...





                        

Anatomia omului [65]
Anatomia topografica [30]
Anestezie/Reanimare [17]
Alergologie [10]
Biochimia [38]
Biochimie Clinica [8]
Biofizica [14]
Biologie moleculara [28]
Biostatistica [7]
Boli Infectioase [12]
Boli infectioase la copii [27]
Boli profesionale [1]
Cardiologie [54]
Chimie bioorganică [4]
Chirurgie [65]
Chirurgia OMF [4]
Chirurgia pediatrica [15]
Cultura comunicarii [0]
Kinetoterapie [10]
Dermatologie [34]
Ecologie [2]
Endocrinologie [15]
Epidemiologie [9]
Examen de Stat USMF [18]
Farmacologie [30]
Filosofie si bioetica [19]
Fiziologia umana [41]
Fiziopatologie [37]
Ftiziopneumologie [11]
Gastroenterologie [34]
Genetica umana [39]
Geriatrie [2]
Ginecologie [22]
Igiena generala [29]
Imunologie [9]
Hematologie [31]
Hepatologie [5]
Histologie [18]
Medicina interna- Terapie [60]
Medicina de Familie [23]
Medicina de Laborator [1]
Medicina Militara [3]
Medicina legala [6]
Medicina sociala [2]
Microbiologie [14]
Morfopatologie [40]
Nefrologie [28]
Neurologie [25]
Neonatologie [16]
Nursing [7]
Obstetrica [28]
Oftalmologie [11]
ORL [11]
Oncologie [9]
Parazitologie [29]
Pediatrie si Puericultura [156]
Pneumologie [37]
Psihiatrie [56]
Psihologie [24]
Radiologie si Imagistica [38]
Reumatologie [33]
Sexologie [1]
Stomatologie [33]
Traumatologia si ortopedia [24]
Urgențe medicale [32]
Urologie [24]




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...


Ar putea sa te intereseze:


Chirurgie

Raspunsuri la Examenul de Stat, modulul Chirurgie semiologie


·

   Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

   Puteti expedia materialele Dvs pe mail: admin@medtorrents.com

 

Preparatele din componenţii sîngelui. Substituenţii plasmei. Clasificare. Mecanismul de acţiune.

Preparatele din componenţii sîngelui

I. Produşii plasmei.

A. Hemostatice generale

- plasmǎ proaspǎtǎ

- plasmǎproaspǎtǎ congelatǎ

- plasmǎ antihemofilicǎ

- fibrinogen

- crioprecipitat

B. Activatori hemostatici locali

- trombinǎ;              - membrane fibrinoase;

- burete fibrinos;     - spumǎ fibrinoasǎ;

C. Activatori îmunobiologici

- γ globulina

- γ globulina cu acţiune specificǎ (antistafilococicǎ)

- poliglobinǎ (antistafilococicǎ)

- imunoglobulinǎ antiviroticǎ (contra hepatitei serice; rugeolei; tetanos; gripei)

D. Acţiune fibrinoliticǎ

- fibrinolisina

E. Pentru alimentaţie paranteralǎ

- albuminǎ

- plasmǎ stabilisatǎ

- plasmǎ uscatǎ

II. Elemente figurate – masǎ eritrocitarǎ

-  masǎ leucocitarǎ

-  masǎ trombocitarǎ

Substituenţii sîngelui

I. Cu acţiune hemodinamicǎ (antişoc)

A. Produşii de dextran:  - poliglucina;        - macrodex;

                                       - hemodez;            - intradex;

                                       - plasmo-dex;

B. Produşii de gelatinǎ: - gelatinol;             - hemogel;

                                      - gelofuzine;           - plasmogel;

II. Cu acţiune de dezintoxicare

- hemodez neocompensant

- polidez

III. Pentru alimentare parenteralǎ

- hidrolizat de cazeinǎ;             - amigen;

- hidrolizin;                              - steramin (aleman);

- aminopeptid;                          - aminocrovi;

- aminosol;

- sol de AA: poliamin, metramin, aminofuzin, aminoplasmol, vamin, freamin.

 

2. Fistulile. (f.)Clasificare. Diagnosticul, tratamentul.

Def. : Un canal îngust cu pereţii cǎptuşiţi cu epiteliu sau granulaţii ce uneşte organul, cavitatea sau ţesuturile subiacente cu suprafaţa externǎ a corpului ori organele cavitare între ele.

Cauzele ce duc la apariţia lor pot fi : o inflamaţie, dereglarea nutriţiei ţesutului.

Clasificare

I.  Dupǎ origine : 1. Congenitale (se formeazǎ ca urmare a malformaţiilor ; ex. : ombilic, gît)

                             2. Dobîndite

a) Provocate de un proces patologic, ce se dezv. :   - ca rezultat al inflamaţiei (osteomielitǎ cr., TBC oaselor, articulaţiilor, corpi strǎini,  ligaturi etc.)

  - la distrugerea ţesuturilor de tumoare şi descompunerea ei (fistule vezico-uterine în        cancerul uterului) - în urma traumatismului ( f. Intestinalǎ sau bronşicǎ)

b) Formate în urma operaţiilor – artificiale :              - cu scop curativ (colostoma, iliostoma, trahiostoma, gastrostoma)

                                                                                

II. Dupǎ legǎtura cu mediul ambiant:

1. Externe ( pot uni organe interne, ţesuturile profunde cu mediul extern ;  ex: gastricǎ, intestinalǎ,   bronhotraheale, pararectale etc.)

 2. Interne (între douǎ organe cavitare, dintre organ şi cavitate ;   ex: gastro-colicǎ, trahioesofagianǎ)

 

III. Dupǎ structurǎ:

1. Granulomatoase (tubulare) – un canal lung, îngust şi deseori întortochiat, uneori cu ramificǎri; pereţii acoperiţi cu granulaţii.

 2. Epitelizate – oformate, terminate fiindcǎ pereţii sînt cǎptuşiţi cu epiteliu; de sinestǎtǎtor nu închid.

3. Labiate – o variantǎ a celei epitelizate; mucoasa organului cavitar este nemijlocit concrescutǎ cu pielea.

IV. Dupǎ caracterul eliminǎrilor: urinare, purulente, salivare, fetide, mucoase etc.

!!!Cel mai caracterisic simptom al fistulei este prezenţa canalului cu orificiu şi eliminǎri permanente.

                                  

Diagnosticul

1. Acuzele caracteristice; anamneza; aspectul plǎgii; cantitatea şi caracterul secreţiei, modificǎrile funcţiilor organelor afectate.

2. Explorǎri paraclinice : sondajul, fistulografia, fibrofistulografia.

Tratament

1. Lichidarea focarului inflamator din profunzimea ţesuturilor cu înlǎturarea obligatorie sechestrelor osoase, ţesuturilor moi necrozate, corpilor strǎinietc. şi crearea condiţiilor de eliminarea a conţinului  plǎgii, evitînd canalul fistulei.

2. înlǎturaea totalǎ obligatorie a a stratului epitelizat al canalului f.

3.  Fistulile labiale pot fi tratate numai prin operaţie radicalǎ, prin mobilizarea organului cavitarşi suturarea orificiului în el, iar în schimbǎrilecicatrizante ale pereţilor – rezecţia sectorului cicatrizat.

 

3. Morfologia proceselor din plagǎ. Tipurile de cicatrizare a plǎgii.

În  conformitate cu modificǎrile morfologice

1) inflamaţie

2) regeneraţie

3) epitelizare, reorganizarea cicatriciei

Pe parcursul acestor 3 faze ţesutul rǎspunde la lezare prin 5 copmonenţi majori:

1. inflamaţie

2. proliferarea fibrinoblasticǎ

3. proliferarea vaselor sanguine / angiogeneza

4. sinteza ţesutului  conjunctiv

5. reepitilizarea

I fazǎ dureazǎ 3-4 zile în care are loc purificarea plǎgii prin procesul de inflamare. Trauma sau plaga chirurgicalǎ induce dupǎ sine o hemoragie. Reacţia iniţialǎ este vasoconstricţia urmatǎ mai tîrziu de o dilataţie paraliticǎ a capilarilor şi o majorare a pearmeabilitǎţii vaselor. Aceasta se datorea zǎ acţiunii  subst. biologic active (histamina, serotonina, chinina) şi degranulǎrii mastocitelor, cel. Erlih, trombocite, din momentul contactului lor cu colagenul permiabilitatea↑ a pereţilor vasculari faciliteazǎ invaziunea în spaţiul extravascular nu numai a lichidelor dar şi a elementelor figurate. În cîteve ore zona secţiunii este populatǎ de neutrofile şi limfocite apoi şi de monocite. Diferite tipuri de limfocite pe lîngǎ macrofagi joacǎ un rol important în rǎspunsul imunitar la materiale strǎine org: bacteri, viruşi. Leucocitele PMN fagocitǎ şi distrug bacterile cu ajutorul opsonimelor. Granulocitele ingerǎ bacteriile formînd fagozomii.

II. fazǎ dureazǎ de la 4 la 12-14 zile în care are loc procesul de proliferare a ţes de granulare care substitue defectul de plagǎ. Macrofagele continue funcţia lor dar leucocitele dispar treptat.rolul primordial le revin e cel endoteliale a capilarelor şi fibroblaştilor. Vasele noi încep sǎ se formeze ca nişte muguri capilari , la conropirea lor se formeazǎ vase noi. Al doilea component a ţes de granulare sînt fibrobaştii, bogaţi în RE proteinoformator care sintet colagenul şi mucopolizaharidele. Pe toatǎ perioada proliferǎrii un rol important îl au Cel Erlich, mastocitele, plasmocite, cel gigante care împreunǎ favorizeazǎ sinteza ţes de granulare.

III. fazǎ – 3 sapt. Ţes granular devine mai rigid şi se micşoreazǎ. Macrofagii încep sǎ producǎ colagenoza care↓ surplusul de colagen. Colagenul amorf sintetizat la început se structurizeazǎ începînd cu fundul plǎgii şi se unesc cu fibrele de colagen vechi. Cu maturizarea ţes granular se produce epitelizarea plǎgii

Durata şi  caracterul rǎspunsului de restabilire sînt determinate de dimensiunile spaţiului mort care trebuie înlocuit cu ţes conjunctiv în cazul plǎgilor tǎiate joncţiunea pereţilor se face foarte repede prin intermediul unei membrane de fibrinǎ şi apariţia fibroblaştilor→cicatrice finǎ aproape invizibilǎ – cicatrizare per primam. În alte cazuri cînd este o plagǎ cu pereţii îndepǎrtaţi , cicatrizarea  are loc prin formarea ţes de granulare şi acoperirea defectelor prin migrarea cel epiteliale. La ziu 4-5 are loc creşterea tisularǎa fundului plǎgii – ea consistǎ în mitoza fibroblasticǎ, amplificarea reţelei capilare şi sintezei colagenului. Acest proces continue pînǎ cînd spaţiul mort este refǎcut.  Ca consecinţa se formeazǎ o cicatrice pronunţatǎ – cicatrizare per secondam.

Se întîlneşte deasemenea cicatrizaea sub crustǎ, în cazul plǎgilor excoriate, cînd pe suprafaţa lesatǎ produsele patologice se coaguleazǎ  de repede formînd crusta. Epiteliul regenerat se deplaseazǎ de la margini spre centru crustei care se eliminǎ în 7-10 zile şi lasǎ o suprafaţǎ finǎ cu un epiderm nou de culoare roşie-violacee.

4. Tetanosul (T): etiopatogenie, diagnosticul, tratamentul, profilaxia.

Def.: T este o toxicoinfecţie acutǎ, provocatǎ Cl. Tetani ce pǎtrunde în organism prin defectele dermului sau mucoase producînd la nivelul porţii o inflamaţie localizatǎ, de unde toxina tetanicǎ difuzeazǎ în organizm (pe cale nervoasǎ) provocînd o contracturǎ tonicǎ a musculaturii şi crizǎ de contracţie spasticǎ prin excitabilitate neuromuscularǎ crescutǎ. Exotoxina produsǎ este formatǎ din tetanospasminǎ şi tetanohemolizinǎ. Tetanospasmina acţionînd asupra SN, duce la convulsii tonice şi clonice a muşchilor striaţi, iar tetanohemolizina duce la hemolizǎ. Boala survine în urma acţiunei tetanospasminei. Tetanohemolizina nu are însemnǎtate practicǎ în patogenia T.  Perioada de incubaţie  oscileazǎ de la 4 pînǎ la 14 zile, însǎ afecţiunea poate surveni mai tîrziu. Au fost descrise cazuri cu o perioadǎ de incubaţie de 4-5 luni. Cu cît perioada de incubaţie e mai scurtǎ, cu atît  evoluţia clinicǎ e mai gravǎ şi letalitatea mai înaltǎ.

Tabloul cinic 

Semne precoce :  - prurit şi usturime în plagǎ;

- mioclonie şi încordare în jurul plǎgii;

- transpiraţie profuzǎ;

- hipertonus muscular;

- dureri în gît şi dinţi cu dereglarea deglutiţiei;

- hiperflexie pe partea inferioarǎ;

- insuficienţa espiratorie; 

Semne tardive :   - spasmul muscular alfeţei (rîs sardonic),mandibular (trism);

- spasm muscular al peretelui abdominal, spatelui, cefei (opistonus);

- convulsii;

- dereglǎri a funcţiei de deglutiţie şi a vezicii urinare;

- paralezia mm. respiratori →asfexie; 

Complicaţii   

Timpurii : - pneumoniile ( cauzatǎ de ventilaţie pulmonarǎ dificilǎ’ expectoraţie anivoioasǎ, aspiraţia sputei);

- asfexie;

- rupturi ale muşchilor şi fracturi ale oaselor; 

Tardive  :  - contractura articulaţiilor;

- deformarea coloanei vertebrale;

Profilaxia

I. Specificǎ

1. Condiţionatǎ (dacǎ ultimii 5 ani a fost vaccinat contra tetanosului) :

-   anatoxinǎ tetetanicǎ (pentru a întǎri imunitatea)     1ml i/m, peste 5 zile - 1ml, peste 30 zile - 1ml, 90 zile – 1ml.

2. Necondiţionatǎ (nu a fost imunizat):

-   ser antitetanic – 3000 UA ( 0,1ml subcutan, restul 0,2 i/m)

-   anatoxinǎ – 1ml i/m, peste 5 zile - 1ml, peste 30 zile - 1ml, 90 zile – 1ml.

II. Nespecificǎ

-   toaleta chirurgicalǎ timpurie şi completǎ a plǎgii                                                                                                                                                                                                                                                                                       Tratamentul

1. Diminuarea pǎtrunderii în sînge şi neutralizarea toxinei antitetanice care mai continue sǎ mai pǎtrundǎ din plagǎ

- deschiderea largǎ a plǎgii şi toaleta ei , înlǎturarea corpilor strǎini, crearea condiţiilor necesare pentru scurgerea maximǎ a conţinutului plǎgii, aplicarea pansamentelor cu soluţii hipertonice (se efectuiazǎ sub anestezie)

-  întroducera serului antitetanic pentru neutralizarea toxinei nelegate cu ţesutul nervos. Doza pentru adulţi conţine 100000-150000UA, penru copii 20000-80000UA. Înainte de a fi întrodus serul trebuie încǎlzit pînǎ la 36-37°C. 

Vizualizat: 2409     Download: 1186

Comentarii:


avatar


Materiale noi pe site:




Cele mai citite materiale:



  
Design by Dr. wikko © 2020