...





                        

Anatomia omului [65]
Anatomia topografica [30]
Anestezie/Reanimare [17]
Alergologie [10]
Biochimia [38]
Biochimie Clinica [8]
Biofizica [14]
Biologie moleculara [28]
Biostatistica [7]
Boli Infectioase [12]
Boli infectioase la copii [27]
Boli profesionale [1]
Cardiologie [54]
Chimie bioorganică [4]
Chirurgie [65]
Chirurgia OMF [4]
Chirurgia pediatrica [15]
Cultura comunicarii [0]
Kinetoterapie [10]
Dermatologie [34]
Ecologie [2]
Endocrinologie [15]
Epidemiologie [9]
Examen de Stat USMF [18]
Farmacologie [30]
Filosofie si bioetica [19]
Fiziologia umana [41]
Fiziopatologie [37]
Ftiziopneumologie [11]
Gastroenterologie [34]
Genetica umana [39]
Geriatrie [2]
Ginecologie [22]
Igiena generala [29]
Imunologie [9]
Hematologie [31]
Hepatologie [5]
Histologie [18]
Medicina interna- Terapie [61]
Medicina de Familie [23]
Medicina de Laborator [1]
Medicina Militara [3]
Medicina legala [6]
Medicina sociala [2]
Microbiologie [14]
Morfopatologie [40]
Nefrologie [28]
Neurologie [25]
Neonatologie [16]
Nursing [7]
Obstetrica [28]
Oftalmologie [11]
ORL [11]
Oncologie [9]
Parazitologie [29]
Pediatrie si Puericultura [156]
Pneumologie [37]
Psihiatrie [56]
Psihologie [24]
Radiologie si Imagistica [38]
Reumatologie [33]
Sexologie [1]
Stomatologie [33]
Traumatologia si ortopedia [24]
Urgențe medicale [32]
Urologie [24]




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...


Ar putea sa te intereseze:


Filosofie si bioetica

Conspect la filosofie totalizare 1


·

   Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

   Puteti expedia materialele Dvs pe mail: admin@medtorrents.com

 

Autor: Alina Bordeniuc

 

Cunoștințele – sistem de informații dobândit, prelucrat și asimilat în procesul cunoașterii. Ele formează un sistem complex care există ca memorie socială și se transmite din generație în generație prin intermediul limbajului și culturii. Ele se împart în cunoștințe preștiințifice (obișnuite) și științifice (empirice sau teoretice). Știința – totalitatea de cunoștințe sistematizare și exprimate sub formă de legi și teorii.

PROBLEMA ADEVĂRULUI – problemele gnoseologiei se referă la ce este adevărul, cum poate fi el atins, cum există el și ce caracter are.

Adevăr obiectiv – cunoștințe ce reproduc obiectul așa cum există el în afară și independent de conștiință.  Fiind rezultatul activității subiective a omului, adevărul reproduce obiectiv existența lumii. Cunoștințele sunt subiective după formă și obiective după conținul. ADEVĂRUL SE REFERĂ NUMAI LA CONȚINUTUL CUNOȘTINȚELOR.

    •  Adevărul este posibil doar ca proces. Teoriile sau ideile nu sunt adevăruri imuabile și mereu trebuie să existe loc pentru o schimbare sau o respingere a unui adevăr ce nu mai corespunde realității

Adevăr absolut – categorie filosofică ce vizează coincidența completă, definitivă a imaginii cu obiectul reflectat. Sunt adevăruri eterne.  Se referă la unele aspecte și însușiri particulare. (substanța e alcătuită din atomi).

Adevăr relativ – categorie filosofică care reflectă coincidența incompletă a imaginii cu obiectul. Deși reflectă corect realitatea, nu cuprinde toate laturile sau aspectele obiectului reflectat.

De aici se dezvoltă 2 curente, și anume: dogmatismul (concepțiile teoretice sunt dogme neschimbătoare, cunoașterea e statică) și relativismul (cunoașterea e relativă, iar cunoștințele noastre sunt schimbătoare).

În medicină principala formă de cunoaștere este DIAGNOSTICUL. Stabilirea diagnozei e un proces de cunoaștere complicat, esența căruia este reflectarea legităților obiectiv existente în conștiința medicului.  Veridicitatea diagnozei depinde de coincidența concluziei medicului cu starea patologică a pacientului.  În parctică există adevăr absolut (constatare anumitor fapte după autopsie sau laborator) și adevăr relativ (forma bolii, specificul patologiei).

 

Necesitatea principiilor cunoașterii în procesul stabilirii diagnozei:

Inițial, în sistemul de noțiuni ale diagnosticului se aplică cele de simptom și sindrom. Simptomele sunt semne depistate pentru stabilirea diagnozei. Sindroamele sunt un ansamblu de simptome grupate printr-o patogeneză comună.

Diagnoza e constatarea unității nozologice (proces patologic) și diferențierea ei. Ea se bazează pe legile logicii formale (identității, contradicției, terțului exclus, rațiunii suficiente).

Diagnostica reprezintă un compartiment al medicinii ce studiază semnele afecțiunii, metodele și principiile cu ajutorul cărora se stabilește diagnoza. Ea include 3 compartimente:

  • Știința despre metodele cercetării;
  • Interpretarea semnelor (semiologia);
  • Identificarea semnelor afecțiunii și sinteza lor rațională;

Trăsăturile comune ale diagnostică cu procesul de cunoaștere științifică:

  • Medicul – subiect, boala – obiectul cunoașterii;
  • Scopul comun – stabilirea adevărului;
  • Diagnoza se bazează pe date științifice;
  • Diagnoza se stabilește pe date;
  • Diagnoza se bazează pe legile gândirii;
  • Utilizează forme logice, cercetări științifice ( empirice și teoretice)

Metodele cunoașterii științifice aplicate în diagnoza clinică:          

  • Metodele cunoașterii empirice ( observare, control, palpația, percuția, ascultarea, măsurarea , experimentul, etc); (experiența senzorială este singura și principala sursă de cunoaștere)
  • Metodele cunoașterii logice (judecata, inducția, deducția, analiza, sinteza, generalizarea, analogia, ipoteza, etc; (formă de reflectare datorită căreia în baza unor cunoștințe vechi (premise), obținem noi)
  • Metodele cunoașterii neformalizate.

Cunoaşterea senzorială şi raţională este importantă în activitatea medicului atât la nivelul examinării pacientului (este foarte necesar de a vedea şi recunoaşte simptomele), cât şi în procesul formulării diagnozei. Ultima prezintă un şir de judecăţi şi raţionamente, iar medicul trebuie să respecte anumite principii și reguli, pentru a evita greşelile posibile.

 

  1. Dialectica cunoașterii senzoriale și rationale:

În procesul cunoașterii are loc interacțiunea dialectică dintre 2 trepte – treapta senzorială (senzația, percepția și reprezentarea) și rațională (noțiunea, judecata și raționamentul).

Treapta senzorială – interacțiunea subiectului cu realiotatea obiectivă.

  • Senzația – reflectarea unor laturi și însușiri ale obiectelor, fiind efectul acțiunii obiectelor asupra organelor de simț. Senzația este imaginea subiectivă a lumii obiective, în rezultat de interacțiune a obiectului și subiectului.

 

  • Percepția – reflectarea senzorială ce reproduce obiectul în întregime;
     
  • Reprezentarea – reflectarea senzorială ce reproduce imagini care au avut loc în trecut. Are un character concret-imaginativ.

 

Treapta rațională – ne dă cunoștințe generale și abstracte, în formă de noțiuni, legități , ne redă esența obiectelor și fenomenelor. Are un caracter conceptual.

  • Noțiunea - expresia lucrurilor în gândire, reflectarea lor în mod generalizat şi abstract;

 

  • Judecata - un gând exprimat în formă de propoziţie, în care se afirmă ori se neagă ceva despre obiecte. Ea poate fi simplă şi compusă;
     
  • Raționamentul - este o formă a gândirii care presupune că din una sau câteva judecăţi, numite premize, se deduce o judecată nouă.

 

Cunoaşterea senzorială şi raţională este importantă în activitatea medicului atât la nivelul examinării pacientului (este foarte necesar de a vedea şi recunoaşte simptomele), cât şi în procesul formulării diagnozei.

Vizualizat: 93     Download: 7

Comentarii:


avatar


Materiale noi pe site:




Cele mai citite materiale:



  
Design by Dr. wikko © 2019