...





                        

Anatomia omului [66]
Anatomia topografica [30]
Anestezie/Reanimare [17]
Alergologie [10]
Biochimia [38]
Biochimie Clinica [8]
Biofizica [12]
Biologie moleculara [28]
Biostatistica [7]
Boli Infectioase [12]
Boli infectioase la copii [27]
Boli profesionale [1]
Cardiologie [54]
Chimie bioorganică [4]
Chirurgie [65]
Chirurgia OMF [4]
Chirurgia pediatrica [15]
Cultura comunicarii [0]
Kinetoterapie [10]
Dermatologie [32]
Ecologie [2]
Endocrinologie [15]
Epidemiologie [9]
Examen de Stat USMF [18]
Farmacologie [30]
Filosofie si bioetica [17]
Fiziologia umana [42]
Fiziopatologie [37]
Ftiziopneumologie [11]
Gastroenterologie [34]
Genetica umana [39]
Geriatrie [2]
Ginecologie [22]
Igiena generala [29]
Imunologie [9]
Hematologie [31]
Hepatologie [5]
Histologie [17]
Medicina interna- Terapie [61]
Medicina de Familie [22]
Medicina de Laborator [1]
Medicina Militara [3]
Medicina legala [6]
Medicina sociala [2]
Microbiologie [14]
Morfopatologie [40]
Nefrologie [28]
Neurologie [25]
Neonatologie [16]
Nursing [6]
Obstetrica [28]
Oftalmologie [11]
ORL [10]
Oncologie [6]
Parazitologie [5]
Pediatrie si Puericultura [153]
Pneumologie [37]
Psihiatrie [46]
Psihologie [16]
Radiologie si Imagistica [38]
Reumatologie [33]
Stomatologie [33]
Traumatologia si ortopedia [24]
Urgențe medicale [32]
Urologie [24]




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...


Ar putea sa te intereseze:


Pediatrie si Puericultura

Rahitismul


·

   Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

   Puteti expedia materialele Dvs pe mail: admin@medtorrents.com

 

  Este o tulburare de mineralizare a osului în creştere, determinată de o perturbare a metabolismului calciului şi fosforului, cu Ca x P inadecvat.

  La copil, în majoritatea cazurilor, este produs de un deficit de vitamina D, formând aşa-numitul rahitism carenţial, comun sau vitamino-D sensibil. Există însă şi alte forme de rahitism viatmino-D rezistente, în care sunt incriminaţi şi alţi factori ce intervin în metabolismul calciului şi fosforului.

 

Etiologie

  La baza producerii rahitismului carenţial stă deficitul în aport sau în sinteza vitaminei D. Necesarul de vitamina D este de 400 UI/zi până la vârsta de 3 ani şi în perioadele de creştere accelerate şi de 100 UI/zi în restul timpului.

  Există însă şi variaţii individuale ce fac ca pentru unii copii necesarul să fie mai crescut până la 1000 UI/zi.

 

Sursele de vitamina D sunt:

Øsinteza proprie de vitamina D3 la nivelul tegumentelor sub influenţa razelor ultraviolete care transformă provitamina D (7-dehidrocolesterolul) în vitamina D3. aceasta la nivelul ficatului, în prezenţa 25-hidroxilazei, trece în 25-hidroxicolecalciferol şi apoi la nivelul rinichiului, sub acţiunea 1-hidroxilazei şi în prezenţa parathormonului, trece în 1,25-dihidroxicolecalciferol, produs metabolic ce are caracteristicile unui hormon prin acţiunea sa asupra celulelor „ţintă”, cu efecte specifice asupra calciului şi fosforului, care la rândul lor, prin efect de feed-back, reglează secreţia de vitamina D;

Øaport alimentar sau aport medicamentos per os sau parenteral. Vitamina D se absoarbe în intestin în prezenţa sărurilor biliare. În sânge circulă vehiculată de o alfa-2 globulină, care o depune în ficat, unde este stocată şi metabolizată treptat, conform necesităţilor. Inactivarea ei are loc tot în ficat, cu eliminarea preponderent biliară sub formă de derivaţi glicurono-conjugaţi.

Deficitul nutriţional se poate realiza prin:

  Øexpunere insuficientă a tegumentelor la razele solare, legat de climă, anotimp, poluarea mediului, condiţii de locuit precare;

  Øaport alimentar insuficient, mai ales la copiii alimentaţi calitativ sau cantitativ insuficient, cu diversificare incorectă, prin exces de făinoase, care conţin fitaţi şi care împiedică absorbţia viatminei D la nivel intestinal, alături de pH-ul alcalin intestinal ce împiedică absorbţia calciului;

  Øcreşteri rapide în greutate, cu necesar crescut de vitamina D, cum sunt perioadele de sugar, la prematuri şi gemeni;

  Øîn cadrul unor boli organice care determină o tulburare de absorbţie sau de activare a vitaminei D, cum ar fi bolile digestive, hepatice sau renale cronice, când vorbim de rahitism carenţial secundar.

 

Patogenie

   Formarea ţesutului osos are la bază două procese distincte:

  1. Formarea matricei organice (ţesut osteoid);

  2. Mineralizarea sa.

  Matricea organică osoasă este formată din fibre de colagen (95%), a căror structură proteică are la bază acizi aminaţi ca: prolina, hidroxiprolina, hidroxilizina şi glicina, dispuse sub formă de fibrile şi substanţă fundamentală (5%) cu rol de liant, compusă din mucopolizaharide ca: acid hialuronic, condroitin, keraten, heparan-sulfat.

  Mineralizarea osoasă necesită o concentraţie adecvată de calciu şi fosfor în fluidul extracelular, cu un produs Ca x P peste 30 mg% (N=35-40 mg%), metabolismul calciului şi fosforului fiind sub dependenţa a trei factori improtanţi: viatmina D activă, parathormonul şi calcitonina, a căror stimulare este produsă prin mecanism feed-back de însuşi nivelul calciului seric.

  Carenţa de vitamina D duce la un deficit de absorbţie intestinală a calciului ce determină tendinţa spre hipocalcemie, cu diminuarea calcifierii metafizare. Este un stadiu preclinic, denumit în literatura de specialitate ca rahitism activ mineral. Hipocalcemia declanşează un hiperparatiroidism secundar reacţional care prin mobilizarea calciului din oase restabileşte nivelul calciului seric, dar care determină tot corolarul de fenomene leagte de hiperproducţia de parathormon: hiperfosfaturie, hipofosfatemie secundară apreciabilă, aminoacidurie. La nivelul osului se observă tulburări în formarea şi distrucţia osului: metafizar apar zone largi de ţesut osteoid ce nu se mineralizează, care se pot comprima şi deforma, iar diafizar, apar zone de mineralizare cu încurbare osoasă.

 

Simptomatologie

  Debutul între 3-6 luni, cu o evoluţie până la 2 ani. Interesează întregul aparat locomotor, cu semne osoase importante şi hipotonie musculo-ligamentară, semne generale.

  Modificările osoase apar fie prin înmuiere cu deformare osoasă, fie prin apoziţie de ţesut osteoid şi sunt evidente în acea regiune osoasă care este mai solicitată la o anumită perioadă a creşterii: în primele 6 luni de viaţă la nivelul cutiei craniene, în următoarele 6 luni la nivelul cutiei toracice şi membrelor superioare şi inferioare.

  La nivelul craniului apare cranio-tabesul uni sau bilateral, occipital sau parietal, cu început la vârsta de 3-4 luni şi care dispare după 6 luni, constând din zone circumscrise, pergamentoase cu senzaţia apăsării unei mingi de ping-pong.

  Fontanela anterioară este lărgită şi se închide târziu, după vârsta de 18 luni, turtirea posterioară a craniului (plagiocefalia), bose frontale, frunte olimpiană, bose parietale cu şanţ longitudinal (cap natiform) sau bose frontale şi parietale cu apariţia de cap “pătrat”. La nivelul feţei, boltă palatină ogivală, cu defoemarea maxilarului superior, uneori prognatism, întârziere în erupţia dentară, cu dinţi pătaţi sau cu defecte de smalţ, ce se cariază cu uşurinţă. Poate fi afectată şi dentiţia definitivă.

  La nivel toracic: torace turtit latero-lateral, evazat la bază, cu şanţ submamar Harrison, ce corespunde locului de inserţie a diafragmului, mătănii costale (boselări ale articulaţiilor condro-costale), stern în carenă sau infundibuliform de “cizmar”.

  Coloana vertebrală poate prezenta: scolioză, cifoză dorso-lombară, lordoză, evidente doar în poziţie verticală.

  La nivel toracic: torace turtit latero-lateral, evazat la bază, cu şanţ submamar Harrison, ce corespunde locului de inserţie a diafragmului, mătănii costale (boselări ale articulaţiilor condro-costale), stern în carenă sau infundibuliform de “cizmar”.

  Coloana vertebrală poate prezenta: scolioză, cifoză dorso-lombară, lordoză, evidente doar în poziţie verticală.

  Deformări ale bazinului cu modificări ale diametrelor lui, care pot reprezenta la fete cauza naşterilor distocice.

  La nivelul membrelor: boselări ale extremităţilor distale ale tibiei şi radiusului (“brăţara rahitică”), încurbarea membrelor inferioare în sens de coxa vara, coxa valga, genu varum, genu valgum.

  La toate aceste semne osoase se adaugă hipotonia musculară generalizată sau localizată, uneori tulburări vegetative cu transpiraţii cefalice, mai ales în somn, irascibilitate, somn agitat, anemie hipocromă.

Rahitismul este factor favorizant al infecţiilor în general şi ale celor pulmonare în special, datorită hipotoniei şi deformărilor toracice. Complicaţia cea mai de temut o constituie însă tetania, care poate să apară în orice fază evolutivă a bolii.

Umoral se urmăreşte mai ales nivelul calcemiei, fosfatemiei şi fosfatazei alcaline.

Vizualizat: 90     Download: 12

Comentarii:


avatar


Materiale noi pe site:



Cele mai citite materiale:



  
Design by Dr. wikko © 2018