...






                        

Anatomia omului [66]
Anatomia topografica [30]
Anestezie/Reanimare [17]
Alergologie [8]
Biochimia [37]
Biochimie Clinica [7]
Biofizica [12]
Biologie moleculara [27]
Biostatistica [6]
Boli Infectioase [9]
Boli infectioase la copii [17]
Boli profesionale [1]
Cardiologie [43]
Chimie bioorganică [4]
Chirurgie [58]
Chirurgia OMF [4]
Chirurgia pediatrica [5]
Cultura comunicarii [0]
Kinetoterapie [10]
Dermatologie [30]
Ecologie [1]
Endocrinologie [13]
Epidemiologie [9]
Examen de Stat USMF [17]
Farmacologie [28]
Filosofie si bioetica [16]
Fiziologia umana [40]
Fiziopatologie [31]
Ftiziopneumologie [10]
Gastroenterologie [18]
Genetica umana [25]
Geriatrie [1]
Ginecologie [20]
Igiena generala [29]
Imunologie [4]
Hematologie [15]
Histologie [17]
Medicina interna- Terapie [39]
Medicina de Familie [18]
Medicina de Laborator [1]
Medicina Militara [3]
Medicina legala [6]
Medicina sociala [2]
Microbiologie [14]
Morfopatologie [39]
Nefrologie [12]
Neurologie [22]
Neonatologie [2]
Nursing [6]
Obstetrica [23]
Oftalmologie [10]
ORL [10]
Oncologie [4]
Parazitologie [4]
Pediatrie si Puericultura [53]
Pneumologie [27]
Psihiatrie [42]
Psihologie [14]
Radiologie si Imagistica [35]
Reumatologie [10]
Stomatologie [32]
Traumatologia si ortopedia [18]
Urgențe medicale [30]
Urologie [18]




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...


Ar putea sa te intereseze:


Reumatologie

Artrita reumatoidă juvenilă (ARJ)


·

   Medtorrents este comunitate libera, de acea Download-ul este gratuit.

   Puteti expedia materialele Dvs pe mail: admin@medtorrents.com

 

     Artrita reumatoidă juvenilă (ARJ), cea mai frecventă boală reumatică a copilăriei, reprezintă un grup heterogen de artropatii în care inflamaţia nesupurativă cronică a sinovialelor este principalul semn de manifestare.

  Prevalenţa bolii variază între 30-150 cazuri noi la 100.000 de copii şi pe an, în Europa şi USA.

  Datorită polimorfismului clinico-biologic şi evolutiv s-au încercat pe parcursul timpului mai multe clasificări ale artritelor juvenile şi există chiar controverse semantice.

  Lipsa consensului între ARA şi EULAR privind terminologia, respectiv criteriile de includere şi excludere, a dus la reluarea discuţiilor pentru definirea şi clasificarea ARJ.

  În 1994, la reuniunea de la Santiago (Chile), ILAR (Liga Internaţională a Asociaţiilor de Reumatologie) a adoptat termenul de artrită juvenilă idiopatică (AJI), ce înlocuieşte vechile denumiri de ARJ, respectiv ACJ. Sub “umbrela” AJI au fost incluse 7 forme de boală, la care, în 1997, la reuniunea de la Durban (Africa de Sud), s-au mai adăugat artritele neîncadrate în categoriile precedente, respectiv cele încadrabile în mai multe categorii.

Definiţia AJI

  Artrită de etiologie necunoscută care debutează sub vârsta de 16 ani şi persistă cel puţin 6 săptămâni; se exclud alte afecţiuni cunoscuta.

 

Clasificarea AIJ (Edmonton 2001, The Journal  of Rheumatology, 2004;31:2)

 Artrită sistemică

  Artrită care afectează una sau mai multe articulaţii, precedată de sau asociată cu febră cu durată de cel puţin 2 săptămâni şi care a fost prezentă cel puţin 3 zile consecutiv;

la acestea se adaugă una sau mai multe din următoarele:

  1.  rash eritematos;

  2.  adenopatie generalizată;

  3.  hepatomegalie +/- splenomegalie;

  4.  serozită.

Excluderea afecţiunilor menţionate anterior.

 

 Oligoartrită

  Artrită care prinde mai puţin de 4 articulaţii în primele 6 luni de boală. Sunt recunoscute 2 subcategorii:

  •  Oligoartrită persistentă: afectează mai puţin de 4 articulaţii pe toată durata bolii;

  •  Oligoartrită extinsă: afectarea a mai mult de 4 articulaţii după primele 6 luni de boală.

Excluderea afecţiunilor menţionate anterior.

 

 Poliartrită (factor reumatoid negativă)

  Artrită care afectează mai mult de 5 articulaţii în primele 6 luni de boală; factor reumatoid negativ.

Excluderea afecţiunilor menţionate anterior.

 

 Poliartrită (factor reumatoid pozitivă)

  Artrită care afectează mai mult de 5 articulaţii în primele 6 luni de boală; 2 determinări pozitive ale factorului reumatoid la interval de 3 luni distanţă, în primele 6 luni de boală.

Excluderea afecţiunilor menţionate anterior.

 

 Artrită psoriazică

  Artrită asociată cu psoriazis sau artrită asociată cu cel puţin 2 din următoarele:

  •  dactilită;

  •  “pitting” unghial;

  •  psoriazis la rude de grad I.

  Excluderea afecţiunilor menţionate anterior.

 

 Entezită asociată artritei

  Artrită şi entezită sau artrită ori entezită asociată cu cel puţin 2 din următoarele:

  • n istoric de sensibilitate la nivelul articulaţiei sacroiliace şi/sau dureri la nivel lombosacrat  de cauză inflamatorie;

  • n prezenţa antigenului HLA-B27;

  • n debut al artritei la un băiat cu vârstă peste 6 ani;

  • n uveită anterioară acută (simptomatică);

  • n istoric de spondilită anchilozantă, entezită asociată artritei, sacroileită cu boală inflamatorie intestinală, sindrom Reiter sau uveită anterioară acută la rudele de gradul I.

  Excluderea afecţiunilor menţionate anterior.

 

 Artrită nediferenţiată

  Artrită a cărui criterii nu se încadrează în nici o categorie sau se încadrează în acelaşi timp în 2 categorii dintre cele manţionate anterior.

 

 Factori descriptivi

  Un număr de factori descriptivi au fost propuşi pentru o definire mai completă a tabloului clinic. Printre aceştia se numără:

  1.  vârsta la debut;

  2.  descrierea amănunţită a artritei (articulaţii mari, articulaţii mici, simetrie, predominanţa la membrele superioare sau inferioare, afectarea articulară individuală);

  3.  prezenţa anticorpilor antinucleari (AAN);

  4.  uveită anterioară acută sau cronică;

  5.  asocierea cu un anumit HLA.

  Factorii descriptivi nu fac parte din clasificarea AIJ dar date noi despre aceştia pot conduce, în viitor la o reclasificare.

 

TRATAMENTUL ARJ

Tratamentul copiilor cu ARJ este de lungă durată, el fiind iniţiat şi ulterior modificat în funcţie de subtipul bolii, severitatea acesteia, manifestările particulare şi de răspunsul la terapie. Obiectivul principal este asigurarea unui echilibru cât mai apropiat de normal, cu minimum de riscuri atât din partea tratamentului cât şi din partea bolii în sine.

Majoritatea autorilor pledează pentru o abordare “în piramidă” a strategiei terapeutice, începând cu medicamentele cele mai puţin toxice, AINS, ulterior apelând la nevoie la hidroxiclorochină, metotrexat, imunosupresoare sau la aşa numitele “medicamente experimentale” încercate în tratamentul poliartritei reumatoide a adultului.

AINS reprezintă medicaţia de primă linie şi peste 50% din pacienţi răspund iniţial favorabil după primul antiinflamator nesteroidian.

Dacă un preparat nu este suficient de eficace după o terapie de 2-3 luni, se recomandă utilizarea unui alt antiinflamator din aceiaşi clasă. Diferitele preparate se pot administra în cure alternative, dar nici o dată concomitent datorită sumării efectelor adverse. Aproximativ 2/3 din copiii cu ARJ nu răspund favorabil la un singur antiinflamator nesteroidian. În această situaţie se recomandă o medicaţie de linia a 2-a.

Metotrexatul este considerat de unii autori cel mai bine tolerat, mai eficient şi mai puţin toxic dintre medicamentele de a doua linie. Se administrează pe cale orală în doză de 10 mg/m2 /săptămână, însă absorbţia intestinală este foarte variabilă (Walace C.A., 1994); din acest motiv calea subcutanată este mai sigură. Acest medicament poate diminua sau opri distrucţia osoasă în ARJ aşa cum s-a dovedit şi radiologic (Alarcón G.S. şi colab., 1992). La pacienţii trataţi cu metotrexat e necesară monitorizarea lunară a funcţiei hepatice şi a hemoleucogramei.

Corticosteroizii sunt utilizaţi pentru “a stăpâni” formele sistemice de ARJ, în doze mici ca şi terapie “pod” până la intrarea în acţiune a altor medicamente, ca terapie asociată altor droguri, cum ar fi metotrexatul şi ca terapie topică intraarticulară sau oftalmologică. Apariţia iridociclitei impune şi terapie cortizonică pe cale sistemică. Glucocorticoizii sunt antiinflamatoare foarte puternice, probabil cele mai eficiente din uzul curent, dar trebuie utilizaţi judicios datorită toxicităţii importante, incluzând sindromul Cushing iatrogen, retardul creşterii şi osteopenia, alături de multe alte efecte secundare.

 

Sulfasalazina, în doză progresivă de la 10 la 30-50 mg/kg/zi, are o acţiune mai rapidă decât hidroxiclorochina; necesită cure de minimum 3 luni. Se administrează de elecţie în spondiloartropatii şi în artritele din cadrul bolilor inflamatorii intestinale.

D-penicilamina şi sărurile de aur se utilizează mai puţin la copiii cu ARJ.

Noile tratamente, cum ar fi antagoniştii receptorilor pentru TNFa, s-ar putea dovedi mai specifice pentru boala inflamatorie sinovială şi probabil mai puţin toxice decât actuala medicaţie, dar la copii nu există studii suficiente în această direcţie.

 

Strategii terapeutice în funcţie de severitatea ARJ

 

Etonercept (Enbrel)

Receptor solubil al TNF a obţinut prin recombinare genetică;

Indicaţii:

  • ARJ poliarticulare şi ARJ sistemice care nu răspund satisfăcător la tratamentul cu Metotrexat;

  • 74% din cazuri răspund favorabil la Etonercept în decurs de 3 luni;

Doza: 0,4 mg/kg s.c., de 2 ori / săptămână

Reacţii adverse: durere la locul injecţiei, infecţii respiratorii, infecţii sistemice, reactivarea TBC.

189 30

Comentarii:


avatar


Materiale noi pe site:



Cele mai citite materiale:



  
Design by Dr. wikko © 2017