...





                        

Anatomia omului [66]
Anatomia topografica [30]
Anestezie/Reanimare [17]
Alergologie [10]
Biochimia [38]
Biochimie Clinica [8]
Biofizica [12]
Biologie moleculara [28]
Biostatistica [7]
Boli Infectioase [12]
Boli infectioase la copii [27]
Boli profesionale [1]
Cardiologie [54]
Chimie bioorganică [4]
Chirurgie [65]
Chirurgia OMF [4]
Chirurgia pediatrica [15]
Cultura comunicarii [0]
Kinetoterapie [10]
Dermatologie [32]
Ecologie [2]
Endocrinologie [15]
Epidemiologie [9]
Examen de Stat USMF [18]
Farmacologie [30]
Filosofie si bioetica [17]
Fiziologia umana [42]
Fiziopatologie [37]
Ftiziopneumologie [11]
Gastroenterologie [34]
Genetica umana [39]
Geriatrie [2]
Ginecologie [22]
Igiena generala [29]
Imunologie [9]
Hematologie [31]
Hepatologie [5]
Histologie [17]
Medicina interna- Terapie [61]
Medicina de Familie [22]
Medicina de Laborator [1]
Medicina Militara [3]
Medicina legala [6]
Medicina sociala [2]
Microbiologie [14]
Morfopatologie [40]
Nefrologie [28]
Neurologie [25]
Neonatologie [16]
Nursing [6]
Obstetrica [28]
Oftalmologie [11]
ORL [10]
Oncologie [6]
Parazitologie [5]
Pediatrie si Puericultura [153]
Pneumologie [37]
Psihiatrie [46]
Psihologie [16]
Radiologie si Imagistica [38]
Reumatologie [33]
Stomatologie [33]
Traumatologia si ortopedia [24]
Urgențe medicale [32]
Urologie [24]




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...


Ar putea sa te intereseze:


Chirurgie

Sepsisul şi şocul septic


·

   Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

   Puteti expedia materialele Dvs pe mail: admin@medtorrents.com

 

O agresiune gravă, repetată sau persistentă poate cauza apariţia unui sindrom de răspuns inflamator sistemic (SRIS în franceză, systemic inflamatory response syndrome sau SIRS în engleză).

•Un SRIS cauzat de o infecţie este denumit sepsis.

•Un sepsis poate evolua spre un sepsis grav sau un şoc septic.

Un sindrom de suferinţă (insuficienţă) multiviscerală complică cu o frecvenţă crescândă:

–SRIS

–sepsis-ul

–sepsis-ul grav

–şocul septic.

 

Definiţiile cele mai recente ale SRIS, sepsis, sepsis grav şi şoc septic au fost elaborate în cursul unei conferinţe internaţionale de consens publicate în 2005 de către Goldstein B. şi colab.

Sindromul răspunsului inflamator sistemic (SRIS) există atunci când un bolnav prezintă cel puţin două, din următoarele patru criterii:

–1) Temperatura centrală (rectală, vezicală, orală sau intraarterială) este superioară la 38,50 sau inferioară la 360.

–2) Frecvenţa respiratorie medie peste 2 deviaţii standard peste norma admisă sau ventilaţie mecanică efectuată pentru o afecţiune acută care nu are origine neuromusculară şi nici anestezică.

–3) Tahicardie sau bradicardie definite astfel:

•Bradicardie (aplicabilă copiilor mai mici de 1 an): frecvenţa cardiacă < de percentila 10 pentru vârstă, în absenţa stimulului extern al sistemului vag, de b-blocante sau de anomalie cardiacă congenitală sau diminuare inexplicabilă a frecvenţei cardiace pe o perioadă de cel puţin 30 minute.

•Tahicardie: frecvenţa cardiacă medie de peste 2 deviaţii standard peste normă în absenţa stimulului extern, a durerii sau a efectului vreunui medicament sau creşterea frecvenţei cardiace persistând pe o perioadă de 0,5-4 ore.

–4) Leucocite crescute sau diminuate pentru vârstă, excluzând leucopenia cauzată de o chimioterapie sau o proporţie de neutrofile imature superioară la 10%.

Infecţia dovedită sau suspectată: o infecţie este dovedită dacă se documentează prezenţa unui micro-organism patogen prin examen direct, PCR = polymerase chain reaction, sau cultura într-un mediu steril. Se vorbeşte de o infecţie suspectată dacă un pacient prezintă un sindrom clinic foarte evocator pentru infecţie (ex. purpura fulminans). Nu există în pediatrie un scor de probabilitate al infecţiei aşa cum s-a realizat pentru adulţi.

 

Sepsis: este vorba de un SRIS asociat sau cauzat de o infecţie dovedită sau suspectată. Pacienţii care ajung în terapie intensivă sunt adeseori trataţi cu antibiotice, ceea ce paote explica dificultatea de a dovedi infecţia.

•Sepsis grav: se înţelege printr-un sepsis grav un sepsis asociat unuia din următoarele situaţii:

–prezenţa unui sindrom de detresă respiratorie acută, o disfuncţie cardiovasculară, cel puţin alte 2 disfuncţii de organe (neurologic, hematologic, renal sau hepatic).

Şocul septic este un sepsis grav asociat unei disfuncţii cardio-vasculare: hipotensiune arterială (TA sistolică < 2 deviaţii standard pentru vârstă, cu toate că reumplerea vasculară depăseşte 40 ml/kg într-o oră sau necesită administrarea a cel puţin unui produs vaso-activ sau prezenţa a cel puţin 2 semne de hipoperfuzie) lactatemie > 2 ori, acidoza cu deficit de baze > 5 mmol/l, diureza < 0,5 ml/kg/oră, timpul de recolorare cutanat > 5 secunde, diferenţa între temperatura centrală şi temperatura periferică > 30C.

•Şocul septic astfel definit nu este o entitate diferită de sepsisul grav, ci o formă mai particulară.

•Definiţiile precedente ale şocului septic pretindeau o scădere a TA, fenomen tardiv la copil, contrar la ceea ce se întâmplă la adult.

•Aceste definiţii exclud deci mai mulţi copii cu şoc pentru a reţine doar cazurile cu şoc particular grav (sau decompensat).

•Prevalenţa SRIS şi a “stărilor septice” este crescută în serviciile de reanimare pediatrică:

–60% pt. SRIS

–18% pt. sepsis,

–2% pt. sepsis grav,

–2% pt. şocul septic.

•Frecvenţa şocului septic la copil a crescut în cursul ultimilor ani, mai cu seamă în secţiile cu “terapii agresive”:grefă de organe, chimioterapie, imunoterapie.

•Aceste stări sunt urmate de o mare mortalitate.

 

Din această cauză, 3 societăţi savante:

–European Society of Intensive care Medicine,

–Society of Critical Care Medicine,

–International Sepsis Forum, au lansat în octombrie 2002, la Barcelona, campania “Supravieţuirea în sepsis”, având drept obiectiv diminuarea mortalităţii prin sepsis cu 25% în 5 ani, datorită aplicării unui plan ambiţios de acţiune (Dellinger R.P. şi colab. 2004)

Principalii agenţi patogeni după focarul infecţios (la care se adaugă infecţiile nozocomiale!) sunt următorii (după F. Leclerc şi colab. 2007)

•Epiglotită: H. influenzae tip b, S. pneumoniae, S. pyogenes.

•Pneumonie: S. pneumoniae, S. pyogenes, S. aureus, H. influenzae tip b.

•Endocardită: S. viridans, S. pneumoniae, S. aureus.

•“Asplenie”: S. pneumoniae, H. influenzae tip b, Salmonella sp.

•Meningita: S. pneumoniae, N. meningitidis, H. influenzae tip b.

•Gastro-enterită: Salmonella sp, E. coli, Clostridium jejuni, Yersinia enterocolitica.

•Peritonita: E. coli, Proteus sp., Enterobacter sp., Klebsiella sp., Enterococ, Pseudomonas sp., Anaerobi.

•Infecţia urinară: E. coli, Proteus sp., Enterobacter, Klebsiella, Enterococ.

•Celulita bucală, abces retrofaringean, celulită periorbitară: S. aureus, H. influenzae tip b, S. pneumoniae, S. pyogenes, Fusobacterium necrophorum.

•Infecţia cutanată şi de “părţi” moi: S. aureus, S. pyogenes.

•Infecţia osteo-articulară: S. aureus, S. pneumoniae, S. pyognes, H. influenzae tip b., Klebsiella kingae.

•Pacient “instrumentat” (cateter, sondă etc.): S. aureus, Stafilococ coagulazo-negativ, Enterobacterii, Pseudomonas, sp., Levuri (!).

•Neoplazii, transplant, post-chirurgical: S. aureus, Stafilococ coagulazo-neg., S. viridans, Enterobacterii, Pseudomonas sp., Levuri.

•Atenţie, pot exista asocieri viro-bacteriene !

•Etiologiile trebuie interpretate şi pe categorii de vârste !!

 

Fiziopatologie:

•Fiziopatologia sepsis-ului este similară cu cea a Sindromului de insuficienţă multi-viscerală, dar există câteva elemente aparte, ţinând seama şi de răspunsul gazdei la infecţia implicată, insistându-se pe:

–sistemul inflamator

–coagulare şi fibrinoliză

–alte mecanisme.

 

•Sistemul inflamator:

–Unii compuşi bacterieni (unii vorbesc despre mediatori exogeni sau de pathogen associated molecular pattern (PAMP), pot declanşa un şoc septic.

–Aşa sunt:

•ADN-ul bacterian,

•Lipopolizaharidul (LPS) bacteriilor Gram negative,

•Peptidoglycan-ul bacteriilor Gram pozitive.

–Mediatorii endogeni ai pacientului sunt numeroşi, incluzând citokinele (ex. TNF alpha, Interleukine 1,6,8,18) şi mai mulţi factori de creştere (ex. granulocyte colony stimulating factor sau G-CSF), care pot fi sintetizaţi atât de leucocite (neutrofile, monocite sau macrofage, limfocite, celule NK), cât şi de celulele endoteliale şi de fibroblaşti.

Vizualizat: 15     Download: 6

Comentarii:


avatar


Materiale noi pe site:



Cele mai citite materiale:



  
Design by Dr. wikko © 2018