...





                        

Anatomia omului [66]
Anatomia topografica [30]
Anestezie/Reanimare [17]
Alergologie [10]
Biochimia [37]
Biochimie Clinica [7]
Biofizica [12]
Biologie moleculara [28]
Biostatistica [7]
Boli Infectioase [9]
Boli infectioase la copii [17]
Boli profesionale [1]
Cardiologie [50]
Chimie bioorganică [4]
Chirurgie [61]
Chirurgia OMF [4]
Chirurgia pediatrica [7]
Cultura comunicarii [0]
Kinetoterapie [10]
Dermatologie [32]
Ecologie [2]
Endocrinologie [14]
Epidemiologie [9]
Examen de Stat USMF [18]
Farmacologie [29]
Filosofie si bioetica [17]
Fiziologia umana [41]
Fiziopatologie [33]
Ftiziopneumologie [11]
Gastroenterologie [23]
Genetica umana [35]
Geriatrie [1]
Ginecologie [22]
Igiena generala [29]
Imunologie [4]
Hematologie [24]
Histologie [17]
Medicina interna- Terapie [51]
Medicina de Familie [22]
Medicina de Laborator [1]
Medicina Militara [3]
Medicina legala [6]
Medicina sociala [2]
Microbiologie [14]
Morfopatologie [40]
Nefrologie [12]
Neurologie [24]
Neonatologie [5]
Nursing [6]
Obstetrica [25]
Oftalmologie [11]
ORL [10]
Oncologie [4]
Parazitologie [5]
Pediatrie si Puericultura [86]
Pneumologie [31]
Psihiatrie [46]
Psihologie [16]
Radiologie si Imagistica [35]
Reumatologie [27]
Stomatologie [33]
Traumatologia si ortopedia [22]
Urgențe medicale [30]
Urologie [18]




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...


Ar putea sa te intereseze:


Dermatologie

Eczemele


·

   Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

   Puteti expedia materialele Dvs pe mail: admin@medtorrents.com

 

Bolile de piele eczematoase sunt caracterizate prin exudaţii, lichenificare (ingroşarea pielii cu hipercheratoză cauzată de o inflamare cronică rezultând din scărpinare îndelungată sau iritaţii) şi prurit.

Leziunile acute eczematoase se caracterizează prin eritem,  scurgeri de lichid, supuraţii si formaţiuni de vezicule în epidermă. Leziunile cronice sunt în general îngrosate, uscate si foliforme (solzoase), cu piela aspră (lichenificare) si au schimbată pigmentarea. Multe tipuri de eczema apar în copilărie; cea mai comună este dermatita atopică, deşi dermatita seboreică, alergică si dermatita de contact iritantă, eczema nummulară, şi dishidroza este de asemenea relativ comună în copilarie. Diverse dermatite care au pruritul ca o caracteristică comună devin eczeme datorită scărpinatului. Pielea atopică este sensibilă la mulţi factori care sporesc pruritul, ca de exemplu săpunul, lâna, aer rece şi alergeni alimentari.

Odată diagnosticul de eczemă stabilit,  este important a clasifica erupţia pentru un management corespunzător. Istoricul furnizează adesea un indiciu. Câteodată, cursul ulterior şi caracterul erupţiei permit clasificarea. Schimbările histologice sunt relativ specifice, dar toate tipurile de dermatita eczematoasă sunt caracterizate de edemul intraepidermal cunoscut ca “spongiosis” (edem intercelular a epidermei).

Dermatita de contact

Acestă formă de eczemă se poate subîmpărţi în dermatita iritantă, rezultând din leziuni nespecifice ale pielii şi dermatita de contact alergică, în care mecanismul este o reacţie întârziată supersensibilă. Dermatita iritantă este mai mult frecventă la copil, în special în primii ani de viaţă.

Dermatita de contact iritantă poate să rezulte din contactul prelungit sau repetitiv cu substanţe diverse care includ saliva, sucurile citrice, băi cu bule, detergenţi, materiale abrazive, săpunuri puternice şi medicamente. Saliva este probabil una dintre cea mai comună substanţă care cauzează dermatita; ea poate cauza dermatită pe figură şi în pliurile de pe gât la copilul mic care are scurgeri de saliva din gură sau la copilul handicapat. Copilul mai mare care de obicei îşi linge buzele lor, adesea fără să-şi dea seama, din cauza uscăciunii poate să dezvolte  un rash perioral clar demarcat. Printre iritanţi exogeni, sucurile citrice, medicamente şi băile cu bule pregatirile sunt relativ comune; dermatita de baie cu bule poate să fie o cauza severă de pruritus. Acumularea exagerată de transpiraţie şi de umezeală ca rezultat al purtării excesive a pantofilor închişi poate de asemenea să cauzeze dermatita iritantă.

Clinic, dermatita de contact iritantă poate sa nu fie distinsă de dermatita atopică sau de dermatita de contact alergică. Un istoric în amănunţime, vârsta copilului şi orice “contactanţi” (orice grup heterogen de alergeni care produc manifestari de hipersensitivitate la contactul direct cu pielea sau mucoasa), de obicei furnizeză indicii pentru agentul etiologic. Înclinatia spre a dezvolta dermatită iritantă variază mult printre copii; unii pot să răspundă la leziuni minime, făcând dificilă identificarea agentului ofensator (care produce dermatita) prin istoric. În general dermatita de contact iritantă dispare dupa îndepărtarea stimulului si după tratamentul temporar local cu corticosteroid. Educaţia pacienţilor şi a părinţilor asupra cauzelor dermatitei de contact este cruciala pentru succesul terapiei.

Dermatita de scutec poate să fie privită ca prototip de dermatită de contact iritantă. Ca reacţie la hidratarea pielii, frecare, macerare, şi la contactul prelungit cu urină şi fecale, săpunurile de scutec, şi preparate locale, pielea de lângă suprafata de scutec poate deveni eritematoasă şi foliformă (solzoasă, cu cruste), adesea cu leziuni papuloveziculare sau buloase, fisuri şi eroziuni. Erupţia poate fi iregulară sau confluentă (împreună), dar pliurile genitocrurale (apartinind de organele genitale si coapsa) sunt adesea evitate. Hipertrofii cronice, papule cu suprafata superioară flată şi nodule infiltrative pot să simuleze leziunile sifilitice. Infecţia secundară cu bacterii şi ciuperci este comună; starea de disconfort poate să fie mai pronunţată din cauza inflamării intense. Astfel de boli ca dermatita alergică de contact, dermatita seboreică, candidoza, dermatita atopică, şi boli rare ca histiocitoza X (histiocitoza celulelor Langerhan) şi acrodermatita enteropatică trebuie să fie luate în considerare când erupţiile sunt persistente sau recalcitrante la măsurile terapeutice simple.

Dermatita de scutec adesea este receptivă la măsurile simple; oricum, unii copii mici par să fie mai sensibili la dermatita de scutec, şi astfel tratamentul poate să fie dificil. Efectul de deteriorare a hidratării pielii si a contactului prelungit cu fecale şi amoniu din urină poate să fie clarificata prin schimbarea frecventă a scutecelor şi spălarea organelor genitale meticulos. Scutecele care conţin un material  absorbant pot ajuta la mentinerea unei relative ambianţe uscate. Prin aplicarea frecventă locală a unui agent de bariera binevoitor protector (unguent cu petrolatum sau oxidul de zinc) dupa o spălare prealabilă poate fi de ajuns în împiedicarea dermatitei. Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente, o aplicare locală a unei alifii de hidrocortizon 0,5-1% după fiecare schimbare de scutec pentru un timp limitat poate fi benefică. Complicaţii secundare pot apărea de la folosirea prelungită a corticosteroizilor, în special compuşii fluorinaţi. Înainte iniţierii unei asemenea terapii, trebuie luată în considerare posibilitatea unei infecţii cu candida. Infecţia cu candida poate fi identificată printr-o piele fină rozalie cu numeroase pustule de 1-2 mm şi papule (o inflmaţie mică, solidă, la înălţimea pielii care nu conţine puroi) la periferia dermatitei. Tratamentul cu un agent obişnuit anticandidoză poate fi folositor.

Dermatoze juvenile plantare (la talpă) este o formă comună de dermatită de contact iritantă întâlnindu-se în special la copilul prepubertal. Dermatita implica o suprafaţă chinuitoare mai degrabă decât pruritică, şi cauzează un aspect emailat al pielii plantare. Fisura poate deveni extinsă, creând un disconfort considerabil. Dermatita rezultă din alternanţa hidratării exagerate si uscării rapide, care cauzează crăparea pielii şi a stratului de corneum (stratul exterior al pielii compus din celule moarte). Copiii afectaţi suferă adesea de transpiraţie excesivă, poartă încălţăminte sintetică,  supunându-şi astfel picioarele lor la o uscare rapidă fără umidificare. Este necesară o aplicare imediată, după îndepărtarea pantofilor şi a şosetelor, sau după baie, a unui emolient.

Dermatita de contact de tip alergic este o reacţie de hipersensibilitate la celulele T mediate care este provocata de aplicarea unui antigen la suprafaţa pielii. Antigenul pătrunde în piele, unde se uneşte cu o proteină cutanată, şi complexul hapto-proteină (o moleculă mică care reacţionează cu un anticorp specific dar care nu poate induce formarea de anticorpi numai dacă este legată de o proteină cărăuş sau de o altă moleculă antigenică)  este transportat la nodurile regionale limfatice de către celulele antigene-prezente Langerhans. Un raspuns immunologic principal apare local în noduri si devine generalizat, s-ar părea că din cauza diseminării celulelor T sensibile. Sensibilizarea necesita câteva zile si, când este urmată de evaluarea răspunsului imun al organismului la o terapie antigenică proaspătă de sensibilizare, este manifestată ca o dermatită de contact alergică. O distribuţie generalizată poate de asemenea să apară daca apar circulaţie destule antigene. Odata ce sensibilizarea a apărut, orice evaluare a răspunsului imunologic la antigene poate provoca o reacţie inflamatorie între 8-12 ore; sensibilizarea la un antigen particular de obicei persistă mai mulţi ani.

Vizualizat: 24     Download: 11

Comentarii:


avatar


Materiale noi pe site:



Cele mai citite materiale:



  
Design by Dr. wikko © 2018