...





                        

Anatomia omului [65]
Anatomia topografica [30]
Anestezie/Reanimare [17]
Alergologie [10]
Biochimia [38]
Biochimie Clinica [8]
Biofizica [14]
Biologie moleculara [28]
Biostatistica [7]
Boli Infectioase [12]
Boli infectioase la copii [27]
Boli profesionale [1]
Cardiologie [54]
Chimie bioorganică [4]
Chirurgie [65]
Chirurgia OMF [4]
Chirurgia pediatrica [15]
Cultura comunicarii [0]
Kinetoterapie [10]
Dermatologie [34]
Ecologie [2]
Endocrinologie [15]
Epidemiologie [9]
Examen de Stat USMF [18]
Farmacologie [30]
Filosofie si bioetica [19]
Fiziologia umana [41]
Fiziopatologie [37]
Ftiziopneumologie [11]
Gastroenterologie [34]
Genetica umana [39]
Geriatrie [2]
Ginecologie [22]
Igiena generala [29]
Imunologie [9]
Hematologie [31]
Hepatologie [5]
Histologie [18]
Medicina interna- Terapie [60]
Medicina de Familie [23]
Medicina de Laborator [1]
Medicina Militara [3]
Medicina legala [6]
Medicina sociala [2]
Microbiologie [14]
Morfopatologie [40]
Nefrologie [28]
Neurologie [25]
Neonatologie [16]
Nursing [7]
Obstetrica [28]
Oftalmologie [11]
ORL [11]
Oncologie [9]
Parazitologie [29]
Pediatrie si Puericultura [156]
Pneumologie [37]
Psihiatrie [56]
Psihologie [24]
Radiologie si Imagistica [38]
Reumatologie [33]
Sexologie [1]
Stomatologie [33]
Traumatologia si ortopedia [24]
Urgențe medicale [32]
Urologie [24]




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...


Ar putea sa te intereseze:


Psihiatrie

Curs: Teste si chestionare utilizate in psihiatrie


·

   Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

   Puteti expedia materialele Dvs pe mail: admin@medtorrents.com

 

 

Modalităţi de investigare a personalităţii

Metodologia de investigare a personalităţii prezintă multe diferenţe faţă de alte niveluri ale psihismului în general, specificitate raportată la existenţa a peste 50 de definiţii ale personalităţii şi a identificării a mii de termeni care o definesc (G. W. ALLPORT şi H. S. ODBERT găsesc peste 18.000 de termeni în limba engleză).

1.    Se apreciază că există metode subiective, în care subiectul, pentru a fi cunoscut, este pus să vorbească despre sine. În prezent, psihologii consimt că personalitatea (măcar anumite faţete) se poate investiga şi cunoaşte cu ajutorul anamnezei, chestionarelor şi a scalelor de apreciere.
2.    Există modalităţi de investigare grupate sub genericul metode obiective – cu ajutorul cărora se urmăreşte cunoaşterea directă a comportamentului subiectului, a diferitelor lui reacţii perceptibile.
3.    Metodele proiective sunt constituite din  totalitatea tehnicilor prin care subiectului i se solicită răspunsuri faţă de stimuli nestructuraţi, pe care acesta va tinde să-i interpreteze prin prisma propriilor trăsături de personalitate.

Există multiple împărţiri şi clasificări ale tehnicilor proiective; efortul psihologilor de a imagina probe fiind concretizat în mii de dovezi:

a. experimentul asociativ-verbal şi tehnica RORSCHACH;
b.    tehnici constructive – TAT sau testul apercepţiei tematic(Murray şi Morgan);
c.    tehnici de completare: prin imagini – ROSENZWEIG;
d. tehnici de ordonare: SZONDI (diagnostic pulsional);
e. tehnici expresive: testul arborelui (KOCH); desenul figurii umane.

Cunoscând o mai mare dezvoltare în ultimele două decenii, scalele de evaluare ţintesc estimarea cantitativă a comportamentului uman, sunt adaptate nosologiei şi sindromologiei de psihiatrie. Se vorbeşte de scale pentru nevroze, psihoze ori pentru testarea anxietăţii, a depresiei.
Cele mai cunoscute sunt: scalele HAMILTON, ZUNG,BECK.

Chestionarele sunt modalităţi de cercetare prezente în majoritatea disciplinelor ca şi în activităţile cotidiene, alcătuite din  întrebări cu un anumit grad de generalitate, dar urmărindu-se o ,,radiografiere” a stărilor, atitudinilor, intereselor subiectului. Se înţelege că răspunsurile pot fi mai mult sau mai puţin subiective, de aceea se alcătuiesc fie cu răspunsuri închise(„DA”, „NU”, „NU ŞTIU”), fie cu răspunsuri deschise (libere).

Considerate ca fiind mai potrivite pentru activitatea clinică, metodele proiective au un grad mai mare de aderenţă în investigarea conduitelor şi trăirilor, oricât de polimorfe ar fi ele.

Permit investigarea conduitei intrinseci, iar numărul de răspunsuri nu este limitat. Totodată, interpretarea răspunsurilor subiectului nu este univocă (specific al testelor de inteligenţă), ci extrem de complexă – fapt ce constituie pe alt plan un obstacol evident în tentativele de apreciere cantitativă

Dacă încercăm o comparaţie cu probele cognitive, aceasta arată că în probele proiective participarea afectiv-imaginativă a subiectului ajută transpunerea în situaţii, care măreşte gradul de fidelitate al răspunsurilor în probe. În testele cognitive abordarea subiectului este de tip analitic, iar participarea afectivă şi disprosexia scad nivelul de eficienţă al rezultatelor.

Când materialul adunat cu ajutorul tehnicilor proiective este restructurat, cel mai adesea subiectul dă răspunsuri raportate, prin analogie, la configuraţia universului său afectiv, fapt ce impune un interes mai mic pentru aspectul cantitativ al rezolvării de probleme, al corectitudinii la probe.

Tehnica asociativ-verbală a fost iniţiată de Fr. Galton care a construit prima tehnică proiectivă, ulterior dezvoltată de Jung.
Galton – a ordonat o serie de cuvinte-stimul la care subiectul trebuie să răspundă cu primul cuvânt care-i vine în minte şi a cronometrat timpul de reacţie.

Jung utilizează testul ca un ,,detector” de complexe: la atingerea unor astfel de complexe printr-un cuvânt inductor, el presupune că se va produce o tulburare sau o blocare a răspunsurilor, manifestată prin mărimea timpului de reacţie sau chiar uitarea cuvântului indus. Jung arăta că pornind de la această tehnică, cu unele suplimentări (înregistrări RED, ritmul şi amplitudinea respiraţiei, observarea modificărilor mimicii) se pot studia reacţiile emoţionale, componente ale structurii de personalitate.

În prezent, tehnica se foloseşte pentru studiul amănunţit în nevroze, stări depresive (potenţialitatea suicidară) şi în toate bolile cu coeficient psihopatogenetic.

  Tehnica Rorschach, imaginată şi definitivată de Herman Rorschach în 1921, se bazează pe răspunsurile pe care le dă subiectul, pe rând, în faţa a 10 planşe, relatând tot ce îşi poate reprezenta în legătură cu stimulii standard.

Planşele sunt cunoscute ca alcătuind tehnica „petelor de cerneală” alcătuite prin suprapuneri de imagini simetrice, 5 dintre ele fiind alb-negru, 2 cu nuanţe de cenuşiu şi roşu şi 3 planşe sunt multicolore.

Cotarea se face în raport de numărul total al răspunsurilor (care pot fi globale sau detaliu; formă, culoare şi de timpul necesar pentru toate cele 10 planşe. De o mare importanţă pentru interpretare este conţinutul pe care subiectul îl prezintă în răspunsuri: forme umane, animale, plante, anatomie, ca şi raportul banalitate/originalitate.

Pe baza tehnicii Rorschach sunt descrise (Beck) arii centrale ale personalităţii:
a.    activitate intelectuală;
b.    emoţii exteriorizate;
c.    viaţă emoţională înnăscută.

 

Tehnica Rorschach, foarte mult utilizată, ajută la evidenţierea unor trăsături de personalitate la subiecţi normali, iar la bolnavi, atât la cei somatici, cât şi la cei psihici, având rol important în diagnosticare, diferenţiere şi prognoză psihiclinică.

Perceperea, în special după culoare a stimulilor din  planşe arată unele ,,deschideri” spre zonele de mai mare sensibilitate afectivă, specifică pentru femei, iar la cele realizate preponderent după formă arată prezenţa unor capacităţi cognitive deosebite a tendinţelor spre sinteză etc.

Cei care au o fire sociabilă realizează o bună asociere formă-culoare (FC+). Cei ce dau răspunsuri construite pe elementul ,,umbră” denotă prezenţa unor trăiri emoţionale negative: anxietate, depresii, inadecvare.

Vizualizat: 1767     Download: 570

Comentarii:


avatar


Materiale noi pe site:




Cele mai citite materiale:



  
Design by Dr. wikko © 2020