...





                        

Anatomia omului [65]
Anatomia topografica [30]
Anestezie/Reanimare [17]
Alergologie [10]
Biochimia [38]
Biochimie Clinica [8]
Biofizica [14]
Biologie moleculara [28]
Biostatistica [7]
Boli Infectioase [12]
Boli infectioase la copii [27]
Boli profesionale [1]
Cardiologie [54]
Chimie bioorganică [4]
Chirurgie [65]
Chirurgia OMF [4]
Chirurgia pediatrica [15]
Cultura comunicarii [0]
Kinetoterapie [10]
Dermatologie [34]
Ecologie [2]
Endocrinologie [15]
Epidemiologie [9]
Examen de Stat USMF [18]
Farmacologie [30]
Filosofie si bioetica [17]
Fiziologia umana [41]
Fiziopatologie [37]
Ftiziopneumologie [11]
Gastroenterologie [34]
Genetica umana [39]
Geriatrie [2]
Ginecologie [22]
Igiena generala [29]
Imunologie [9]
Hematologie [31]
Hepatologie [5]
Histologie [18]
Medicina interna- Terapie [61]
Medicina de Familie [23]
Medicina de Laborator [1]
Medicina Militara [3]
Medicina legala [6]
Medicina sociala [2]
Microbiologie [14]
Morfopatologie [40]
Nefrologie [28]
Neurologie [25]
Neonatologie [16]
Nursing [7]
Obstetrica [28]
Oftalmologie [11]
ORL [11]
Oncologie [9]
Parazitologie [29]
Pediatrie si Puericultura [156]
Pneumologie [37]
Psihiatrie [56]
Psihologie [24]
Radiologie si Imagistica [38]
Reumatologie [33]
Sexologie [1]
Stomatologie [33]
Traumatologia si ortopedia [24]
Urgențe medicale [32]
Urologie [24]




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...


Ar putea sa te intereseze:


ORL

Examinarea clinică în ORL (Manu)


·

   Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

   Puteti expedia materialele Dvs pe mail: admin@medtorrents.com

 

În specialitatea O.R.L. examenul medical se desfăşoară, în general, după un plan ce poate fi
sistematizat astfel:
· Anamneza sau interogatoriul
· Examenul de specialitate
· Examenul clinic general
· Examinările de laborator
Examenul de specialitate O.R.L. : este constituit pentru toate organele specialităţii din:
1. Examenul subiectiv: este acea parte a anamnezei ce se referă la organul examinat şi
cuprinde în special sindroamele specifice organului, modul lor de instalare, evoluţie, tratamente
anterioare.
2. Examenul obiectiv (fizic) este constituit din 3 etape:
a) Inspecţia: constă în examinarea cu ochiul liber, în lumină naturală, a zonelor
superficiale corespunzătoare organului examinat. Se pot observa modificări de:
formă, mărime, volum, raporturi, număr, suprafaţă, culoare, mobilitate spontană,
elemente patologice diverse (corpi străini), modificări care trebuie apreciate şi
măsurate cu centimetrul.
b) Palpaţia: completează inspecţia cu date despre: consistenţă, mobilitate, formă,
sensibilitate, temperatură, modificări de repere palpatorice, elemente palpatorice
anormale (crepitaţii, mobilitate anormală).
c) Examenul endocavitar: examen specific specialităţii O.R.L. datorită că toate
organele sunt cavităţi; necesită cunoaşterea tehnicii, folosirea corectă a luminii şi o
manualitate ce se obţine prin exerciţiu. Necesită de asemenea o sursă de lumină,
specul sau oglinzi speciale, uneori instrumente specializate.
5
Sursele de lumină folosite sunt diverse. Considerăm că oglinda frontală este cel mai uşor de
folosit. Are o serie de avantaje: axul luminos şi cel al privirii examinatorului se suprapun, medicul
are libertate de mişcare. Fotoforul, lampa Clar sau alte mijloace de examinare au fiecare
dezavantaje. Unele instrumente au posibilitatea de iluminare directă a cavităţii examinate,
procedeu utilizat mai ales pentru manevrele endoscopice. Microscopul operator este un mijloc
excelent de examinare, măreşte imaginea între 5x – 50x, se foloseşte în completarea celorlalte
metode.
Oglinda frontală reflectă lumina unui bec electric de 100 - 150W situat, după şcoala
românească, în dreptul urechii stângi a pacientului. Spotul luminos care are dimensiuni în funcţie
de distanţa între medic şi bolnav, este orientat înspre regiunea de examinat. Medicul priveşte cu
ochiul drept prin orificiul oglinzii frontale. Începătorii au greutăţi cu aşezarea şi reglarea corectă
a oglinzii. Ei trebuie să-şi aşeze, mai întâi, oglinda în dreptul ochiului şi apoi să deplaseze oglinda
propriu-zisă din articulaţia ei distală.
Fig. 1 – Oglinda frontală Fig. 2 – Lampa Clar Fig. 3 - Fotoforul
La examenul O.R.L. medicul şi bolnavul sunt aşezaţi faţă în faţă, scaunul bolnavului având
spătar rabatabil. Copilul mic este imobilizat în braţele unui ajutor care încrucişează picioarele
peste picioarele copilului, îi înconjoară toracele şi mâinile cu mâna stângă iar cu dreapta pe
fruntea copilului, apasă capul acestuia pe stern. Uneori este utilă învelirea copilului într-un
cearşaf, iar capul copilului poate fi imobilizat mai bine de către un al doilea ajutor, cu o mână pe
frunte şi cealaltă la ceafă sau de o parte şi de alta a capului.
3. Examenul funcţional: investighează funcţiile organelor din sfera O.R.L. Uneori se poate
face cu uşurinţă, alteori este necesară o aparatură şi o instruire de supraspecialitate.
4. Examinările de laborator speciale pentru organul examinat sunt reprezentate în general de
examenul radiologic şi bacteriologic.
Examenul clinic general este indispensabil. Deseori cauza sau efectele afecţiunii O.R.L. se
descoperă la examenul general. La fel, corelaţiile între patologia O.R.L. şi patologia altor
specialităţi sunt frecvente.
6
Examinările de laborator sunt necesare şi în specialitatea O.R.L. : analizele curente,
examinările pentru bilanţul aparatului circulator, renal, digestiv, respirator, metabolism.
RINOLOGIA
(EXAMENUL NASULUI, FOSELOR NAZALE ŞI A SINUSURILOR PARANAZALE)
I. EXAMENUL SUBIECTIV, anamneza sau interogatoriul va pune în evidenţă sindroamele
rinologice.
a) Sindromul obstructiv, manifestat prin jenă în respiraţia nazală, respitaţie bucală, anosmie şi
voce nazonată.
b) Sindromul senzitiv, cu dureri la nivelul piramidei, a proiecţiei superficiale a sinusurilor
anterioare ale feţei sau la baza craniului, în cazul sinusurilor posterioare. Durerile pot iradia în
diferite alte regiuni: tâmplă, ceafă, orbită, dinţi. Bolnavii mai pot acuza hiperestezie (când aerul
mai rece determină senzaţii neplăcute în fose sau chiar durere), sau anestezie, când se crează
impresia subiectivă de obstrucţie nazală, deşi fosele sunt permeabile, dar aerul nu este simţit de
subiect.
c) Sindromul secretor, bolnavul poate acuza rinoree seroasă (alergie sau inflamaţii virale),
mucoasă (inflamaţii cronice), mucopurulentă (cea mai frecventă), sanghinolentă (tumori,
inflamaţii), crustoasă (ozenă) sau rinolicvoree (LCR scurs prin fistule congenitale sau traumatice).
d) Sindromul senzorial, constă în tulburări ale simţului olfactiv. Pot fi cantitative: hiposmia şi
anosmia (respiratorie în obstrucţia nazală, nervoasă în nevrite), hiperosmia (mai rară), sau
calitative: parosmia (perceperea unui miros inexistent sau denaturat, la gravide, epileptici,
isterici) şi cacosmia (perceperea unui miros urât ce nu provine din exterior, subiectivă la cei cu
sinuzite cronice şi obiectivă la ozenoşi).
e) Sindromul vascular, congestie în inflamaţiile acute, cronice, stază; anemie după aplicarea de
vasoconstrictoare. Epistaxisul, care se manifestă, ca o scurgere de sânge pe orificiile narinare,
uneori numai prin faringe, de unde sângele poate fi scuipat, înghiţit sau aspirat.

Vizualizat: 64     Download: 23

Comentarii:


avatar


Materiale noi pe site:



Cele mai citite materiale:



  
Design by Dr. wikko © 2019