...





                        

Anatomia omului [66]
Anatomia topografica [30]
Anestezie/Reanimare [17]
Alergologie [10]
Biochimia [38]
Biochimie Clinica [8]
Biofizica [12]
Biologie moleculara [28]
Biostatistica [7]
Boli Infectioase [12]
Boli infectioase la copii [27]
Boli profesionale [1]
Cardiologie [54]
Chimie bioorganică [4]
Chirurgie [65]
Chirurgia OMF [4]
Chirurgia pediatrica [15]
Cultura comunicarii [0]
Kinetoterapie [10]
Dermatologie [32]
Ecologie [2]
Endocrinologie [15]
Epidemiologie [9]
Examen de Stat USMF [18]
Farmacologie [30]
Filosofie si bioetica [17]
Fiziologia umana [42]
Fiziopatologie [37]
Ftiziopneumologie [11]
Gastroenterologie [34]
Genetica umana [39]
Geriatrie [2]
Ginecologie [22]
Igiena generala [29]
Imunologie [9]
Hematologie [31]
Hepatologie [5]
Histologie [17]
Medicina interna- Terapie [61]
Medicina de Familie [22]
Medicina de Laborator [1]
Medicina Militara [3]
Medicina legala [6]
Medicina sociala [2]
Microbiologie [14]
Morfopatologie [40]
Nefrologie [28]
Neurologie [25]
Neonatologie [16]
Nursing [7]
Obstetrica [28]
Oftalmologie [11]
ORL [10]
Oncologie [9]
Parazitologie [11]
Pediatrie si Puericultura [156]
Pneumologie [37]
Psihiatrie [56]
Psihologie [24]
Radiologie si Imagistica [38]
Reumatologie [33]
Sexologie [1]
Stomatologie [33]
Traumatologia si ortopedia [24]
Urgențe medicale [32]
Urologie [24]




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...


Ar putea sa te intereseze:


Medicina interna- Terapie

Boala Wilson


·

   Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

   Puteti expedia materialele Dvs pe mail: admin@medtorrents.com

 

 

Cupru, un component esenţial al mai multor enzime, este toxic pentru ţesuturi atunci când este prezent în exces, astfel încât este absolut necesară păstrarea balanţei în ceea ce priveşte influxul şi efluxul (în şi din celule).

Două dezordini ale transportului cuprului sunt azi, cunoscute:

 Boala Menkes, un defect al transportului cuprului la nivel intestinal, transmis X-linkat;

 Boala Wilson, o dezordine autosomal recesivă, datorată excesului de cupru. Această boală a fost descrisă prima dată în 1912 de către Kinnear Wilson, fiind vorba de o boală familială caracterizată prin:

· boală neurologică progresivă, letală

+

· boală hepatică cronică

+

· anomalii la nivelul corneei (inelul Kayser- Fleischer).

Aceasta ar fi caracteristica clasică a bolii, dar aspectul clinic poate evolua prin prezenţa unei serii de capcane, disociaţii şi posibilităţi evolutive neaşteptate.

În boala Wilson, există o excreţie biliară inadecvată a cuprului, cu acumularea acestuia în ficat, creier, rinichi şi cornee.

Incidenţa bolii este de aproximativ 1 la 30.000.

 

Metabolismul cuprului

Cuprul din alimente este absorbit la nivelul intestinului subţire şi apoi el se leagă de albumină în ser.

Albumina şi mici cantităţi de cupru-histidină transportă cuprul la nivelul unor ţesuturi, cel mai mult fiind transportat în ficat.

Transcupreina şi ceruloplasmina sunt implicate şi ele în transport.

Mici cantităţi de cupru sunt necesare pentru o serie de enzime esenţial implicate:

  •  la nivelul ţesutului conjunctiv şi mai ales a procesului de “elastin cross-linking”: lysyl oxidase;
  •  în îndepărtarea radicalilor liberi: superoxide dismutase;
  •  pentru transferul electronilor: cytochrome oxidase;
  •  în producerea de pigment: tyrosinase;
  •  în procesul de neurotransmitere: dopamine β-mono-oxygenase.

 

În ficat, cuprul este încorporat în apoceruloplasmin pentru a forma ceruloplasmina (numită şi holoceruloplasmină).

Mai mult de 90% din cuprul plasmatic constituie parte integrantă a ceruloplasminei, o a2- glicoproteină conţinând 6 molecule de cupru, cu o greutate moleculară de 132 KD.

Concentraţia moleculară a ceruloplasminei în ser, la adulţi, prin măsurători cu tehnici imunochimice sau enzimatice, este între 200–300 mg/l; la naştere, nivelul ei este foarte mic, creşte la 300 – 500 mg/l în primii ani de viaţă.

Ceruloplasmina este o proteină de fază acută, fiind găsită crescută în boala inflamatorie a ficatului, graviditate sau în cadrul utilizării “terapiei” cu estrogeni.

Majoritatea cuprului ingerat este excretat via-bilă; o mică fracţiune este excretat prin urină.

Când ţesuturi cum ar fi intestinul sau ficatul sunt prea impregnate cu cupru, sunt induse metalo-thioneine, care au greutate moleculară mică şi sunt proteine bogate în cistină, care sechestrează cuprul în formă non- toxică.

 

Patologie

În stadiile timpurii, înainte de instalarea cirozei, evenimentele histopatologice la nivelul ficatului includ:

  •  steatoza;
  •  necroza focală;
  •  hepatocite cu nuclei impregnaţi cu glicogen;
  •  uneori, corpi apoptotici.

 

În boala “timpurie”, cuprul hepatocelular se găseşte în principal sub formă de metalothioneină şi este distribuit difuz în citoplasma hepatocitelor, motiv pentru care datele histochimice pentru cupru sunt frecvent negative.

Suferinţa parenchimatoasă progresează, fiind posibilă repetate episoade de necroză lobulară, cu dezvoltarea unei fibroze periportale.

Ciroza, când apare, este în mod obişnuit macronodulară, dar ea poate fi şi micronodulară.

Atunci când boala progresează, cuprul depăşeşte capacitatea metalothioneinei şi este depozitat în lizozomi.

Agregatele lizozomale ale cuprului pot fi detectate prin tehnici speciale pentru evidenţierea cuprului sau “copper-binding protein” (acid rubeanic sau oricenă).

Cuprul este distribuit în mod obişnuit peste tot în lobul sau în nodul, dar în ficatul cirotic unele suprafeţe pot să nu prezinte depozite de cupru.

Dacă datele clinice “mimează” o hepatită autoimună, biopsia hepatică arată date histologice de hepatită cronică, mai ales hepatită de interfaţă (piecemeal necrosis).

Inflamaţia poate fi severă.

Coloraţia Mallory pentru hialin poate fi pozitivă, iar cuprul acumulat hepatocelular poate fi detectat.

În insuficienţa hepatică fulminantă, ca mod de prezentare/debut al bolii Wilson, datele histologice confirmă pre-existenţa bolii hepatice. Ciroza poate exista. Cuprul parenchimatos se găseşte mai ales în celulele Kupffer, mai puţin în hepatocite.

Modificările în mitocrondiile hepatocelulare, identificate la microscopul electronic sunt elemente foarte importante pentru boala Wilson:

  •  Mitocondriile sunt de talie mare;
  •  Corpusculii denşi pot fi crescuţi ca număr;
  •  Cea mai importantă modificare este dilatarea vârfurilor crestelor mitocondriale, dând în final, per ansamblu, aspectul de “chist” neregulat precedat de aspectul de rachetă de tenis. Aspectul nu este însă absolut specific.
  • Modificările mitocondriale pot fi consecinţa tulburărilor oxidative din cauza excesului de cupru în ficat.

 

Clinică

Datele clinice ale bolii Wilson sunt extrem de variabile.

Vârsta de apariţie a simptomelor este de 6-40 ani, dar boala poate fi identificată şi la copii mai mici de 5 ani şi uneori la adulţi de peste 50 ani.

Clinic poate fi vorba de:

  •  Boală hepatică cronică sau fulminantă;
  •  O boală progresivă neurologică fără disfuncţie clinică hepatică;
  • Boală psihică;
  •  Hemoliză acută izolată, etc.

Variabilitatea manifestărilor clinice confirmă dificultăţile diagnostice.

1. Suferinţa hepatică

Manifestările hepatice ale bolii Wilson sunt mai frecvente (comune) la copil, comparativ cu adultul.

Boala Wilson poate fi luată în discuţie ca problemă de diagnostic la un copil simptomatic sau nu, dar care prezintă:

  •  hepatomegalie;
  •  persistenţa valorilor crescute în ser a aminotransferazei;
  •  evidenţierea steatozei hepatice.

Simptomele pot fi vagi şi nespecifice cum ar fi:

  •  fatigabilitate;
  •  anorexie;
  •  dureri abdominale.

Ocazional pacienţii pot prezenta elemente clinice sugestive pentru o hepatită acută:

  •  maleză;
  •  anorexie;
  • greţuri;
  •  icter;
  •  creşterea transaminazelor;

A teste de coagulare modificate.

Vizualizat: 330     Download: 80

Comentarii:


avatar


Materiale noi pe site:



Cele mai citite materiale:



  
Design by Dr. wikko © 2018