ts {testul Werner); testul de stimulare cu TSH (t. Querido); metabolismul bazai; reflexograma achiliană (valorile normale-între 220-360 milisecunde).

•Dozări biohormonale: dozarea tirotoxinei şi triiodotironinei, colesterolemiei; PBI (proteina ce fixează iodul - norma 4-8 mg%); măsurarea anticorpilor antitiroidieni (antitireoglobulină şi/sau antipiroxidază); cercetarea imunoglobulinelor anti-TSH; dozarea radioimunologică a calcitoninei serice; aprecierea markerilortumorali (antigenul carcinoembrionar, prostaglandinele E, şi E2, dopamina, decarboxilaza).

•Funcţia bioptică în diversele ei variante. •Limfografia, termografia şi angiografia tiroidiană.

I.          Guşa endemică:

După gradul de mărire în volum al tiroidei - O, 1, 2, 3, 4, 5.

După formă: difuză, nodulară (50%) şi mixtă.

După starea funcţională: eufuncţională, hiperfuncţională şi
hipofuncţională (cu semne de cretinism).

După localizare: unilaterală, bilaterală, retrolaterală (5-10%), guşă

linguală (2-9%), guşă aberantă etc.

II.        Guşa sporadică clasificată după volum, formă şi starea funcţională ca
şi guşa endemică.

Adenomul toxic tiroidian (Plummer).

Guşa toxică difuză (boala Basedow-Graves, tireotoxicoza, hipertiroidia
pură prima) cu clasificare după gravitate: uşoară; medie; gravă.

Hipotireoza de gravitate: uşoară; medie; gravă.

Maladiile inflamatorii ale glandei tiroide: tiroidita şi strumita acută(purulentă şi nepurulentă); tiroidita subacută Kerven; tiroidita cronică (Riedel,
Hashimoto); tiroidita specifică (tuberculoasă, sifilitică etc.).

Maladiile parazitare: chist hidatic, actinomicoză.

VIII.    Cancerul tiroidian sau "guşa malignă":

A.        Tumori maligne epiteliale (90%), carcinoame:

forme diferenţiate (80%): papilară (55-70%), foliculară (15-20%);

forme nediferenţiate: anaplazie (5%), medulară (5-10%).

B.        Tumori conjunctive (1%), sarcom, limfom, cancer metastatic în tiroidă.

Clasificarea stadială a cancerului tiroidian

Tumoră primară "T": T –carcinom "in situ";

T0 - fără semne de tumoră primară;

T, - nodul unic situat la nivelul unui lob, fără modificarea mobilităţii glandei; T2- noduli multipli situaţi într-un singur lob, fără modificarea mobilităţii glandulare; T3 - tumoră bilaterală sau nodul unic situat la nivelul istmului, fără modificarea mobilităţii glandulare; T4 - tumoră depăşind capsula glandei. Adenopatie regională "N";

N0 - fără semne de invadare a ganglionilor limfatici regionali;

N, - cu semne de invadare a ganglionilor limfatici regionali, homolaterali, care sunt mobili;

N2 - cu semne de invadare a ganglionilor limfatici regionali contralaterali, mediani sau bilaterali, care sunt mobili;

N3 - cu semne de invadare a ganglionilor limfatici regionali, care sunt fixaţi. Metastaze la distanţă "M":

M0 - fără semne de matastaze la distanţă;

M,- prezenţa metastazelor la distanţă.

 

 

2. Guşile.

Guşa este o hipertrofie a tiroidei determinată de hiperplazia distrofică a foliculilor glandulari sau a ţesutului conjunctive-vasculare.

Guşa poate evolua cu eutiroidie, cu hipotiroidie (mixedematoasă) sau hipertiroidie (basedowiană). Formele cu eutiroidie sau hipertiroidie se numesc guşi netoxice (simple). Guşa poate fi congenitală sau dobândită (sporadică şi endemică). •

Guşa endemică (distrofia endemică tireopată). Afecţiunea este răspândită preponderent în regiunile muntoase (Carpaţi, Alpi, Himalaya) şi în zonele cu văi adânci şi umede, în care există deficit geoclimatic de iod.

. Etiopatogenie:

•Guşile {simple coloide, adenomatoase) rezultă din hiperplazia celulelor foliculare ale glandei sub influenţa diverşilor factori: carenţă de iod (norma - 180-280µ/ 24ore, substanţe guşogene, tulburări de metabolism, factori genetici şi individuali, vârsta, sexul, stresul.

Guşa apare ca o reacţie de apărare faţa de orice factor ce împiedică
glanda tiroidă să elaboreze cantităţi suficiente de hormoni.

Factorii etiologici realizează o scădere a sintezei de hormoni tiroidieni
(T3şiT4)titru scăzut al hormonilor tiroidieni în sânge determină
eliberarea de TRH (Thyroid Releasing Hormone) la nivelul
hipotalamusului în mecanism de feed-back, ceea ce determină
creşterea secreţiei de TSH (Tyroid Stimulating Hormone), care
activează sinteza hormonală şi stimulează creşterea glandulară, astfel încât titrul periferic al hormonilor tiroidieni se normalizează. Acţiunea prelungită a factorilor de mai sus realizează o hipertrofie funcţională tiroidiană şi hiperplazia continuă a unităţilor funcţionale tiroidiene, ceea ce în timp duce la modificări structurale ireversibile.

Procesul patologic este evolutiv. El începe cu aspectul de guşă
parenchimatoasă, evoluează apoi spre guşă coloidă, nodulară şi
chistică.

Anatomopatologic guşile se clasifică în:

Guşă parenchimatoasă (difuză, nodulară), guşă coloidală: micro-, macrofoliculară, chistică, guşă de origine conjunctivă (fibroasă, calcificată), guşă vasculară (angiomatoasă, varicoasă, anevrismală) şi guşă mixtă.

Tabloul clinic. Anamneză şi examenul clinic evidenţiază: zona de provenienţă şi antecedentele privind afecţiuni tiroidiene, circumstanţele apariţiei guşii (pubertate, menopauză, stresuri etc.), vechimea suferinţei şi modul ei de evoluţie, existenţa unor fenomene inflamatorii, de compresiune sau vasculare asociate.

Examenul obiectiv local (inspecţia, auscultaţia, palparea) oferă elemente esenţiale privind: volumul guşii, topografia lezională (guşa globală, lobară, istmică, ectopică, aberantă), consistenţa dură sau neregulată a tiroidei, lipsa de mobilitate, prezenţa adenopatiei latero-cervicale etc.

Creşterea în volum a guşii reprezintă un criteriu clinic de clasificare a procesului de hiperplazie parenchimatoasă (scorul Suedez: O, l, II, III, IV, V):

0          - tiroida nu se vede, nu se palpează;

1          - tiroida nu se vede, se palpează istmul;

II -tiroida se vede la deglutiţie, se palpează ambii lobi;

 III-guşa mare vizibilă, numită "gât gros";

 IV-guşa voluminoasă care schimbă configuraţia gâtului;

V - guşa gigantă cu fenomene de compresiune:

- compresiunea laringo-traheală cu dispnee, triaj, retina];

- compresiunea pe n, recurent cu răguşeală, voce bitonală;

-compresiunea pe venele jugulare: turgescenţa jugularelor, cianoza
feţei, cefalee, epistaxis;

-compresiunea pe esofag: disfagie;

-compresiunea pe simpaticul cervical (sindrom Cl.Bernard-Horner): mioză, exoftalmie, ptoză palpebrală superioară);

-compresiunea pe nervul pneumogastric duce la bradicardie şi tahicardie.

Răsunetul cardiac al guşii simple se manifestă prin hipertrofia şi dilataţia inimii drepte ("cord guşat").

Diagnostic. Examenul clinic atent şi competent asigură o bună orientare a explorărilor paraclinice în vederea stabilirii diagnosticului şi a atitudinii medico-chirurgicale.

Astfel, radiografia simplă cervico-toracică depistează deviaţia ori compresiunea traheii, prezenţa calcificatelor sau a unei guşi mediastinale. Scintigrafia tiroidiană (cu Te" şi l131) reprezintă o cartogramă a glandei care oferă informaţii despre volumul guşii, evidenţiază o captare mult crescută şi generalizată în boala Basedow sau localizată "nodul cald" în adenomul toxic tiroidian şi "nodul rece" în prezenţa unui chist, calcificat ori neoplasm tiroidian.

Ecografia arată dacă formaţiunea este solidă sau chistică şi eventual dacă este unică sau multinodularâ; permite puncţia ecoghidată şi biopsia. Radioiodcaptarea (RIC) tiroidiană are următoarele valori normale: 20% la 2 ore şi 30-40% la 24 de ore în guşă. RIC este crescută în primele 6 ore cu revenire lentă la normal.

Metabolismul bazai, ale cărui valori normale sunt cuprinse între +5 şi + 15%, este scăzut în formele însoţite de hipotiroidie şi crescut în cele cu hipertiroidie.

Eutiroidia clinică biologic este confirmată prin dozarea serică a tiroxinei şi a triiodtironinei prin metoda radioimunologică. Valori normale: T3 = 59-150 mg%, Tfl = 4,5-9,5 mg%. Laringoscopia în prezenţa compresiunii arată pareza coardei vocale.

Evoluţie şi complicaţii. Evoluţia guşii simple este cronică, dependentă de stări fiziologice, alimentaţie şi tratament; însoţită de o creştere lentă sau regresivă. Complicaţii posibile sunt: hemoragia interstiţială, infectarea (strumită), basedowierea, compresiuni şi, în cazul formelor nodulare, malign izarea.

Tratament. Tratamentul guşilor este profilactic, medical, chirurgical şi are următoarele obiective: substituirea deficitului de iod, normalizarea nivelului sanguin de hormoni tiroidieni şi înlăturarea fenomenelor compresive.

A.        Tratamentul profilactic - chimioterapia cu iod - este cel mai eficace mijloc de prevenire a guşii. Se aplică în zonele endemice şi la persoanele care au necesităţi crescute de iod (sarcină, alăptare, pubertate etc.) şi constă în ingerarea zilnică de sare iodată {iodură de potasiu - 20 mg% Kl) sau în administrarea tabletelor de iodură de potasiu (1 tb =1 mg% Kl) ori a soluţiei de Kl 2% (10 picături = 1 tab. iodură de potaiu).

Tratamentul medical - este indicat în cazul guşilor benigne, mici,
necomplicate şi presupune:

lodoterapie: iodul se administrează sub forma soluţiei Lugol în doză
de 10 picături pe zi; este rezervată pregătirii preoperatorii.

Antitiroidiene de sinteză - numai pentru guşă hipertiroidizată cu doze de atac, până la eutiroidizare - 2 săptămâni, apoi doze de întreţinere.

Tratamentul chirurgical aplicat după indicaţii bine codificate, de regulă, este eficient şi cu riscuri minime 

Indicaţia operatorie se impune în următoarele situaţii:

-           eşec al tratamentului medical (după 6 luni de tratament corect
administrat).

-guşile nodulare;

guşile voluminoase compresive;
-guşile hipertiroidizate;

guşile cu tendinţă la strumită;

guşile suspecte de malignizare.

Gesturile chirurgicale adresate guşilor vor fi efectuate după o pregătire preoperatorie a bolnavului, care include iodoterapie, sedative, tranchilizante, vitaminoterapie, evitarea stresului. Se practică:

tiroidectomia subtotală Kocher sau subfascială tip Nicolaev, cu conser­varea a două lame pretraheale de ţesut tiroidian (4-6 g), necesare pentru menţinerea unui echilibru hormonal şi care realizează o protecţie faţa de riscul lezării nervului recurent şi/sau glandelor

parati roide;

•hemitiroidectomia (lobectomie cu istmectomie); •enucleo-rezecţia: extirparea nodulilor sau chisturilor izolate; •tiroidectomia totală - atitudine considerată exagerată pentru o

afecţiune totuşi benignă {guşă polinodulară).

Anestezia poate fi locală sau generală. Incizia - în cravată, cosmetică, pe pliul cutanat cervical anterior cu 2 cm cranial de fosa jugulară a sternului.

 

3 .Tiroiditele.

Maladiile inflamatorii ale glandei tiroide: tiroidita şi strumita acută
(purulentă şi nepurulentă); tiroidita subacută Quervein; tiroidita cronică (Riedel,
Hashimoto); tiroidita specifică (tuberculoasă, sifilitică etc.).

Inflamaţiile glandei tiroide cu structură normală se numesc tiroidite, inflamaţia unei guşi se numeşte strumită.

Tiroidita acută are o frecvenţa redusă, de 0,5-1,0%. Apare mai frecvent la femei. Etiologia ei este variată; infecţie microbianâ, virotică sau de vecinătate (amigdalite, flegmoane ale gâtului etc.).

Diagnostic. Clinic se prezintă cu durere la nivel cervical anterior, însoţită de febră (38-40° C), frison, jenă la deglutiţie. Local, semnele celsiene (tu-mor, rubor, calor, dolor) pozitive, când se formează abcesul apare fluctuaţia la palpare.

Vizualizat: 3275     Download: 1544

Comentarii:


avatar


Materiale noi pe site:




Cele mai citite materiale:



  
Design by Dr. wikko © 2020