...





                        

Anatomia omului [66]
Anatomia topografica [30]
Anestezie/Reanimare [17]
Alergologie [10]
Biochimia [38]
Biochimie Clinica [8]
Biofizica [12]
Biologie moleculara [28]
Biostatistica [7]
Boli Infectioase [12]
Boli infectioase la copii [27]
Boli profesionale [1]
Cardiologie [54]
Chimie bioorganică [4]
Chirurgie [65]
Chirurgia OMF [4]
Chirurgia pediatrica [15]
Cultura comunicarii [0]
Kinetoterapie [10]
Dermatologie [32]
Ecologie [2]
Endocrinologie [15]
Epidemiologie [9]
Examen de Stat USMF [18]
Farmacologie [30]
Filosofie si bioetica [17]
Fiziologia umana [42]
Fiziopatologie [37]
Ftiziopneumologie [11]
Gastroenterologie [34]
Genetica umana [39]
Geriatrie [2]
Ginecologie [22]
Igiena generala [29]
Imunologie [9]
Hematologie [31]
Hepatologie [5]
Histologie [17]
Medicina interna- Terapie [61]
Medicina de Familie [22]
Medicina de Laborator [1]
Medicina Militara [3]
Medicina legala [6]
Medicina sociala [2]
Microbiologie [14]
Morfopatologie [40]
Nefrologie [28]
Neurologie [25]
Neonatologie [16]
Nursing [6]
Obstetrica [28]
Oftalmologie [11]
ORL [10]
Oncologie [6]
Parazitologie [5]
Pediatrie si Puericultura [153]
Pneumologie [37]
Psihiatrie [46]
Psihologie [16]
Radiologie si Imagistica [38]
Reumatologie [33]
Stomatologie [33]
Traumatologia si ortopedia [24]
Urgențe medicale [32]
Urologie [24]




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...


Ar putea sa te intereseze:


Chirurgia pediatrica

Prematuritatea şi dismaturitate


·

   Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

   Puteti expedia materialele Dvs pe mail: admin@medtorrents.com

 

  Se preferă azi, în locul vechii definiţii care denumea prematurul oricare nou-născut cu o greutate mai mică de 2500 g la naştere, cea care se referă la vârsta gestaţională, adică este prematur oricare nou-născut înainte de a 38-a săptămână de sarcină.

  După greutatea la naştere prematuritatea este de 3 grade:

Gradul I= 2500-2000 g

Gradul II= 2000-1500 g

Gradul III= 1500-1000 g, la care se adaugă în ultima vreme şi “viabilii” sub 1000 g, în condiţiile unei reanimări şi îngrijiri corespunzătoare.

  Dimpotrivă, este considerat postmatur oricare nou-născut după a 42-a săptămână de sarcină.

Dismaturul este nou-născutul la termen, dar cu greutate mică, corespunzătoare prematurului.

 

Etiologie:

  Cauzele prematurităţii sunt variate şi multe dintre acestea încă necunoscute.

  Printre cele care ne sunt cunoscute se pot distinge 4 grupe:

  1. Unele sunt de origine fetală:

s Malformaţii congenitale;

s Hidramnios.

  2. Altele sunt de origine maternă:

s Placenta praevia;

s Ruptura prematură de membrane;

s Malformaţii uterine;

s Disfuncţie cervico-istmică;

s Boli ale mamei, de ex. tuberculoza, boala mitrală, etc.

  3. Altele sunt condiţiile socio-economice:

s Sarcină nelegitimă sau nedorită;

s Muncă obositoare.

  4. Ultimele cauze sunt date de indicaţiile terapeutice, pentru evitarea unor mari riscuri, dacă sarcina ar fi dusă la termen. Exemplu:

s Incompatibilitate de Rh, formă gravă;

s Diabetul zaharat matern decompensat, etc.

 

Fiziopatologie:

  Imaturitatea prematurului este netă la nivelul tuturor marilor funcţii, uneori existând chiar modificări structurale. Astfel:

Ø Respiraţia este rapidă, superficială, neregulată. La prematurul de grad mare această disfuncţie respiratorie duce la o hematoză incompletă şi frecvent la cianoză, care poate fi permanentă sau cu ocazia periodelor de apnee. Există frecvent atelectazie, mai mult sau mai puţin extinsă. 

Ø Frecvenţa bătăilor cordului este rapidă, în mod obişnuit în jur de 160 bătăi/minut, extrasistolele nu sunt excepţionale.

Ø Temperatura corpului este joasă, în mod spontan; aceasta coboară în primele zile de viaţă la 350C sau mai puţin, pentru ca să crească foarte lent spre temperatura normală a 6-7-a zi de viaţă. Accesele hipotermice provocate de mediul ambiant agravează evoluţia prematurului, fiind necesară îngrijirea acestuia în incubatoare cu temperatură reglabilă. De precizat aici că prematurul este foarte sensibil la

căldură !

Ø Există o disfuncţia gastrointestinală, peristaltismul intestinal este malreglat, de unde frecvenţa vărsăturilor, cu posibilităţi de aspirare şi de instalare a stărilor subocluzive.

Ø Imaturitatea hepatică explică importanţa şi frecvenţa icterelor prin deficit al procesului de glicuronoconjugare hepatică, la fel ca şi deficitul accentuat în protrombină şi proconvertină.

Ø Imaturitatea renală este globală, “exteriorizată” prin defectul de concentrare, făcând deficilă eliminarea deşeurilor osmotice, explicând frecvenţa edemelor şi a dificultăţilor de luptă împotriva acidozei.

Ø Imaturitate vasculară este mai bine dovedită la nivelul vaselor retiniene. Sub influenţa unei oxigenări prea susţinute, se produce o vasoconstricţie a vaselor retiniene, responsabilă de o retinopatie foarte gravă, denumită fibroplazia retrolentală, care duce la cecitate.

Ø Imaturitatea neurologică se traduce prin:

  1. Tulburări ale tonusului muscular: hipertonie sau hipotonie;

  2. Reflexele arhaice prezente doar la nou.născut, sunt absente sau abia schiţate, incomplete (reflexul Moro sau de îmbrăţişare, reflexul de apucare-agăţare, reflexul de păşire; destul de frecvent lipseşte reflexul de sucţiune).

Ø Imaturitatea imunologică explică frecvenţa şi gravitatea infecţiilor la nou-născutul prematur.

Ø Perturbările metabolice sunt mult mai frecvente decât la nou-născutul la termen: hipocalcemia, hipomagneziemia, hipoglicemia, acidoza metabolică sau mixtă.

 

Măsuri de asistenţă a prematurului:

  1. Prematurul va fi plasat, imediat după naştere într-un incubator a cărui temperatură de 34-350C trebuie reglată în aşa fel încât temperatura rectală a prematurului să fie menţinută între 36-370C. Există actualmente incubatoare care permit un reglaj automat. Atmosfera în incubator trebuie să fie umedă !

  Dacă prematurul nu poate rămâne în locul unde s-a produs naşterea el va fi transportat într-o secţie de nou-născuţi sau în clinica de puericultură într-un incubator portabil, a cărui temperatură va fi însă verificată.

  2. Supravegherea respiratorie va fi făcută cu multă atenţie şi se va înregistra la intervale regulate frecvenţa respiratorie, existenţa sau nu a tirajului, a unui geamăt respirator, apariţia unei cianoze sau a periodelor de apnee, toate acestea sugerând o detresă respiratorie la debut.

  3. Oxigenoterapia va fi efectuată cu cea mai mare prudenţă şi se recomandă ca să nu depăşească o concentraţie mai mare de 40% în incubator.

  În cazurile grave, în care concentraţia de oxigen se dovedeşte insuficientă din cauza unei detrese respiratorii, se poate creşte concentraţia de oxigen, cu condiţia controlului PaO2 în sângele arterial, ştiind că o creştere a acesteia peste 150 mmHg produce o depresie a centrului respirator bulbar.

  Trebuie reţinut că orice ameliorare rapidă a funcţiei respiratorii sub o concentraţie pre înaltă de oxigen face să crească riscul major al fibroplaziei retrolentale.

 

Lupta contra infecţiei

  Izolarea prematurului, asepsia strictă, limitarea manipulării acestuia chiar de către personalul medico-sanitar bine instruit, sunt reguli de cea mai mare importanţă.

  Dacă există:

1. Circumstanţe obstetricale, cum sunt:

  Þfebră la mamă înainte de naştere;

  Þruptură precoce de membrane;

  Þnaştere dificilă,

sau

2. Circumstanţe postnatale de tipul:

  Þreanimare;

  Þintubaţie;

  Þcateterism ombilical,

 

  3. Aspect clinic anormal al prematurului,

vor fi efectuate prelevări bacteriologice din: urină, piele, ombilic, meconiu, secreţie nazală, secreţie faringiană, hemoculturi, aspirat de lichid gastric, LCR.

  În cazurile cu mare risc infecţios sau deja cu infecţie, se va proceda la antibioterapie cu spectru larg de tip Ampicilină sau Cefalosporină, în cazuri grave asociindu-se un aminozid de tipul Kanamicinei sau Gentamicinei.

Vizualizat: 78     Download: 13

Comentarii:


avatar


Materiale noi pe site:



Cele mai citite materiale:



  
Design by Dr. wikko © 2018